1 „Cortul, ca să-l alcătuieşti,
Zece covoare foloseşti.
Covorul fi-va împletit
Din in subţire, răsucit.
De-asemeni, fi-vor folosite
Şi materialele vopsite
Cu-albastru şi cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu.
2 Şi douăzeci şi opt de coţi,
Vreau, în lungime, să socoţi
Covorului şi măsurat
Să ai doar patru coţi, în lat.
La fel vor fi – ca lucrătură –
Toate având astă măsură.
3 Cinci, la olaltă, să se pună,
Căci fi-vor prinse împreună.
Covoarele rămase-apoi,
La fel o să le prindeţi voi.
4 Pe-mpreunarea de covoare,
Să faceţi nişte cheutoare.
Pe şir, pe ultimul covor,
Făcute cheutori fi-vor –
Acolo ele au să vie
Şi-albastre trebuie să fie.
5 Le cel dintâi covor, cincizeci
De cheutori, veţi face deci.
Apoi, să faci covorului
De la sfârşitul rândului
Din cea de-a doua-mpreunare –
La fel – cincizeci de cheutoare.
Ele vor trebui să stea
Una în faţa alteia,
Ca astfel să se potrivească.
6 Din aur, să se făurească
Cincizeci de copci. Să prinzi cu ele,
Toate covoarele acele
Şi astfel, cortul, la sfârşit,
Ca un întreg va fi privit.
7 Din păr de capră, mai apoi,
Covoare să mai faceţi voi.
Cortul o să-l acoperiţi,
Cu ele. O să pregătiţi
Doar unsprezece, care sânt
Bune de acoperământ.
8 Covorul are, în lungime,
Treizeci de coţi, iar în lăţime,
Doar patru coţi el va avea;
Iar celelalte-asemenea.
9 Voi, cinci covoare, să luaţi
Şi împreună le legaţi.
Pe cele şase, la sfârşit,
Să le legaţi deosebit.
Pe-al şaselea să-l îndoieşti,
Căci trebuie să-l foloseşti
Apoi, în faţa cortului.
10 La marginea covorului,
Aflată-n prima-mpreunare
Ce ai făcut-o din covoare,
Cincizeci de cheutori să pui.
La marginea covorului
Din cea de-a doua-mpreunare,
Pui tot cincizeci de cheutoare.
11 Să faci cincizeci de copci de-aramă
Care apoi – de bună seamă –
Vor trebui a fi trecute
Prin cheutorile făcute.
Acoperişul cortului
Să-l împreuni de-asupra lui
Şi astfel să îl potriveşti,
Ca un întreg s-alcătuieşti.
12 În urmă, întâmpla-se-va
Că va mai trece, cu ceva –
Din ale-acoperişului
Covoare – peste cort; să pui
Ca jumătate din covor,
Să fie drept apărător,
Spre a-nveli, cu voalul lui,
Partea din spate-a cortului.
13 Dintre covoarele ce sânt
Pe cort, drept acoperământ,
Ceea ce va rămâne-n plus,
Astfel urmează a fi pus,
Încât acoperişul lui,
Va-ntrece ale cortului
Margini – aşa precum socot –
Pe două laturi, cu un cot.
14 Peste acoperiş apoi,
Învelitori veţi pune voi.
Prima învelitoare deci,
Va fi din piele de berbeci.
În roşu – după ce-o croieşti –
Va trebui să o vopseşti.
Vei face-a doua-nvelitoare,
Din piele de viţel de mare.
15 Şi nişte scânduri trebuiesc –
Tot din salcâm – căci folosesc
La cortul Meu. Pe fiecare
Le puneţi ca să stea-n picioare.
16 O scândură s-aibă-n lungime,
Doar zece coţi, iar în lăţime,
S-o faci de-un cot şi jumătate.
Toate, la fel, vor fi lucrate.
17 Două urechi cari sunt unite,
Pe scânduri fi-vor ţintuite.
Deci toate scândurile lui –
Adică ale cortului –
La fel vor trebui lucrate.
18 Faci douăzeci şi, aşezate,
La cort vor fi – precum se cere –
Spre latura ce-i cu vedere
Spre miazăzi. Apoi, sub ele,
19 Va trebui să pui acele
Picioare de argint pe care,
Ai să le-aşezi – pe fiecare –
Tot câte două, potrivite
Urechilor ce-s pregătite.
