1 Iată acum, cartea de neam
A seminţiei Lui Adam,
2 De când oameni, Domnu-a zidit
Şi pe bărbat „om” l-a numit,
Şi a fost aşezat în rai.
Ştim ce-au făcut acolo. Hai
Acuma, să începem: deci,
3 Avea o sută şi treizeci
De ani, Adam, când a primit
Un fiu, ce-i semăna leit;
4 Set, îi dăduse numele,
Şi-a mai trăit opt secole.
Degeaba, timpul n-a trecut –
Mulţi fii şi fiice-a mai avut.
5 La nouăsute treizeci ani,
Adam, împovărat de ani,
S-a dus să doarmă în pământ,
Precum spusese Domnul Sfânt.
6 Un secol şi cinci ani avea
Set, când Enos i se năştea.
7 După Enos, a mai trăit,
Opt sute şapte, şi-a murit
8 La nouăsute doişpe ani.
9 Apoi, la nouăzeci de ani,
Cainan urmă după Enos,
10 Care-a trăit şi el, frumos,
Exact optsute cinşpe ani –
11 La nouăsute unşpe ani,
Enos, din lume, s-a sfârşit.
12 Cainan, iute, a zămislit
Un fiu, numit Mahalaleel.
13 Apoi, a mai trăit, şi el,
Optsute patruzeci de ani –
14 La nouăsute zece ani,
S-a dus şi el, de s-a „culcat”.
15 Iared e cel ce i-a urmat
Fiului său, Mahalaleel –
Care l-a zămislit pe el
La şasezeci şi cinci de ani.
16 Optsute şi treizeci de ani,
A mai trăit Mahalaleel –
17 Pe urmă, a murit şi el,
La optsute nouă’şicinci ani.
18 Optsute şaizeci şi doi ani
Avea Iared, când a venit
19 Enoh pe lume, şi-a trăit
Apoi, încă opt secole –
20 Avut-a toate zilele,
De nouă secole şi-apoi
Adăugă şaizeci şi doi
De ani, la ele, numărat.
21 La şaizeci’cinci de ani aflat,
Enoh primi şi el, un fiu –
Metusala. Până târziu,
22 Enoh, cu Domnul, a umblat –
Trei secole. Când a plecat –
23 Căci nimeni nu l-a mai zărit,
Pentru că Domnul l-a răpit –
24 Trei secole a numărat,
La care s-au adăugat
Încă şaizeci şi cinci de ani.
25 O sută optzeci’şapte ani,
Metusala a împlinit,
Când, pe Lameh, l-a dobândit.
26 El, şapte secole, a dus,
La care-apoi i s-au mai pus
Încă optzeci şi doi de ani.
27 Iată acum dar, ai săi ani:
Secole-n număr avea nouă,
Şi-a mai făcut şaizeci şi nouă
De ani, şi-aceştia au fost toţi.
El a avut, printre nepoţi –
28 De la Lameh – pe unu-anume:
Noe fusese al său nume.
29 Lameh dar, la a sa vedere –
„Noe” înseamnă „Mângâiere” –
A cuvântat în acest fel:
„Iată că Noe e acel
Prin care mă voi mângâia
De toată osteneala mea,
Venită din acest pământ,
Ce-i blestemat de Domnul Sfânt.”
30 După ce Noe s-a născut,
Lameh, mulţi ani, a mai avut –
Cincisute nouă’şicinci de ani –
31 Iar toate zilele, în ani,
Sunt şaptesute şapt’şi şepte.
Astfel, avut-a multe trepte,
Pe scara vieţii, de urcat.
32 Noe, cel care i-a urmat,
Cinci secole a împlinit,
Când trei copii a dobândit.
La rând – dar nu ca-n alfabet –
Au fost Sem, Ham şi-apoi Iafet.