1 Pe Moise, l-a chemat, la El,
Domnul şi-a zis: „Lui Israel,
2 Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiţi”,
Iar darul, voi o să-l primiţi.
O să-l luaţi de la oricine
Are să-l deie, pentru Mine,
Cu largă inimă. Deci iată,
3 Ce dare trebuie-adunată:
Argint şi aur să luaţi,
Aramă să mai adunaţi;
4 Materii colorate-apoi,
Va trebui să strângeţi voi –
Vor fi albastre, purpurii,
Dar fi-vor şi cărămizii.
Din păr de capră s-aibă fire
Pânza, dar vreau şi in subţire;
5 Piei de berbeci să adunaţi,
Vopsite-n roşu; să luaţi
Piei de viţel de mare-apoi.
Lemn de salcâm să primiţi voi,
6 Şi untdelemn ce-i folosit
Doar pentru sfeşnic. Negreşit,
Şi mirodenii trebuiesc –
Din cele ce se folosesc
Pentru al ungerii ulei.
De-asemeni, trebuie să iei
Tămâie-apoi, mirositoare;
7 Onix să iei şi pietre care
Doar la efod (sau umerar)
Le foloseşti, şi la pieptar.
8 Un sfânt locaş, să-Mi faci apoi,
Căci locui-voi între voi.
9 Aşa precum veţi fi văzut –
Căci vă arăt – vreau, ca făcut
Să fie cortul Domnului,
Cu vasele ce-s ale lui.”
10 „Din lemnul de salcâm apoi,
Chivot doresc să faceţi voi.
El o să aibă, ca lungime,
Doi coţi jumate; în lăţime
Şi-n înălţime mai apoi,
De-un cot jumate-l faceţi voi.
11 Chivotul fi-va poleit
Cu aur, când va fi sfârşit;
Să-l poleiţi pe exterior
Şi, tot la fel, pe interior.
Cu un chenar de aur pur,
Să-l încadraţi, jur împrejur.
12 Patru verigi vor fi turnate,
Din aur, care, aşezate
Vor fi în colţurile lui.
13 Să-i faci apoi, chivotului,
Drugi de salcâm. Să-i poleieşti
Cu aur, după ce-i sfârşeşti.
14 Drugii vor trebui luaţi
Şi prin verigi, apoi, băgaţi –
Prin cele care-au fost turnate,
Din aur şi-apoi aşezate
Pe marginea chivotului –
Servind pentru transportul lui.
15 Drugi-n verigile acele
Vor rămânea – nu-i scoţi din ele.
16 Iată că Eu îţi voi da ţie –
Pentru chivot – o mărturie.
Această mărturie dată,
În el, trebuie aşezată.
17 Să-i faci capac chivotului.
Se va chema capacul lui
„Al ispăşirii”. Să-l lucrezi
Din aur pur şi să-l aşezi,
Acoperiş, chivotului.
Iată care-i măsura lui:
Doi coţi jumate în lungime,
Şi-un cot jumate în lăţime.
18 Apoi, din aurul bătut,
Mai trebuie ceva făcut:
Doi heruvimi să modelaţi,
Şi pe capac să-i aşezaţi.
19 Unu-ntr-un capăt va fi pus;
Altul, la capătul opus.
Aceştia, terminaţi fiind,
Au să apară ca ieşind
De pe capacul ispăşirii.
20 Ei se vor arăta privirii,
Cu aripile-acoperind
Capacul, faţa lor fiind,
Către acesta, îndreptată.
21 Vei pune mărturia dată
De Mine, în chivotu-acel
Şi-aşezi capacul, peste el.
22 Acolo, te-ntâlneşti cu Mine –
Acolo voi veni la tine.
De pe capacul încadrat
De heruvimi – capac chemat
„Al ispăşirii” – pus apoi,
Peste chivotu-n care voi
Veţi ţine a Mea mărturie,
Porunci îţi voi transmite, ţie;
Iar tu ai să le-aduci astfel,
Copiilor lui Israel.”
23 „Să faci, apoi, cum te îndemn:
O masă, să durezi, din lemn,
Iar lemnul, de salcâm să fie;
Măsurile ţi le spun ţie:
Doi coţi să aibă în lungime,
Un cot jumate înălţime,
Iar ca lăţime, Eu socot,
Să fie numai de un cot.
24 Când masa ai s-o isprăveşti,
Cu aur să o poleieşti.
Să îi mai faci, jur împrejur,
Chenar apoi, din aur pur.
25 Mesei – în jur – pervaz să-i pui;
De-o palmă, e lăţimea lui.
Pervazului – din aur pur –
Chenar să-i faci, jur împrejur.
26 Patru verigi să faci, turnate
Din aur, care, aşezate
Vor fi în colţurile ei.
27 Drugii de lemn, apoi, îi iei
Şi prin verigi ai să îi treci,
Şi-i vei lăsa acolo. Deci,
Lângă pervaz, ai să aşezi
Verigile, şi deplasezi
Masa, cu drugii ce-s făcuţi
Anume, prin verigi trecuţi.
28 Drugii, din lemn să îi ciopliţi,
Cu aur să-i acoperiţi,
Şi folosiţi drugii acei,
Ca să mutaţi masa, cu ei.
29 Va trebui să faceţi voi,
Căţui şi farfurii apoi;
Ceşti şi potire, să-ncropiţi.
Toate o să le folosiţi
La jertfele de băutură
Şi fi-va, a lor lucrătură,
Făcută în aur curat.
30 Pe masă, veţi fi aşezat
Pâini, pentru punere-nainte.
Aceste pâini – să ţineţi minte –
Pe masă se vor fi aflat,
‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.”
31 „Din aurul curat, apoi,
Un sfeşnic să îmi faceţi voi.
Va fi, din aurul bătut,
Dintr-o bucată – tot – făcut.
Piciorul şi cu fusul lui,
Potirele sfeşnicului,
Cu gămălii şi flori lucrate –
Dintr-o bucată – vor fi toate.
32 Şi şase braţe va avea
Pe laturi. Ele vor şedea
Tot câte trei: trei vor fi puse
Pe-o latură, având opuse,
Pe celelalte trei apoi.
33 Pe braţele din sfeşnic, voi
Veţi aşeza – pe fiecare –
Câte-un potir, în chip de floare.
Floarea, ca de migdal să fie,
Şi-n vârf să aibă gămălie.
34 Pe fus, sfeşnicul va avea
Patru potire-asemenea.
Ca floarea de migdal să fie,
Şi-n vârf să aibă gămălie.
35 Pe cele şase braţe, care
Din sfeşnic ies – sub fiecare –
Pusă va trebui să fie,
Acolo, câte-o gămălie.
36 Cu braţul – din acea bucată –
Va trebui a fi lucrată
Şi gămălia lui. Făcut,
Numai din aurul bătut,
Totul va fi. Aur curat,
Veţi folosi, neîncetat.
37 Şi şapte candele apoi,
Va trebui să faceţi voi.
De-asupra, ele să se-aşeze,
În faţă, ca să lumineze.
38 Să faceţi cenuşările,
Să faceţi şi mucările,
Numai din aurul curat.
39 Deci, un talant va fi luat –
De aur – iar apoi, din el,
Veţi face sfeşnicul acel,
Uneltele sfeşnicului
Şi tot ce-i aparţine lui.
40 Totul va trebui făcut,
Asemeni chipului văzut
Pe munte, unde te-am chemat
Şi unde ţi l-am arătat.”