1 „Haideţi, veniţi şi înapoi,
La Domnul, să ne-ntoarcem noi!
Chiar dacă El S-a arătat
Acela cari ne-a sfâşiat,
Tot El este acela care
Ne va aduce vindecare.
Cu toate că El ne-a lovit –
Şi-n felu-acesta ne-a rănit –
Tot El e-Acela care poate
A ne lega rănile toate.
2 În număr, zile vor fi două
Şi El ne dă iar, viaţă, nouă.
Iată, a treia zi apoi,
El ne va ridica pe noi
Şi-n faţa Lui o să trăim.
3 Să căutăm ca să Îl ştim
Pe Domnul! Căci El Se iveşte,
Asemeni zorilor. Soseşte
La fel ca ploile ce sânt,
În primăvară, pe pământ!”
4 Ce să fac, oare, pentru voi,
Iudo şi Efraime-apoi?
Evlavia-n a voastră viaţă
E ca un nor de dimineaţă,
E ca şi roua-n câmpuri stând,
Care va trece încurând.
5 De-aceea, am să-i biciuiesc
Prin toţi cei care prorocesc.
Ucişi vor fi chiar de acele
Cuvinte ale gurii Mele,
Iar judecăţile văzute
Cum că de Mine sunt făcute,
Pline vor fi de strălucire,
Precum lumina, peste fire!
6 Căci iată, nu jertfe voiesc,
Ci bunătate Eu doresc!
Decât arderi de tot, mereu,
Cunoaşterea de Dumnezeu
E ceea ce Eu am cerut!
7 Însă aşa cum am văzut,
Ei, legământul, l-au călcat.
Felul în care s-au purtat
E cel al omului de rând.
De-aceea ei – atuncea când
În felu-acesta s-au purtat –
Necredincioşi s-au arătat,
Faţă de Domnul lor. Priviţi!
8 Cetate de nelegiuiţi,
E Galaadul. Locu-acel,
Urme de sânge, are-n el!
9 Iată că ceata celor cari
Sunt preoţi, ceată de tâlhari
S-arată, pentru că pândeşte
Şi-apoi omoruri săvârşeşte
Pe tot cuprinsul drumului
Cari este al Sihemului.
Aceste cete se vădesc
Că mişelii doar, săvârşesc.
10 Astfel, în casa cea pe care
Neamul lui Israel o are,
Lucruri grozave-am întâlnit,
Căci Efraim a preacurvit,
Iar Israel – neîncetat –
Fără vreo teamă s-a spurcat.
11 Şi ţie, Iudo – negreşit –
Un seceriş ţi-am pregătit,
Când voi aduce înapoi,
Pe robii Mei, prinşi de război!”