1 Domnul, lui Moise i-a vorbit:
„Iată că timpul a sosit
Şi vei vedea ce am să-i fac,
Lui Faraon, după-al Meu plac:
O mână tare-o să-l silească,
Din ţară, ca să izgonească
Poporul. Da! Va fi silit
Să-l lase, căci Eu am vorbit!”
2 Apoi, lui Moise, Dumnezeu
Îi spuse: „Eu sunt Domnul, Eu!
3 Eu, lui Avram, M-am arătat
Şi lui Isac şi a urmat
Şi Iacov. Cunoscut sunt Eu
De către ei, ca Dumnezeu
Atotputernic. Ei, în lume,
M-au cunoscut sub acest Nume.
Nu au ştiut Numele Meu,
Adică „Domnul”, căci lor, Eu,
Numele-acest, nu L-am făcut,
În acea vreme, cunoscut.
4 Un legământ am încheiat,
Cu ei, urmând a le fi dat
Ţara Canaan, în mâna lor –
Ţara călătoriilor
Lor sfinte, pe cari le făceau,
Ţara în cari străini erau
Şi ca străini au locuit.
5 Acum însă, l-am auzit,
Pe al lui Israel popor –
Din ţara Egiptenilor,
Unde se află înrobit –
Cum geme, şi Mi-am amintit
De legământul Meu. Acum,
6 Ai să porneşti, din nou, la drum,
Şi fiilor lui Israel,
Le vei vorbi, în acest fel:
„Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care,
Din ale voastre munci amare,
Cu care sunteţi apăsaţi,
Am să vă scot. Veţi fi scăpaţi,
Din a Egiptului robie,
Cu braţ întins, şi au să fie
Mari judecăţi. De-acolo, Eu
7 Vă iau, să fiţi poporul Meu,
Şi veţi cunoaşte că Eu sânt
Domnul! Sunt Dumnezeul Sfânt,
Sunt Cel care vă slobozesc,
Căci din Egipt vă izbăvesc,
Din greul ce v-a apăsat
Prin munca grea, ce vi s-a dat.
8 Eu sunt Acel care apoi,
Vă voi călăuzi, pe voi,
Spre ţara ‘ceea minunată,
Cari am jurat că va fi dată
În stăpânire, lui Avram,
Isac, Iacov şi al lor neam.
Veţi stăpâni acel pământ,
Cum am promis. Eu, Domnul sânt!”
9 Moise s-a dus şi a vorbit,
Aşa cum Domnu-a poruncit,
Copiilor lui Israel.
Dar ei n-au ascultat de el,
Pentru că i-a împiedicat
Robia grea-n cari s-au aflat.
10 Domul, pe Moise, l-a trimis,
La Faraon şi-astfel i-a zis:
11 „Spune-i dar, Faraonului:
„Să laşi fiii poporului
Lui Israel, să iasă-afară,
Să plece-acum, din a ta ţară!”
12 Moise răspunse, Domnului:
„Dar nici fiii poporului
Lui Israel nu au voit
S-asculte, când eu le-am vorbit,
Şi crezi că Faraonul are
Ca să îmi deie ascultare
Chiar mie, care reuşesc,
Cu greutate, să vorbesc?”
13 Domnul, porunci, a împărţit,
Când iar, cu Moise, a vorbit
Şi cu al său frate Aron.
Ele-l priveau pe Faraon,
Şi pe-al lui Israel popor
Cari, din a Egiptenilor
Robie şi din a lor ţară,
Avea să fie scos afară.
14 Iată acum, numele lor,
Adică numele celor
Pe cari familia lor îi are,
Drept căpetenii. Prin urmare,
Ruben – întâiul fiu născut
Al lui Israel – l-a avut
Pe Enoh, Palu – primii doi;
Heţron şi Carmi mai apoi.
Astea-s familiile care,
Prin Ruben, şi-au făcut cărare.
15 Fiii lui Simeon: din el,
Întâi, ieşit-a Iemuel,
Pe care l-a urmat Iamin,
Apoi Ohad şi cu Iachin
Şi cu Ţohar; iar la sfârşit,
Saul, cel care a ieşit
Dintr-o femeie Canaanită.
Aceasta-i ramura ieşită
Din Simeon. Acum urmează
16 Cei cari din Levi se-ntrupează:
Gherşon, Chehat, iar la sfârşit,
Merari. Levi a trăit –
Pân’ să audă-a morţii şoapte –
O sută şi treizeci şi şapte
De ani, în pace, pe pământ.
17 Iată acuma, care sânt
Ai lui Gherşon copii: deci ei
Au fost Libni şi cu Şimei.
18 Urmează fiii lui Chehat:
Amram, Iţehar şi-a urmat
Hebron apoi, şi Uziel.
Chehat a vieţuit şi el,
Ani mulţi – în număr au fost ei,
O sută şi treizeci şi trei.
19 Iată-i pe-ai lui Merari fii:
Mahli şi Muşi-i sunt copii.
Familiile-acestea toate,
Din Levi fost-au întrupate.
20 Cu o mătuşă s-a-nsurat
Amram. Femeia s-a chemat
Iochebed. Ea a zămislit
Doi fii. Aceştia s-au numit
Aron şi Moise. Tatăl lor –
Amram – prin lume, călător –
În ani – un secol a umblat,
La care s-a adăugat
Încă treizeci şi şapte dar.
21 Iată fiii lui Iţehar:
Core, Nefeg – sunt primii doi –
Iar Zicri-ncheie şiru-apoi.
22 Acum, fiii lui Uziel:
Întâiul fost-a Mişael.
De Elţafan a fost urmat,
Iar Sitri şirul l-a-ncheiat.
23 Aron, când s-a căsătorit,
Cu Elişeba s-a-nsoţit –
Cu fata lui Aminadab,
Sora lui Nahşon. Pe Nadab,
Întâi, femeia l-a născut;
Apoi Abihu-a apărut,
Urmat fiind de Eleazar,
Iar la sfârşit, de Itamar.
24 Mergând apoi pe-al spiţei fir,
Iată şi al lui Core şir:
Asir, Elcana şi-a urmat
Abiasaf. Ei au format
Astfel, o ramură a lor:
Familia Coriţilor.
25 Iar Eleazar – al cărui tată
Este Aron – luă o fată
Cari este a lui Putiel.
Fineas veni, în acest fel,
Pe lume. Toţi aceştia sânt
Deci, căpetenii, pe pământ,
Al neamului Leviţilor,
Şi-aceasta e familia lor.
26 Aron şi Moise au ieşit
Din acest neam. Lor le-a vorbit
Domnul, când i-a chemat la El,
Spunând: „Scoateţi pe Israel,
Din ţara Egiptenilor!
Să iasă, după oastea lor!”
27 Ei sunt acei care s-au dus
La Faraon – cum Domnu-a spus –
Ca pe-al lui Israel popor,
Din ţara Egiptenilor,
Să îl elibereze. Ei –
Moise şi cu Aron – sunt cei
Care din ăst neam au ieşit.
28 Atunci când Domnul i-a vorbit
Lui Moise, în Egipt, i-a zis:
29 „Eu, Domnul sunt! Eu te-am trimis
La Faraon. Tot ce-am vorbit,
Tu îi vei spune, negreşit.”
30 Moise I-a zis lui Dumnezeu:
„Dar eu vorbesc destul de greu.
Când în Egipt voi fi plecat,
Cum mă voi face ascultat,
De Faraon? Vorbele mele,
Vor fi luate-n seamă, ele?”