1 Aşa precum i s-a cerut,
Un alt altar a mai făcut.
Şi pe acesta, negreşit,
Tot din salcâm, el l-a cioplit.
Cinci coţi avut-a în lungime
Şi tot atâţia în lăţime.
La arderea de tot servea
Şi-n înălţime, el avea
Numai trei coţi, fiind cioplit
În patru muchii, negreşit.
2 În colţuri, i-a făcut şi coarne
Şi-a pus, aramă, să se toarne,
Peste altar. Coarnele-acele
Alcătuite au fost ele,
Cu-altaru-acela-ntreg, de-odată,
Fiind, cu el, dintr-o bucată.
3 A făurit, pentru altar,
Apoi, unelte. Aşadar,
Făcut-a oale ca să poată,
Din el, cenuşa să o scoată.
Lopeţi, ligheane – toate noi –
A trebuit a face-apoi;
Şi furculiţe-au trebuit,
Tigăi – care s-au folosit
Pentru cărbuni – de-asemenea.
Astfel, acel altar avea
Toate uneltele cerute,
Cari din aramă-au fost făcute.
4 În urmă, pentru-acel altar,
A mai făcut şi un grătar,
Ca o reţea. De bună seamă,
Şi-acesta fost-a din aramă.
Sub streaşina altarului,
Era locul grătarului.
Pân’ la jumate, înălţat –
De jos – a fost el, aşezat.
5 Patru verigi, a mai adus –
Tot din aramă – şi le-a pus
În colţuri dar, grătarului,
Fiind pentru mutarea lui.
6 Drugi de salcâm a mai cioplit
Şi cu aramă i-a stropit.
7 Drugii aceşti au fost luaţi
Şi, prin verigi, au fost băgaţi,
Pe laturile-altarului,
Fiind pentru mutarea lui.
Altarul fost-a întocmit
Din scânduri, care s-au cioplit.
Aramă-avea – pe exterior –
Şi era gol, în interior.
8 A mai făcut, pentru spălat,
Şi un lighean, ce l-a lucrat
Numai din tablă de aramă.
Piciorul său, de bună seamă,
Tot din aramă l-a-ncropit.
Drept material, a folosit,
Atuncea, la facerea lor,
Oglinzile femeilor.
9 La cort, o curte i-a durat,
Cari iată cum a arătat:
Din in subţire, răsucit –
Întâi – o pânză, a urzit,
Care – după ce s-a întins –
Latura curţii a cuprins,
Din miazăzi. Pânza avea
10 O sută coţi şi se ţinea
Pe douăzeci de stâlpi ciopliţi
Din lemn, la rând, înşiruiţi.
Făcut-a, pentru fiecare
Stâlp, un picior apoi, pe care
Acesta fost-a aşezat.
Acel picior a fost turnat
Doar din aramă, şi-i ştiut
Că douăzeci, el a făcut.
Apoi, argint s-a folosit,
Căci meşterul a făurit
Din el, picioare, stâlpilor,
Şi-asemeni şi beţele lor,
Care erau de legătură.
11 La fel era, ca şi măsură,
Latura curţii ce venea
Spre miazănoapte. Astfel ea,
Din in subţire, răsucit,
A fost făcută, negreşit.
Pe douăzeci de stâlpi a stat,
Iar coţi, o sută-a măsurat.
Picioarele, de bună seamă,
Au fost făcute din aramă.
Argint apoi, s-a folosit,
Căci trebuit-a făurit,
Din el, cârlige, stâlpilor
Şi-asemeni şi beţele lor,
Care au fost de legătură.
12 O altă pânză – ca măsură,
Numai cincizeci de coţi avea –
Pe zece stâlpi, urma să stea.
Zece picioare au avut
Cei zece stâlpi ce s-au făcut.
Gardul acela a fost pus
Pe latura dinspre apus.
Argintul s-a mai folosit
Căci trebuit-a făurit,
Din el, cârlige, stâlpilor
Şi-asemenea beţele lor.
13 În partea de la răsărit,
Mai trebuia adăugit,
La cei cincizeci de coţi pe care
Partea de la apus îi are,
Două aripi ce-n plus erau,
Iar coţi, treizeci, ele aveau.
14 Aripa trebuia să fie
De cincisprezece coţi – se ştie.
Din pânză era însăilată
Aceasta, şi-a fost aşezată
Apoi, pe trei stâlpi, pentru care,
Făcutu-s-au şi trei picioare.
15 A doua aripă, şi ea,
A fost făcută-asemenea,
Căci trebuia – precum se ştie –
De cincisprezece coţi să fie.
Din in subţire-a fost lucrată,
Şi, pe trei stâlpi, sta aşezată,
Iar trei picioare, stâlpilor,
Li s-au făcut, la baza lor.
16 Deci, pânzele ce-mprejmuiau
Curtea, numai din in erau.
