1 „Cât despre vremuri de apoi
Şi de soroace, n-aveţi voi,
Nevoie, ca să vi se scrie.
2 Căci între voi, bine se ştie,
Că ziua Domnului apare,
Asemenea hoţului care
Pândeşte, noaptea, aşteptând.
3 Să ştiţi dar, că atuncea când,
„Pace şi linişte!”, vor zice,
O prăpădenie o să pice,
Pe ne-aşteptate, peste ei,
Precum îi vin, unei femei
Însărcinate – fără veste –
Durerile, când zămisleşte.
Când prăpădenia va apare,
Nu va mai fi chip, de scăpare.
4 Dar, fraţilor, voi nu sunteţi
În beznă, şi-astfel, nu puteţi,
Surprinşi a fi, de ziua care,
Asemeni unui hoţ, apare.
5 Fii ai luminii, sunteţi voi –
Copii ai zilei. Astfel, noi,
Nimic, cu bezna, nu avem,
Căci nu ai nopţii fii suntem.
6 De-aceea, noi să nu dormim,
Ci treji, mereu, să ne găsim
Şi să veghem, neîncetat,
Pentru că timpul s-a scurtat.
7 Cei care dorm sau se îmbată,
Folosesc noaptea. Însă, iată,
8 Noi, fii ai zilei, ne găsim.
De-aceea, treji, mereu, să fim.
Cu platoşa să vă-mbrăcaţi,
Cari, a credinţei, e – dragi fraţi –
Precum şi-a dragostei. Apoi,
Cu coiful mântuirii – voi –
Pe cap, să vă acoperiţi,
Ca să fiţi gata pregătiţi.
9 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat,
Pentru mânie, ci ne-a dat,
Acum, în dar, o mântuire
Care coboară, peste fire,
Din cerurile Lui – de sus –
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
10 Care murit-a, pentru noi,
Şi-n acest fel, putem apoi –
Ori că veghem, ori că dormim –
Cu El, mereu, ca să trăim.
11 De-aceea, să vă mângâiaţi,
Unii pe alţii – iubiţi fraţi –
Şi-apoi, să arătaţi că ştiţi,
Necontenit, să vă-ntăriţi,
Precum, de altfel, am aflat
Că faceţi voi, neîncetat.
12 De-asemenea, vă mai rog eu,
Să îi primiţi bine, mereu,
Pe cei care vă cârmuiesc,
Care, în Domnul, se-ostenesc,
Şi care, sfaturi bune, dau.
13 Pe toţi aceştia, iată, vreau
Să-i preţuiţi mult – fraţilor –
Din pricina lucrării lor.
Peste toate aceste-apoi,
Trăiţi în pace, între voi.
14 De-asemenea, dragii mei fraţi,
Vă mai rugăm, să îi mustraţi
Pe cei cari – fără îndoială –
Trăiesc în neorânduială.
Pe cei ce-s deznădăjduiţi,
Îmbărbătaţi-i! Sprijiniţi,
Pe cei ce-s slabi! Fiţi iertători,
Necontenit, şi răbdători.
15 Seamă luaţi, ca nimenea,
Să nu-i întoarcă, altuia,
Rău pentru rău, ci căutaţi,
Doar binele, să îl lucraţi,
Întotdeauna – pentru voi,
Cât şi pentru ceilalţi apoi.
16 Necontenit, să învăţaţi,
Să ştiţi ca să vă bucuraţi.
17 Să faceţi rugăciuni, mereu.
18 Să-I mulţumiţi, lui Dumnezeu,
Pentru tot ce vă dăruieşte,
Fiindcă El aşa doreşte
Să faceţi voi – precum v-am spus –
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
19 Nu stingeţi Duhul. Vă feriţi,
20 Mereu, să nu dispreţuiţi
Vreo prorocie. Căutaţi,
21 Necontenit, să cercetaţi
Orişice lucru, iar apoi –
Ce-i bun – să ţineţi, pentru voi.
22 De orice rău, mereu, să ştiţi,
Cum trebuie să vă feriţi.
23 Sfinţiţi, deplin, să fiţi dar voi,
De-al păcii Dumnezeu apoi.
Al vostru duh, necontenit,
Întreg, vreau a vă fi păzit;
Sufletul vostru-apoi, şi el,
Precum şi-al vostru trup, la fel.
Acestea trebuiesc păzite,
Pentru a fi neprihănite,
Atuncea, când, din cer, de sus,
Va reveni Domnul Iisus.
24 Acela, care v-a chemat,
E credincios şi, ne-ncetat,
Lucrul acesta, îl va face –
De-aceasta-s sigur, fiţi pe pace.
25 Acuma, fraţilor, şi voi
Rugaţi-vă dar, pentru noi.
26 Apoi, c-o sfântă sărutare,
Să le uraţi, la fiecare –
Din partea noastră – sănătate.
27 Doresc ca fiecare frate
Să afle, de scrisoarea mea.
Vă rog fierbinte dar, ca ea
A fi citită tuturor,
Adică-n faţa fraţilor.
28 Harul cel minunat, de sus,
Al Domnului Hristos Iisus,
Să îl aveţi, cu voi, din plin,
În vecii vecilor! Amin.”