1 „Lui Efraim, vântul, îi place.
De-aceea, el face ce face
Şi fuge către răsărit,
De unde vântul a ieşit.
Zilnic, minciuna, îşi sporeşte.
Înşelăciunea-şi înmulţeşte.
Spre-Asiria s-a îndreptat
Şi-un legământ a încheiat.
Egiptului, s-a dovedit
Că untdelemn i-a dăruit.
2 În ceartă, Domnul Se găseşte
Cu Iuda, şi îl pedepseşte
Pe Iacov, după-a lui purtare,
Iar după faptele pe care
El le-a făcut, va căpăta
Răsplata ce-o va merita.
3 Era-n pântecul mamei sale,
Atunci când a găsit cu cale,
Ca braţul el să şi-l întindă
Şi de călcâi apoi să-l prindă
Pe frate’ său. S-a arătat
Puternic, căci el s-a luptat
Cu Dumnezeu. S-a războit
4 Cu îngerul şi-a biruit.
Îl întâlnise la Betel
Şi-a plâns şi s-a rugat de el.
În locu-acela a venit
Domnul şi nouă ne-a vorbit.
5 El este Domnul tuturor
Şi Dumnezeu al oştilor.
El este cunoscut în lume,
Căci „Domnul” este al Său Nume.
6 La Dumnezeu, te-ntoarce iar.
Păstrează bunătatea dar,
Şi cu iubirea, tot mereu,
Nădăjduind în Dumnezeu.
7 E al lui Efraim popor,
Asemeni unui negustor,
Iar cumpăna ce-o foloseşte,
Doar mincinoasă se vădeşte,
Pentru că-n tot ceea ce face,
Numai să-nşele lui îi place.
8 Iar Efraim a cuvântat:
„Iată dar, cu adevărat,
Acuma m-am îmbogăţit.
Averile mi s-au sporit
Şi iată că, în munca mea,
Nelegiuiri, nu ar putea
Nimeni, nicicând, să fi aflat,
Ca să-mi găsească vreun păcat.”
9 Şi totuşi, află dar că Eu
Sunt al tău Domn şi Dumnezeu,
Din vremurile de-nceput –
Din al Egiptului ţinut –
Şi pân’ acum. Am să fac dar,
În corturi să locuieşti iar,
Ca-n zilele acelea care
Erau zile de sărbătoare!
10 Prorocilor, Eu le-am vorbit.
Vedenii, Eu le-am dăruit.
De-asemenea, pilde le-am dat.
11 Dacă la idoli s-a dedat
Ţinutul Galaadului,
Atunci locuitorii lui,
Cu toţii, nimiciţi fi-vor,
Căci ei slujesc idolilor.
Ei, la Ghilgal, se duc apoi
Şi-n locu-acela jertfesc boi.
Altarele ce le-au zidit
Au să ajungă, negreşit,
Morman de pietre ca să fie,
Pe brazdele de pe câmpie.
12 Odinioară, a fugit
Iacov şi s-a adăpostit
Într-o câmpie, depărtată,
Care, Aram, este chemată.
S-a dus acolo ca să steie
Şi a slujit pentru-o femeie.
Pentru-o femeie, Israel
Turme-a păzit, în locu-acel.
13 Dar de la Egipteni din ţară,
Printr-un proroc l-a scos afară
Domnul, pe neamul Israel
Şi prin proroc l-a păzit El.
14 Dar Efraim, pe Domnul său,
Îl mâniase foarte rău.
De-aceea, fi-va aruncat
Asupră-i, sângele vărsat,
Căci Domnul o să-i dea răsplată,
Pentru ocara aruncată.”