1 „Preoţi, să ascultaţi şi voi!
S-asculte Israel apoi!
Pleacă-ţi urechea, de îndat’,
Şi tu, casă de împărat!
Ameninţaţi sunteţi voi – iată –
Acum, de dreapta judecată,
Căci voi, la Miţpa, aţi făcut
O cursă iar, cum am văzut,
Un laţ aţi împletit şi, sus,
Chiar pe Tabor apoi l-aţi pus.
2 Necredincioşii se afundă
În a nelegiuirii undă.
Dar grijă am să dovedesc,
Pe toţi ca să îi pedepsesc!
3 Îl ştiu pe Efraim. La fel,
Nu Mi-e ascuns nici Israel.
Tu, Efraime, negreşit,
Prea bine ştiu că ai curvit,
Iar Israelul s-a spurcat.
4 Faptele lor nu i-au lăsat
Să vină la Cel cari, mereu,
Este al lor sfânt Dumnezeu.
Duh de curvie e aflat
În a lor inimă-aşezat
Şi nu cunosc pe Domnul lor,
Cari îi e Domn, ăstui popor!
5 Mândria Israelului,
Martoră, împotriva lui,
Are să fie. Israel,
Precum şi Efraim, la fel,
Doar prin nelegiuirea lor,
Nemărginită, cădea-vor.
Şi Iuda, de asemenea,
Cu ei alături va cădea.
6 Vor merge cu ale lor oi
Şi cu cirezile de boi,
Să-L caute pe Domnul lor,
Dar Domnul, de al Său popor,
S-a depărtat şi nicidecum
Ei nu-L vor mai găsi, acum.
7 Întreg poporul – negreşit –
Necredincios s-a dovedit
Faţă de Domnul. Au avut
Copii, care li s-au născut
Doar din curvie. Sunt sortiţi –
Cu-averi cu tot – a fi-nghiţiţi
De-o lună nouă. Să luaţi
8 Trâmbiţi şi-n urmă să sunaţi
La Ghibea, trâmbiţele-acele!
La Rama, să sunaţi din ele!
Grăbiţi-vă să v-adunaţi
La Bet-Aven, ca să strigaţi!
Iată-i – acuma – grabnic vin,
Pe a ta urmă, Beniamin!
9 Pe Efraim îl pustiesc,
În ziua-n care-l pedepsesc.
Ceea ce Eu am pregătit,
Are să cadă, negreşit,
Pe seminţiile pe care
Neamul lui Israel le are!
10 Iată că toţi aceia cari,
În Iuda, se vădesc mai mari,
Asemeni sunt acelor care
Au mutat pietre de hotare.
De-aceea, Îmi revărs apoi –
Precum al apelor şuvoi –
Mânia Mea, asupra lor.
11 Şi al lui Efraim popor
Are să fie asuprit
Şi-n judecată-apoi, zdrobit,
Căci a urmat – cum am văzut –
Învăţături ce i-au plăcaut.
12 Căci pentru Efraim, apoi,
Precum o molie fi-voi.
Voi fi ca o putreziciune
Care, pe dinţi, li se va pune
Acelora cari, după neam,
Se trag din al lui Iuda ram.
13 Când Efraim îşi va vedea
Balii şi de asemenea,
Când va vedea Iuda, ce mare
Îi este rana ce o are,
Fugi-va Efraim de-ndat’,
Le cel ce este împărat
Peste Asiria – la cel
Numit Iareb – chiar dacă el
N-are să-l însănătoşească,
Nici răni nu o să-i lecuiască.
14 Dar pentru Efraim, chiar Eu
Voi fi asemeni unui leu,
Iar pentru Iuda – mai apoi –
Ca puiul leului fi-voi.
Eu, da, Eu – cum se va vedea –
Voi fi cel ce va sfâşia
Şi am să plec. Eu am să iau,
În urmă, tot ceea ce vreau
Şi nu se află nimenea
Ca să răpească prada Mea.
15 În locuinţa Mea, apoi,
Mă voi întoarce înapoi,
Până când ei mărturisesc
Că vinovaţi se dovedesc
Şi până când – apoi – vor vrea
Să caute iar, Faţa Mea.
Când în necaz ei au să fie,
Grabnic la Mine au să vie.”