1 „Încolo, vreau, dragii mei fraţi,
Ca, pentru noi, să vă rugaţi,
Să fie, astfel, răspândit,
Neîncetat – şi proslăvit –
Cuvântul Domnului apoi,
Aşa precum este la voi.
2 De oameni răi, nechibzuiţi,
Rugaţi-vă ca izbăviţi,
Să fim, mereu – de-i cu putinţă –
Pentru că nu toţi au credinţă.
3 Doar Domnul este credincios:
El vă-ntăreşte, ne-ndoios,
Căci voi sunteţi poporul Său,
Şi vă păzeşte, de cel rău.
4 Încredere avem, apoi,
În Domnul nost’, precum că voi,
Întotdeauna – negreşit –
Veţi face cum v-am poruncit.
5 Domnul să-ndrepte, tot mereu,
Spre dragostea lui Dumnezeu
Şi spre răbdarea lui Hristos,
Inima voastră, ne-ndoios!
6 În Sfântul Nume-al lui Iisus,
Care se află-n ceruri, sus,
Vă poruncim, prea iubiţi fraţi,
Ca voi să vă îndepărtaţi,
De fraţii care se vădesc
Precum că viaţa şi-o trăiesc,
Mereu, în neorânduială
Şi astfel – fără îndoială –
Aceştia au dispreţuit
Învăţătura ce-au primit,
Din partea noastră. Dar ştiţi voi,
7 Ce trebuie făcut apoi,
Spre a călca pe urma noastră.
Când ne-am aflat în preajma voastră,
Bine-aţi văzut – fără-ndoială –
Căci nu în neorânduială,
Noi am trăit. Aţi observat
8 Că, de pomană, n-am mâncat
Pâinea cuiva, ci ne-am trudit
Şi, zi şi noapte, am muncit,
Ca nu cumva, s-ajungem noi,
A fi povară, pentru voi.
9 Şi nu că drept, n-am fi avut,
Dar, în noi înşine, am vrut
S-aveţi o pildă de urmat,
Prin felu-n care ne-am purtat.
10 Când, printre voi, noi ne-am găsit,
Vorbit-am clar şi lămurit
Şi-am spus că: „Cine nu munceşte,
Acela nici nu trebuieşte
Ca să mănânce”. Însă, noi
11 Am auzit că, între voi,
Sunt unii cari – fără-ndoială –
Trăiesc în neorânduială:
Nu fac nimic – deci nu muncesc –
Ci doar, nimicuri, învârtesc.
12 Pe toţi aceşti oameni, dorim –
În Domnul – să îi sfătuim,
Să îşi mănânce pâinea, când
Au să o capete, lucrând.
13 Voi – fraţilor – nu osteniţi,
Când, binele, îl săvârşiţi.
14 Pe cel cari, întâmpla-se-va
Că nu va asculta, cumva,
De toate cele ce le-am zis
Sau, în epistolă, le-am scris,
Voi trebuie să-l însemnaţi
Şi-n urmă, să vă-ndepărtaţi,
Cu toţii, de omul acel.
Să n-aveţi, legături, cu el,
Căci, la distanţă, de-l veţi ţine,
Cuprins el fi-va, de ruşine.
15 Să nu cumva să-l socotiţi
Drept un vrăjmaş, ci voi să ştiţi,
Ca pe un frate, să-l mustraţi,
Şi-asemenea, să vă purtaţi.
16 Al păcii Domn, vă dăruiască,
Neîncetat, pacea-I cerească.
Domnul Iisus, cu voi, să fie,
Să vă-nsoţească, pe vecie.
17 Urările de sănătate,
Le-am scris eu, Pavel, al vost’ frate.
Acesta este semnul meu,
Pus, în epistole, mereu.
18 Harul cel minunat, de sus,
Al Domnului Hristos Iisus,
Să îl aveţi cu voi, din plin,
În vecii vecilor! Amin.”