1 La drum, Israel a pornit,
Cu-al său avut. El s-a oprit
Doar la Beer-Şeba şi-a adus
Jertfe, lui Dumnezeu. A pus
Cortul apoi să i se-aşeze,
Dorind acolo să-nnopteze.
2 Domnul, la Iacov, a venit
Şi-ntr-o vedenie-a vorbit:
„Iacove! Iacov!” „Iată-mă! –
Răspunse el. „Ascultă-Mă:
3 Sunt Dumnezeul Cel pe care,
Isac, al tău părinte-l are.
Să nu te temi să te aşez’
La Egipteni, căci Eu veghez,
Şi-un mare neam am să te fac
Eu, Dumnezeul lui Isac!
4 Acolo am să fiu şi Eu
Şi-am să te ocrotesc, mereu!
Din ţara ‘ceea, te voi scoate,
Când vor fi-nfăptuite toate
Câte ţi-am spus. Iosif e cel
Ce-ţi va închide ochii. El
Va sta cu tine” – Domnu-a spus.
5 Când s-a trezit, Iacov a pus,
În carele ce le-a primit,
6 Tot ceea ce-a agonisit.
Îşi strânse turmele din văi,
7 Şi, însoţit de toţi ai săi,
Luă calea Egiptului,
Grăbindu-se la fiul lui.
8 Iată numele fiilor
Care-n Egipt, pe tatăl lor –
Pe Iacov deci – l-au însoţit:
9 Ruben – întâiul zămislit –
Fii, avu patru, şi-i numi
Enoh, Palu, Heţron, Carmi.
10 Fiii lui Simeon: din el,
Întâi ieşit-a Iemuel;
Urmă Iamin şi Ohad, iar
Apoi, Iachin şi cu Ţohar;
Ultimul, Saul se năştea,
Cari mamă Canaanită-avea.
11 Levi avut-a trei fii, cari
Au fost Gherşon, Chehat, Merari.
12 Fiii lui Iuda: Er, Onan –
Aceştia-n ţara Canaan
Muriră – Şela, Pereţ şi
Zareh, în urma lor, sosi.
Pereţ, doi fii, a dobândit:
Heţron, întâiul, s-a numit,
Şi-apoi Hamul a fost acel
Cari se născuse după el.
13 Acum, fiii lui Isahar:
Tola şi Puva şi Iov, iar
Ultimul fiu a fost Şimron.
14 Iată fiii lui Zabulon,
Cari trei copii avu şi el:
Sered, Elon şi Iahleel.
15 Ăşti fii, Lea i-a zămislit
Lui Iacov, când au locuit
La neamurile lui Avram,
Aflate în Padan-Aram.
Şi, tot acolo, s-a născut
Şi Dina. Iacov a avut –
De toţi – copii, treizeci şi trei.
16 Fiii lui Gad, şapte sunt ei:
Primul născut e Ţifion,
Apoi Hagi, Şuni, Eţbon,
Eri, Arodi şi-n sfârşit,
Areli-i ultimul venit.
17 Aşer, pe-ntâiul său născut,
Îl numi Imna. I-a avut
Pe Işva, Işvi, Beria.
Aşer, şi-o fată, mai avea:
Acesteia, Serah, îi spuse.
Urmaşi, şi Beria avuse;
Doi fii a dobândit şi el:
Pe Heber şi pe Malchiel.
18 Pe-aceşti fii, Zilpa îi născuse –
Roaba pe care o dăduse
Laban, copilei sale, Leia.
De toţi, lui Iacov, roaba ‘ceea
Îi dete şaisprezece fii.
19 Rahela avu doi copii:
Pe Iosif şi pe Beniamin.
20 Apoi pe Iosif, îl găsim
La Egipteni. El căpătase
Pe Efraim şi pe Manase,
În timpu-n care a şezut
În al Egiptului ţinut,
În casele lui Faraon.
Marele preot al lui On –
Cari Poti-Fera s-a chemat –
Fusese tatăl lui Asnat,
A celei ce i-a fost soţie.
21 Lui Beniamin, aveau să-i fie –
Urmaşi – Bela, Becher, Aşbel;
Ghera venise după el,
Naman, Ehi, Roş şi Mupim;
La urmă, Ard şi cu Hupim.
22 Aceştia-s fii ai Rahelei.
De toţi, au fost copiii ei –
Ca număr – paisprezece fii.
23 Urmează ai lui Dan copii:
Huşim, al său fiu, se numea.
24 Neftali, mai mulţi fii, avea:
Iahţel, Guni, Ieţer Şilem.
25 Ştiinţă despre ei avem,
Că sunt ai Bilhei, roabă la
Soaţa lui Iacov, Rahela;
Şapte fii Bilha-a zămislit.
26 Cei ce cu Iacov au venit
Şi în Egipt s-au aşezat –
Fără să se fi numărat
Nevestele, în rândul lor –
Deci numărul bărbaţilor,
Au fost, de toţi, şaizeci şi şase.
27 Când au venit ei, căpătase,
Doi fii, şi Iosif. Erau deci,
În număr, toţi, la şaptezeci,
Cei ce cu Iacov au pornit,
Când în Egipt s-a stabilit.
28 Iacov, pe Iuda, l-a chemat
Şi l-a trimis de l-a-nştiinţat
Pe Iosif, de a lor sosire.
29 Cum a primit această ştire,
Iosif, în faţă, le-a ieşit
Şi, în Gosen, i-a întâlnit.
Apoi, în braţe, l-a luat,
Pe Iacov, şi l-a sărutat,
Plângând mereu, pe gâtul lui.
30 Iacov îi zise fiului:
„Acum, nu mai am nici un dor.
Sunt fericit şi pot să mor.
Te văd, te-ascult cum îmi vorbeşti!
Pot ca să mor, căci tu trăieşti!”
31 Iosif a spus fraţilor lui:
„Mă duc, căci Faraonului,
Am să-i anunţ venirea voastră.
Am să îi spun: „În ţara noastră,
Sunt tatăl şi cu fraţii mei.
Din Canaan, au venit ei.
32 S-au ocupat de păstorit.
Au vite, oi, boi, şi-au venit
Cu tot avutul lor, la noi.”
33 Când Faraon va zice: „Voi,
Cu ce vă îndeletniciţi?”
34 Atunci astfel să îi vorbiţi:
„De vite, noi ne-am ocupat,
Din moşi strămoşi, neîncetat.”
Dacă-n acest fel cuvântaţi,
Voi, în Gosen, aveţi să staţi.
Orice păstor e aşezat
Acolo. E considerat
O urâciune-a fi păstor,
În ochii Egiptenilor.”