1 În vremea-n care împlinea
Dariu, doi ani, de când domnea,
În ziua-ntâi din luna care
A şasea e la numărare,
Veni Cuvântul Domnului
Pân’ la Hagai, prorocul Lui.
Cuvântul Cel venit de sus
A trebuit, de Hagai, spus,
Celui chemat Zorobabel,
Cari îi e fiu lui Şaltiel
Şi-apoi lui Iosua, cel care,
Pe Ioţadac, părinte-l are
Şi care-atuncea – negreşit –
Drept mare preot s-a vădit.
Zorobabel e dregător
Al neamului Iudeilor.
Iată dar, ceea ce a spus
Cuvântul Cel venit de sus:
2 „Aşa vorbeşte Cel pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-l are:
„Poporu-acesta a vorbit:
„Iată că încă n-a venit
Vremea în care să pornim
Lucrul din nou, şi să zidim
Locaşul Casei Domnului!”
3 De-aceea azi, Cuvântul Lui –
Cari prin Hagai a fost vestit –
În felu-acesta a vorbit:
4 „Dar pentru voi venit-a, oare,
Vremea să staţi în case care
Sun, cu tavan, căptuşite
Şi sunt anume pregătite,
Când Casa Domnului, azi – iată –
Zace-n ruină, dărâmată?”
5 Aşa vorbeşte-Acel pe care
Drept Domn al ei, oştirea-L are:
„La ale voastre căi luaţi
Seama şi-atent să vă uitaţi!
6 Deşi voi mult aţi semănat,
Puţin aţi strâns şi aţi mâncat.
Sătui, însă, tot nu sunteţi.
Sete vă e, degeaba beţi.
Cu straie v-aţi înfofolit,
Însă tot nu v-aţi încălzit.
Cel cari simbrie dobândeşte,
În pungă spartă o zvârleşte!”
7 Aşa a zis Acel pe care
Drept Domn al ei oştirea-L are:
„La ale voastre căi luaţi
Seama şi-atent să vă uitaţi!
8 Pe munte-acum, să vă suiţi!
Aduceţi lemne şi zidiţi
Casa! Căci astfel o să-Mi fie
Sufletul plin de bucurie!
Şi-n felu-acesta – negreşit –
Atuncea fi-voi proslăvit!”
9 „Iată, la mult v-aţi aşteptat,
Însă puţin aţi căpătat.
Eu am suflat ce aţi adus
Acasă şi-astfel, tot s-a dus.
De ce?” – a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-L are.
„Din pricină că dărâmată –
Acum – Îmi este Casa, iată,
În timp ce-aleargă fiecare,
Doar după casa ce o are.
10 De-aceea nu v-a mai udat
Roua şi rod n-aţi căpătat.
11 Am chemat seceta în ţară.
Ea, peste munţi, se-ntinde iară,
Acoperind – la al Meu semn –
Roade, grâu, must şi untdelemn,
Precum şi lucrul mâinilor
Făcut de-ntregul vost’ popor.”
12 Au ascultat Zorobabel –
Cari fiu îi e lui Şaltiel –
Şi Iosua – acela care,
Pe Ioţadac, părinte-l are
Şi-n vremea ‘ceea se vădea
Că rang de preot mare-avea –
Atenţi, Cuvântul Domnului,
Spus de Hagai, prorocul Lui.
Plină de-atenţie a stat
Alături lor de-a ascultat
Şi acea-ntreagă rămăşiţă
Din a poporului lor viţă.
Toţi ascultară ce a zis
Hagai, căci Domnul l-a trimis,
Iar oamenii când l-au văzut,
De Domnu-ndată s-au temut.
13 Hagai, trimisul Domnului,
A glăsuit poporului,
Aşa precum a poruncit
Domnul atunci când a vorbit.
Poporului i-a zis apoi:
„Domnul a spus: „Eu sunt cu voi!”
14 În urmă, Domnul a trezit
Duhul care l-a-nsufleţit
Pe cel ce fost-a dregător
Peste-al Iudeilor popor –
Şi se chema Zorobabel
Fiindu-i fiu lui Şaltiel –
Şi pe-al lui Iosua, cel care
Pe Ioţadac, părinte-l are
Şi-n vremea ‘ceea se vădea
Că rang de preot mare-avea.
De-asemeni, Domnul a trezit
Şi duhul care-a-nsufleţit
Acea întreagă rămăşiţă
Din a poporului lor viţă.
Aşa că toţi lucru-au pornit
Şi-au început de-au construit
Casa Domnului oştilor,
Cari este Dumnezeul lor,
15 Când douăzeci şi patru zile
S-au scurs din ale vremii file
Din luna care se vădea
A şasea-n an că apărea,
La doi ani de când la domnie,
Dariu ajunse ca să fie.