1 Ales a fost, deci, Beţalel –
Oholiab era cu el,
Cu toţi bărbaţii dovediţi
Că-s pricepuţi şi iscusiţi –
Să facă toate câte sânt
Cerute, la locaşul sfânt,
Aşa precum a poruncit
Domnul. De-aceea, au primit
Duhul ce le-a permis s-adune
Pricepere şi-nţelepciune.
2 Moise-a chemat pe Beţalel
Şi pe Oholiab, la el.
De-asemenea, au fost poftiţi
Şi toţi bărbaţii iscusiţi,
În care, Domnul – cum a spus –
Duh de pricepere a pus.
Aceştia, pe lângă ştiinţă,
Aveau şi multă sârguinţă,
Pentru lucrarea Domnului.
3 Prinoasele poporului,
Ei, de la Moise, le-au luat
Şi de muncit s-au apucat
De-ndată, la locaşul sfânt
Şi la lucrările ce-i sânt
De trebuinţă, ca astfel,
Să fie pus în slujbă, el.
Chiar dacă lucrul a-nceput,
Oamenii, încă, au făcut –
De bunăvoie – fiecare,
Pentru a Domnului lucrare,
Daruri, pe care le duceau
La Moise, unde le lăsau.
4 Atunci, bărbaţii iscusiţi –
Care lucrau, deja, zoriţi,
Pentru locaşul sfânt – s-au dus,
5 Până la Moise, şi i-au spus:
„Iată, mereu, poporul vine
Cu-al său prinos, aici, la tine.
Acum însă, noi am văzut
Că darurile-au întrecut,
Cu mult mai mult, pe cele care
Ne trebuiau, pentru lucrare.”
6 Moise, atunci, oameni a pus,
Care în tabără s-au dus
Şi au strigat, ca nimenea
Să nu mai vină şi să dea
Daruri pentru locaşul sfânt,
Căci ele-acum, destule sânt.
Nimeni – femeie sau bărbat –
Prinos, de-atunci, nu a mai dat,
Iar darurile s-au oprit,
7 Pentru că tot ce s-a primit
Era de-ajuns, spre-a fi făcute
Lucrările – ba şi-ntrecute
Au fost cele ce s-au primit,
Faţă de ce a trebuit.
8 Apoi, bărbaţii iscusiţi –
De lucrători mulţi însoţiţi –
S-au apucat şi au făcut
Cortul, aşa cum s-a cerut.
Pentru a fi alcătuit,
Zece covoare-au folosit.
Erau din fir de in urzite –
Din in subţire – şi vopsite
Cu-albastru şi cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu;
9 Şi douăzeci şi opt de coţi,
În lung, era, dacă socoţi,
Doar un covor, iar măsurat,
Era de patru coţi, de lat.
La fel erau, ca lucrătură,
Toate, având astă măsură.
10 Cinci s-au luat, ca să se pună –
Cum se ceruse – împreună.
Cele rămase-au fost întinse
Şi toate împreună prinse.
11 Pe-mpreunarea de covoare,
Făcut-au nişte cheutoare,
Care, pe ultimul, erau
Albastre, precum se cereau.
12 La cel dintâi covor, cincizeci
De cheutori făcură deci.
De-asemenea, covorului
De la sfârşitul rândului
Din cea de-a doua-mpreunare,
Erau cincizeci de cheutoare.
Ele urmau, apoi, să stea
Una în faţa alteia,
Să poată a fi potrivite.
13 Din aur, fost-au făurite
Cincizeci de copci; apoi, cu ele,
S-au prins covoarele acele
Şi astfel, cortul, la sfârşit,
Drept un întreg, s-a dovedit.
14 Din păr de capră mai apoi,
Au mai făcut covoare noi
Şi cortul l-au acoperit
Cu ele. Ei au pregătit
Doar unsprezece care sânt
Bune de acoperământ,
15 Iar un covor avea-n lungime
Treizeci de coţi şi în lăţime,
Coţi, numai patru el avea –
Toate erau asemenea.
16 Doar cinci covoare-au fost luate
Şi împreună-apoi legate.
Pe cele şase, la sfârşit,
Ei le-au legat deosebit.
17 Apoi, la prima-mpreunare
Ce au făcut-o din covoare,
Cincizeci de cheutori au pus,
La margine, precum s-a spus.
La fel, a doua-mpreunare
Avea cincizeci de cheutoare.
18 Au mai făcut – de bună seamă –
Cincizeci de copcii din aramă,
Care au fost, apoi, trecute
Prin cheutorile făcute,
Împreunând, deasupra lui,
Acoperişul cortului,
Iar el – când toate s-au făcut –
Ca un întreg a apărut.
