1 Tesaloniceni
1
1 „Pavel, Silvan şi Timotei,
Spre prea iubiţii fraţi acei
Cari, în Tesalonic, trăiesc
Şi împreună-alcătuiesc
Biserica lui Dumnezeu
Şi-a lui Iisus Hristos: mereu,
Har, să vă deie, îndoit –
De multă pace, însoţit –
Tatăl, aflat în ceruri, sus,
Şi Domnul nost’, Hristos Iisus.
2 Să ştiţi că-I mulţumim, mereu,
Pentru voi toţi, lui Dumnezeu
Şi-n a Sa faţă, necurmat,
În rugăciune, v-am purtat.
3 Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte,
De voi, ne-aducem noi, aminte,
Şi de lucrarea de credinţă
Ce-o săvârşiţi, cu sârguinţă,
De osteneala arătată,
În dragostea voastră curată,
Precum şi de nădejdea voastră –
Pe care, în credinţa noastră –
O ţineţi, cu tărie, sus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus!
4 De-aceea, fraţii mei iubiţi
De Dumnezeu, doresc să ştiţi,
Că-i cunoscută-n faţa noastră,
Alegerea, din partea voastră.
5 Într-adevăr, când am venit
Şi, Evanghelia, v-am vestit,
Voi aţi văzut precum că ea
Nu doar prin vorbe se vestea,
Ci de Duh Sfânt era-nsoţită,
De o tărie negrăită
Şi de o mare îndrăzneală.
Ştiţi bine – fără îndoială –
Că-n felu-acesta, am fost noi,
Din dragoste doar, pentru voi.
6 Voi înşivă aţi arătat
Că, pe-a mea urmă, aţi călcat –
Şi deci, pe urma Domnului –
Căci aţi primit Cuvântul Lui –
Când, în necazuri, voi eraţi,
Fiind, de ele, încercaţi –
Cu bucuria minunată
Care, prin Duhul Sfânt, e dată.
7 Pildă, ajuns-aţi, astfel, voi,
Pentru toţi credincioşi-apoi,
Cari, în Ahaia, vieţuiesc,
Şi pentru cei care trăiesc
Acum, în Macedonia.
8 Vreau să vă spun, de-asemenea,
Că, pretutindeni, s-a aflat –
În tot ţinutu-n lung şi-n lat –
Despre credinţa ce-o vădiţi,
În Dumnezeu. Cum bine ştiţi,
Cuvântul Domnului apoi,
Ajuns-a cunoscut, prin voi,
La cei care-n Ahaia sânt,
Pe-al Macedoniei pământ,
Şi în împrejurimi apoi.
Deci, n-avem ce să spunem noi,
Despre credinţa ce-o aveţi,
Căci după cum bine vedeţi,
Ea, pretutindeni, e ştiută
Şi e, de toţi, recunoscută.
9 Căci însuşi ei mărturisesc,
Atuncea când istorisesc,
De ce primire, ne-aţi făcut,
De felu-n care aţi ştiut
Ca, de la idoli, înapoi,
Să vă întoarceţi, iar apoi,
Să Îl slujiţi, neîncetat,
Pe Cel ce-i viu şi-adevărat –
Care e singur Dumnezeu –
10 Şi să Îl aşteptaţi, mereu,
Pe Fiul Său, din cer, de sus –
Adică, pe Hristos Iisus,
Pe care, El L-a înviat,
Când, dintre morţi, L-a ridicat –
Prin care, izbăviţi, apoi,
De-a Lui mânie, suntem noi.”