1 Moise a strâns apoi, la el
Pe toţi fiii lui Israel,
Şi-a zis: „Iată ce-a poruncit
Domnul, ce nu e-ngăduit
A face voi. Deci ascultaţi:
2 Doar şase zile să lucraţi.
A şaptea când are să vie,
Pentru voi toţi, sfântă să fie.
Aceasta-i ziua de odihnă
În care voi căpătaţi tihnă,
Căci este ziua de Sabat
Cari Domnului îi e-nchinat.
Cine va face vreo lucrare,
În astă zi, acela are
Să fie aspru pedepsit,
Fiind, la moarte, osândit.
3 Foc, să nu faceţi niciodat’,
În case-n ziua de Sabat.”
4 Copiilor lui Israel,
Moise le-a zis, în acest fel:
„Cu Dumnezeu, eu am vorbit
Şi iată ce a poruncit:
5 Luaţi din ceea ce aveţi,
Ca un prinos, voi să puteţi
Să Îi aduceţi Domnului.
Cât va voi inima lui,
Atât să deie fiecare,
Prinos Domnului, din ce are.
Va trebui – de bună seamă –
Să daţi aur, argint, aramă.
6 De-asemenea, vor fi primite
Şi materialele vopsite
Cu-albastru şi cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu;
Şi păr de capră să daţi voi,
Şi in subţire. Mai apoi,
7 Piei de berbeci sunt necesare,
Şi piele de viţel de mare.
Piei de berbeci, când daţi, să ştiţi,
Că trebuie să le vopsiţi
În roşu. Să aduceţi lemn –
8 Doar de salcâm – şi untdelemn,
Ce trebuieşte folosit
Numai la sfeşnic. Negreşit,
Şi mirodenii trebuiesc –
Din cele ce se folosesc
La a tămâiei preparare,
Precum şi la uleiul care,
La ungere, se foloseşte.
9 Onix apoi, mai trebuieşte
Şi multe alte pietre care,
Pentru-a efodului lucrare –
Pentru împodobirea lui,
Precum şi a pieptarului –
Aveam ca să le folosim,
Şi-astfel, porunca s-o-mplinim.
10 Toţi cei ce sunteţi iscusiţi,
Aici, la mine, să veniţi,
Pentru că trebuie făcut
Ceea ce Domnul a cerut!
11 Deci iată ce veţi face voi:
Locaşul, cortul mai apoi,
Precum şi-acoperişul lui
Şi scândurile cortului.
Tot pentru cort, copci să lucraţi,
Drugi şi picioare să-i duraţi.
12 Chivotul trebuie apoi –
Cu-al său capac – să-l faceţi voi;
Capacul, pe chivot aflat,
„Al ispăşirii”, e chemat.
Perdea-n lăuntrul cortului,
Ce pentru a chivotului
Acoperire-i aşezată,
Mai trebuie a fi lucrată.
13 În cort, o masă va şedea;
Unelte-aceasta va avea,
Precum şi drugi pentru mutare.
Pe ea, vor sta pâinile care
Se pun în faţa Domnului.
14 Sfeşnicul, candelele lui,
Uneltele ce-l însoţesc
Şi untdelemnul, trebuiesc
15 A fi făcute. Un altar,
Pentru tămâie, faceţi, iar
Apoi, pentru mutarea lui,
Drugi să-i ciopliţi, altarului.
Tămâi mirositoare dar,
Veţi face, pentru-acest altar
Şi-apoi perdeaua cortului,
Care-o să fie uşa lui.
16 După aceea, eu socot,
Altarul arderii de tot,
Să-l faceţi şi, de bună seamă,
Grătaru său, cel de aramă,
Şi drugii şi ligheanul lui,
Şi sculele altarului;
17 După aceea, negreşit,
Veţi face – cum s-a poruncit –
Pânzele curţii, stâlpii care
Le ţin, şi ale lor picioare;
Mai trebuie, de-asemenea,
Să însăilaţi şi o perdea:
Perdeaua porţii cortului,
Care va fi la curtea lui.
18 Ţăruşii cortului apoi,
Va trebui să-i faceţi voi,
Precum şi funiile toate,
Cu care beţele-s legate;
19 La slujbă, în locaşul sfânt,
Veşminte, de făcut, mai sânt –
Pentru preoţi – şi-apoi veşminte,
Pentru Aron; ele sunt sfinte.