20 Tot douăzeci de scânduri pui,
Pentru latura cortului,
Care, spre miazănoapte, vine.
21 Aceste scânduri se vor ţine
Tot pe patruzeci de picioare –
Deci două, pentru fiecare –
Tot din argint, precum am spus.
22 La latura dinspre apus,
Doar şase scânduri ai să pui,
23 Iar două-n fundul cortului –
În unghiuri, fi-vor aşezate.
24 Acestea trebuiesc legate,
Tot câte două, începând
De jos şi-n urmă ajungând
Strânse a fi, într-un cerc – sus –
În unghiuri, pentru-a se fi pus.
La fel trebuie a fi ele.
25 Aşa, din scândurile-acele,
Doar opt vor trebui lucrate,
Iar şaisprezece sunt, de toate,
Picioarele de-argint pe care
Au să se-aşeze fiecare –
Căci scândurile-acestea au
Două picioare, pe cari stau.
26 Apoi, iată ce te îndemn:
Să făureşti cinci drugi de lemn.
Salcâmul să îl foloseşti
Pentru ca drugii să-i ciopleşti.
Pe-o latură a cortului,
Drugii aceştia să îi pui.
27 Pe altă latură apoi,
Încă cinci drugi, să puneţi voi.
La fel, şi-n fundul cortului,
Va trebui, cinci drugi, să pui,
În spatele scândurilor.
28 Drugul de la mijlocul lor
Va trebui să se întindă,
Pe toate ca să le cuprindă,
De la un capăt începând,
La celălalt cap ajungând.
29 Tu, scândurile, le stropeşti
Cu aur, şi-ai să poleieşti
Cu aur, drugii. Fiecare
Dintre verigile în care
Drugii aceia au să vie,
Din aur trebuie să fie.
30 Cortul, aşa cum l-ai văzut –
Pe munte – trebuie făcut.”
31 „Apoi, vei face o perdea –
Culoare-albastră va avea
Şi-ai să adaugi purpuriu,
Iar la sfârşit cărămiziu.
Din in subţire, împletit,
S-o faci. Să aibă, zugrăvit,
Pe feţe, heruvimi. Să fie
Lucrată dar, cu măiestrie.
32 Pe patru stâlpi să o aşezi,
Iar stâlpi-aceia să-i lucrezi
Doar din salcâm. Când îi sfârşeşti,
Cu aur, să îi poleieşti
Şi tot din aur, să lucrezi
Nişte cârlige. Să-i aşezi
Să steie pe nişte picioare,
Cari din argint sunt, fiecare.
33 De copci, trebuie atârnat
Apoi, perdeaua. Aşezat,
În dosul ei, are să fie
Chivotul pentru mărturie.
Perdeaua va avea menire
Pentru a face despărţire,
Acolo, între Locul sfânt,
Şi între cel chemat „prea sfânt”.
34 Chivotul, în cari vei avea,
Depusă, mărturia Mea –
Cu-al său capac ce e chemat
„Al ispăşirii” – aşezat
Are să fie, pe pământ,
În Locul care e prea sfânt.
35 Masa, dincoace de perdea,
Să o aşezi; asemenea,
Şi sfeşnicul ai să îl pui,
În faţa mesei. Locul lui
Spre miazăzi are să fie,
Iar locul mesei va să vie
Spre miazănoapte. O lucrare
36 Mai ai a face, la intrare,
În cort: vei face o perdea.
Albastru ai să pui în ea;
De-asemeni, pune purpuriu
Şi pune şi cărămiziu.
Ea, la gherghef, va fi cusută
Şi trebuie a fi făcută
Din in subţire, răsucit.
37 Cinci stâlpi vei face, la sfârşit,
Pentru perdea, iar lemnul lor
Va fi cel al salcâmilor.
În aur să îi înveleşti
Şi-apoi, pe ei, să ţintuieşti
Cârlige, cari vor fi lucrate
Din aur. Trebuiesc turnate
Şi cinci picioare de aramă,
Pentru-aceşti stâlpi, de bună seamă.”