1 Domnul a zis: „Iată că Eu
Te fac pe tine, Dumnezeu,
Pentru cel cari e-nscăunat
Peste Egipt ca împărat.
Deci tu eşti Dumnezeul său,
Şi-Aron va fi prorocul tău.
2 Tot ceea ce porunci-voi,
Vei spune lui Aron apoi.
El va vorbi-mpăratului,
Ca din ţara Egiptului,
Să-i lase, pe-ai lui Israel
Copii, să plece. Însă el
3 Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc –
Lui Faraon – să-i împietresc
Inima-n zilele acele.
Minunile, semnele Mele,
Atunci au să se înmulţească.
4 Dar Faraon n-o să voiască
Să vă asculte. Astfel, Eu
Îmi voi întinde braţul Meu,
Peste Egipt. Pe-al Meu popor,
Din ţara Egiptenilor
Şi din robia grea şi-amară,
Atuncea îl voi scoate-afară,
Prin ale Mele braţe tari,
Cu judecăţi aspre şi mari.
5 Când mâna am să Mi-o întind,
Peste Egipt, şi am să-l prind,
Pe al lui Israel popor
Ca să îl scot din ţara lor,
Toţi Egiptenii au să ştie
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
6 Moise şi-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
7 Optzeci de ani, Moise-a făcut
Şi de optzeci şi trei, trecut
Era Aron, când au primit
Poruncă, de-au mers şi-au vorbit
Cu Faraonul cel aflat,
Peste Egipt, încoronat.
8 Domnul, lui Moise şi Aron,
9 Le spuse: „Dacă Faraon
Va zice: „Faceţi o minune!”,
Tu, lui Aron, aşa-i vei spune:
„Să iei toiagul meu atunci,
Şi la pământ să îl arunci,
În faţa Faraonului.
Toiagul, înaintea lui,
În şarpe fi-va prefăcut.”
10 Cei doi s-au dus şi au făcut,
În faţa Faraonului,
După porunca Domnului:
Aron, toiagul, l-a luat
Şi la pământ l-a aruncat,
Sub ochii Faraonului,
Precum şi a slugilor lui,
Şi-n şarpe el s-a prefăcut.
11 Dar Faraon când a văzut
Lucrul acesta, a chemat
Pe înţelepţi, cari s-au aflat
La el, fiindu-i slujitori,
Şi pe ai ţării vrăjitori.
Ei au făcut, prin vraja lor,
La fel, în faţa tuturor.
12 Toiegele şi-au aruncat,
Iar ele-n şerpi s-au preschimbat.
Însă toiagul lui Aron,
Uimitu-l-a pe Faraon,
Căci el, îndată, negreşit,
Pe celelalte le-a-nghiţit.
13 Degeaba, însă, a văzut
El, semnele ce s-au făcut,
Căci inima şi-a împietrit
Şi să asculte, n-a voit,
De Moise şi Aron; făcuse –
În ăst fel – precum Domnul spuse.
14 Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Vezi? Faraon şi-a împietrit,
Acuma, inima. Astfel,
Nu-l va lăsa pe Israel,
Să iasă dar, din ţara lui.
15 Te duci pe malul râului,
Mâine, în zori, de dimineaţă.
Îi ieşi, lui Faraon, în faţă
Şi ai toiagul pregătit.
16 Iată cum trebuie vorbit,
Cu Faraon. La râu, când vine,
Vei zice: „M-a trimis la tine,
Acum, Domnul Evreilor –
Cel care-I Dumnezeul lor –
Ca să îţi spun: „Scoate afară,
Pe-al Meu popor, din a ta ţară.
Lasă-l să meargă în pustie,
Unde o să-Mi slujească Mie!
Până acum, n-ai ascultat
Poruncile ce ţi le-am dat.”
17 Aşa vorbeşte Dumnezeu:
„Astăzi vei şti că Domn sunt Eu!
Toiagul, am să-l repezesc
Şi-n apa râului lovesc
Apoi, cu el. În sânge, ea
Se va preface. Vei vedea!
18 Se-mpute apa râului
Şi au să piară peştii lui,
Iar Egiptenii au să fie,
De greaţă prinşi, când au să vie
Ca să bea apă-nsângerată.”
19 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată,
Te duci şi lui Aron îi spui,
Ca peste-ale Egiptului
Ape, toiagul să-şi întindă.
Astfel, el are să cuprindă,
Cu-a lui putere, apa toată,
Oriunde ea este aflată:
În bălţi, în iazuri sau în râu,
Precum şi în orice pârâu.
De sânge-astfel, va fi cuprins
Tot al Egiptului întins.
Cu sânge doar, va fi umplut
Oricare vas ce e făcut
Din lemn sau piatră, negreşit.”
20 Moise şi-Aron au împlinit
Totul, aşa cum Domnu-a spus.
Aron, cu-al său toiag, s-a dus
La râu, lovind apele lui
Sub ochii Faraonului,
Precum şi-ai slujitorilor
Care erau în jurul lor.
De sânge, apa s-a-nroşit,
21 Iar peşti-ndată au pierit.
Râu-ncepuse să se-mpută,
Nemaiputând a fi băută
Apa ce se afla în el.
În tot Egiptu-a fost la fel,
Căci ale sale ape, toate,
În sânge fost-au preschimbate.
22 Dar vrăjitorii au făcut
La fel, prin vrăji. Când a văzut
Că şi ai săi au săvârşit
Astfel de lucruri, şi-a-mpietrit,
Din nou, inima, Faraon
Şi iar, de Moise şi Aron –
Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.
23 Acasă, el s-a înturnat,
Dar ce-a văzut şi ce s-a spus,
La inimă, tot nu şi-a pus.
24 Toţi Egiptenii au săpat
Fântâni şi apă-au căutat,
Căci apa care-n râu curgea,
Nu mai puteau ca să o bea.
25 O săptămână a trecut
După ce-n sânge s-a făcut
Râul pe care l-a lovit
Domnul, aşa cum a vorbit.