2 Tesaloniceni
1
1 „Pavel, Silvan şi Timotei,
Spre prea iubiţii fraţi acei,
Cari, în Tesalonic, trăiesc
Şi împreună-alcătuiesc
Biserica lui Dumnezeu
Şi-a lui Iisus Hristos: mereu
2 Har să vă deie, îndoit –
De multă pace, însoţit –
Tatăl, aflat în ceruri, sus,
Şi Domnul nost’, Hristos Iisus.
3 Noi trebuie ca, tot mereu,
Să-I mulţumim lui Dumnezeu
Pentru că, iată, am văzut
Cum că credinţa va crescut
Şi-asemeni, dragostea frăţească
Ajuns-a, mult, să se sporească.
4 De-aceea, noi ne lăudăm –
Când, în Biserici, ne aflăm –
Cu voi, pentru credinţa mare,
Pentru statornicia care –
Când, în necazuri, vă aflaţi –
Mereu, ştiţi să le arătaţi.
5 Aceasta este o dovadă –
Fără putinţă de tăgadă –
De felu-n care Dumnezeu
Are să judece, mereu,
Doar cu dreptate, căci să ştiţi,
Că vrednici, voi veţi fi găsiţi,
De-mpărăţia-I minunată,
Pentru durerea îndurată.
6 Căci Dumnezeu a socotit,
Precum că este nimerit,
Ca să le deie întristare,
Necontenit, acelor care
V-au întristat, mereu, pe voi,
7 Şi să ne dăruiască-apoi,
Pace şi-odihnă, atât vouă –
Cei întristaţi – precum şi nouă,
Atuncea când, din cer, de sus,
Va reveni Domnul Iisus,
Cu îngerii puterii Lui,
8 În flăcările focului,
Să-i pedepsească pe cei care
N-au vrut să-I deie ascultare,
Lui Dumnezeu – chemării Lui –
Şi Evangheliei Domnului
Iisus Hristos. De-aceea, ei,
9 Parte-au să aibă – dragii mei –
De o pedeapsă foarte mare,
Cari este-o veşnică pierzare
Din faţa slavei Domnului,
Precum şi de la faţa Lui,
10 Când va veni ziua cea mare,
În care, El – în fiecare
Din ai Săi sfinţi – e proslăvit
Şi, cu uimire, e privit,
În toţi cei ce vor fi crezut;
Cât despre voi, noi am văzut,
Precum că mărturia noastră,
Crezută este-n faţa voastră.
11 Tocmai de-aceea, necurmat,
Pe Dumnezeu, noi L-am rugat
Ca vrednici, El să vă găsească,
De-a Lui chemări şi să-mplinească,
Mereu, cu mari puteri apoi,
Orice dorinţă este-n voi –
Din bunătate zămislită –
Şi-orice lucrare, răsărită,
Dintr-o credinţă-adevărată,
12 Spre-a fi, de fiecare dată,
În fiecare, proslăvit,
Al lui Hristos Nume Slăvit,
Şi proslăviţi să fiţi şi voi,
În acest fel, în El apoi,
După măsura harului,
Cel minunat, al Tatălui,
Pe cari L-avem, în ceruri, sus,
Şi-a Domnului Hristos Iisus.”