Veşminte vor mai fi lucrate
Pentru-ai săi fii, spre-a fi purtate
Numai la slujba preoţească,
Pe cari trebuie s-o-mplinească.”
20 Moise-a sfârşit de cuvântat
Şi-apoi, poporul a plecat,
21 Iar toţi cei care-au dovedit
Că-s inimoşi, au revenit
S-aducă daruri, fiecare –
După cum fost-a a lui stare –
Prinos, lucrării Domnului,
Pentru lucrarea cortului,
A slujbei şi pentru veşminte,
Ce trebuiau să fie sfinte.
22 Deci toţi cei care-au dovedit
Că-s inimoşi, au şi venit –
Atât bărbaţi, cât şi femei –
Şi-au dat inele şi cercei;
Salbe, brăţări au dăruit,
Belciuge ce s-au folosit
La pus în nas şi, fiecare –
După cum fost-a a sa stare –
A dat, din aur, Domnului,
Prinosul avuţiei lui.
23 Cei ce aveau stofe-au venit,
La Moise, şi le-au dăruit.
Erau vopsite-n purpuriu,
Albastru şi cărămiziu.
Piei de berbeci au mai adus –
Roşii, aşa precum s-a spus –
Piei de viţel de mare, in,
Precum şi păr de capră, fin.
24 Unii au dat – de bună seamă –
Prinos, de-argint şi de aramă.
Lemn de salcâm au dăruit
Alţii, să fie folosit
Pentru lucrările cerute.
25 Femei, cari fost-au pricepute,
Au tors şi-apoi au împletit,
Şi au adus torsul vopsit
Cu-albastru şi cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu;
Şi in subţire au adus,
Aşa precum Moise a spus.
26 Alte femei – tot iscusite
Şi inimoase dovedite –
Părul de capră l-au luat
Şi-apoi, de tors, s-au apucat.
27 Onix şi alte pietre-n dar –
Pentru efod, pentru pieptar –
A fost prinosul dăruit
De cei fruntaşi. Ei au venit
28 Cu mirodenii şi ulei
De sfeşnic; au adus cu ei,
Atunci, şi untdelemnul care,
Pentru tămâi mirositoare
Şi pentru ungeri, e făcut.
29 Astfel, toţi cei care-au avut
Bunăvoinţă şi-i trăgea
Inima – ajutor să dea –
De bunăvoie-au dăruit
Ceea ce Domnu-a poruncit
Prin Moise şi au ajutat
În tot ce trebuia lucrat.
30 Copiilor lui Israel,
Moise le-a zis: „Pe Beţalel –
Din a lui Iuda seminţie,
Fiul lui Uri, cum se ştie,
Şi al lui Hur – Domnul a spus,
Că l-a ales şi că a pus
31 Duhul lui Dumnezeu, în el.
A dobândit, în acest fel,
Înţelepciune şi ştiinţă,
Pricepere şi iscusinţă,
Pentru lucrări ce-s felurite.
32 I-a dat puteri deosebite,
Să poată ca să născocească
Planuri şi să le-nfăptuiască.
Argint şi-aramă modelează
Şi aurul el îl lucrează.
33 Sapă în pietre, le ciopleşte,
Le leagă, după cum doreşte.
În lemn, lucrează, cum îi place;
Lucruri meşteşugite face.
34 Are şi darul să-i înveţe
Pe alţii, şi să dea poveţe.
Oholiab este la fel
De priceput, cum este el –
Ahisamac e tatăl lui,
Iar în privinţa neamului,
Coboară, după seminţie,
Din Dan, aşa precum se ştie.
35 Iată că Domnul i-a umplut
Cu Duhul Său şi i-a făcut
Astfel, să fie iscusiţi
Pentru lucrare. Ei, să ştiţi
Că fac în piatră săpătură,
Meşteşugită cioplitură,
De orice fel – precum au chef.
Ştiu să lucreze la gherghef,
Se mai pricep şi la ţesut –
Materii fac, cum s-a cerut,
Vopsite în cărămiziu,
Albastru şi în purpuriu;
Chiar in subţire ştiu să facă,
Precum şi-alte lucrări; iar dacă
Este nevoie, născocesc
Noi planuri, după cum doresc.”