19 Învelitori au fost făcute
Şi peste-acoperiş trecute.
Prima învelitoare deci,
Era din piele de berbeci,
Iar după ce a fost croită,
În roşu, fost-a ea vopsită.
Din piele de viţel de mare,
Era a doua-nvelitoare.
20 Lemn de salcâm s-a folosit,
Când scândurile s-au cioplit,
Pentru-a fi puse, fiecare,
La cort apoi, stând în picioare.
21 O scândură avea-n lungime
Doar zece coţi, iar în lăţime
Era de-un cot şi jumătate.
Toate, la fel, au fost lucrate.
22 Două urechi, ce-au fost unite,
Erau, pe scânduri, ţintuite.
Toate, la fel, au fost lucrate,
23 Iar douăzeci au fost luate,
La cort şi puse – cum se cere –
Pe latura ce-i cu vedere
Spre miazăzi. Apoi, sub ele
24 Au pus – sub scândurile-acele –
Picioare de argint, pe care,
Se aşezară fiecare –
Tot câte două, potrivite
Urechilor ce-au fost gătite.
25 Astfel de scânduri fost-au deci,
Puse apoi, tot douăzeci,
În partea cortului ce vine
La miazănoapte. Spre-a se ţine,
26 Aveau patruzeci de picioare –
Tot două pentru fiecare,
Tot din argint. Apoi s-au pus,
27 În latura dinspre apus,
Doar şase scânduri, cortului,
Făcând astfel, spatele lui.
28 Scânduri, tot câte două-aduse,
În unghiuri fost-au apoi puse,
29 Fiind în colţuri aşezate.
Ele-mpreună-au fost legate –
Tot câte două – începând
De jos şi-n urmă ajungând
Strânse a fi, într-un cerc, sus,
Exact aşa precum s-a spus.
La fel, erau făcute ele.
30 Astfel, din scândurile-acele,
Doar opt au trebuit lucrate,
Iar şaisprezece sunt, de toate,
Picioarele de-argint, pe care
Se aşezară fiecare –
Căci scândurile-acestea au
Două picioare, pe cari stau.
31 După al Domnului îndemn,
Ei au făcut cinci drugi de lemn.
Salcâmul fost-a folosit,
Când drugi-aceia s-au cioplit.
Ei, pentru-o latură, erau,
A cortului, şi trebuiau
32 Încă cinci drugi, apoi, lucraţi,
Care să fie aşezaţi
Pe altă parte-a cortului.
Cinci drugi avea spatele lui –
Deci drugi-aceştia cinci s-au pus
Pe latura dinspre apus,
În spatele scândurilor.
33 Drugul de la mijlocul lor
Făcut a fost să se întindă,
Pe toate ca să le cuprindă,
De la un capăt începând,
La celălalt cap ajungând.
34 Ei, scândurile, le-au stropit
Cu aur şi au poleit,
Cu aur, drugii. Fiecare,
Dintre verigile prin care
Drugii aceia se treceau,
Lucrate-n aur pur erau.
35 Apoi făcură o perdea,
Cari trei culori avea, în ea:
Albastru şi cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu.
Din in subţire, răsucit,
Ea s-a făcut şi, zugrăvit,
Pe feţe, heruvimi avea –
Întocmai precum se cerea –
Căci ei au trebuit să fie
Lucraţi cu mare măiestrie.
36 Din lemnul de salcâm, apoi,
S-au mai cioplit patru stâlpi noi.
Stâlpii aceşti, proaspăt ciopliţi,
Cu aur fost-au poleiţi.
Cârlige-n aur le-au lucrat,
Iar din argint le-au mai turnat,
În urmă, şi patru picioare –
Deci unu pentru fiecare.
Perdeaua, când a fost adusă,
Pe stâlpi-aceia fost-a pusă.
37 Altă perdea a fost făcută,
La uşa cortului. Ţesută
Era-n albastru, purpuriu,
Precum şi în cărămiziu.
Ea, la gherghef, a fost cusută,
Şi-a trebuit a fi făcută
Din in subţire, răsucit.
38 Cinci stâlpi făcut-au, la sfârşit,
Pentru perdea, iar vârful lor –
Cel de deasupra stâlpilor –
Cârligele de agăţat,
Şi beţele pentru legat,
Cu aur fost-au poleite,
De-ndată ce au fost sfârşite.
Au mai făcut – de bună seamă –
Şi cinci picioare de aramă.