17 Stâlpii aveau – de bună seamă –
Numai picioare de aramă.
Cârligele, beţele toate,
Erau doar din argint lucrate,
Iar vârfurile ce le-aveau,
De-asemeni, din argint erau.
18 Curtea, o poartă, a avut,
Şi iată cum ea s-a făcut:
Era din pânză însăilată
Şi la gherghef a fost lucrată.
Pânza fusese – negreşit –
Din in subţire, răsucit.
Cu-albastru şi cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu,
Apoi, a trebuit vopsită.
Lungimea i-a fost stabilită,
La douăzeci de coţi. În lat,
Numai cinci coţi a numărat.
19 Cei patru stâlpi care-o ţineau,
Pe câte un picior stăteau.
Ele erau – de bună seamă –
Alcătuite din aramă.
Cârligele, beţele toate,
Erau doar din argint lucrate;
Şi vârfurile ce le-aveau
Stâlpii, tot din argint, erau.
20 Apoi, ţăruşii cortului
Şi toţi ţăruşii curţii lui,
Tot din aramă s-au făcut,
Aşa precum a fost cerut.
21 Iată dar, cum s-a socotit
Tot ceea ce s-a cheltuit,
Pentru locaşul cortului
Şi pentru lucrurile lui –
Iar socoteala s-a făcut
Pentru că Moise a cerut.
De bunul mers, la socotit,
S-a ocupat neamul Levit,
Avându-l supraveghetor
Mereu, pe-al lui Aron fecior –
El, Itamar, a fost numit.
22 Tot ceea ce i-a poruncit
Domnul, lui Moise, când i-a dat
Legile Lui, a fost lucrat
Apoi, de către Beţalel –
Fiul lui Uri, este el
Şi al lui Hur, iar după neam,
Era din al lui Iuda ram.
23 El l-a avut ca ajutor,
Pe-al lui Ahisamac fecior –
Oholiab – cari, cum se ştie,
Din Dan era, ca seminţie.
Pe Beţalel, l-a ajutat
Căci era meşter la săpat
În pietre, dar şi la cioplit –
Şi-anume-n chip meşteşugit;
Şi la gherghef l-a ajutat,
Unde materii a lucrat,
Vopsite în cărămiziu,
Albastru şi în purpuriu –
În lucrul său, a folosit
Şi in subţire, răsucit.
24 Tot aurul, care s-a dat –
Din care-apoi a fost lucrat
Locaşul sfânt – s-a socotit
Şi în talanţi s-a preţuit
La douăzeci şi nouă deci,
Plus şapte sute şi treizeci
De sicli, după cel pe care
Numai locaşul sfânt îl are.
25 Apoi, argintul folosit
La lucru, fost-a socotit.
Argintul strâns, de adunare –
Care-a ieşit la numărare –
O sută de talanţi avea,
O mie sicli-asemenea,
Şi şaptesute şi cincizeci
Şi încă cinci – ei fost-au deci,
Luaţi după siclul pe care
Numai locaşul sfânt îl are.
26 Jumate siclu revenea –
După cel care-l folosea
Sfântul locaş – pe fiecare
Persoană prinsă-n numărare,
De douăzeci de ani în sus,
Exact aşa cum Domnu-a spus.
Dintre ai lui Israel fii,
Sunt şase sute şi trei mii
Şi încă cinci sute cincizeci
Prinşi în numărătoare. Deci,
Jumate siclu s-a luat
De la cei cari s-au numărat.
27 Talanţi, o sută-a preţuit
Argintul ce s-a folosit
Pentru a se turna picioare,
Pe cari, locaşul sfânt, le are.
Talanţi, o sută, s-au luat,
Picioare-o sută s-au turnat –
Deci un talant s-a folosit,
Când un picior s-a făurit.
28 Mia de sicli adunată,
La care-a fost adăugată
Suma ce rămăsese – deci
Cei şapte sute şi cincizeci
Şi cinci de sicli – trebuia
Pentru a făuri, din ea,
Doar vârfurile stâlpilor,
Cârligele, beţele lor.
29 Arama care se primea,
La şaptezeci talanţi suia,
La care s-a adăugat
Şi sicli ce s-au numărat:
Aceştia, două mii, au fost
Şi patru sute. Al lor rost
30 Era, pentru a fi lucrate
Picioarele ce-s aşezate
La uşa cortului chemat
„Al întâlnirii”; s-a lucrat,
Cu ei, apoi, şi la altar,
Precum şi la al său grătar
Şi la uneltele cu care
Se împlinea a lui lucrare.
31 Tot din aramă, s-au turnat
Picioarele pe care-au stat
Toţi stâlpii ce s-au folosit
La poarta curţii, negreşit.
Apoi, ţăruşii cortului –
Şi toţi ţăruşii curţii lui –
Au fost turnaţi – de bună seamă –
Cum s-a cerut, tot din aramă.