1 „Ia trâmbiţa şi-n gură-o ţine!
Vrăjmaşul, ca un vultur, vine
Asupra casei Domnului!
Pricină-i legământul Lui.
Călcat-au al Meu legământ,
Iar legile care le sânt
Date – la fel – nu le-au păzit.
De-aceea, au păcătuit
În contra Legii ce-am lăsat-o
Şi s-o păzească, Eu le-am dat-o.
2 Atuncea, vor striga la Mine:
„O, Dumnezeule, pe Tine,
Te ştim noi – noi, poporul cel
Al neamului lui Israel!”
3 Dar Israel a lepădat,
Cu scârbă, tot binele dat.
Tocmai de-aceea-l urmăreşte
Acela cari îl duşmăneşte.
4 Fără se le fi poruncit,
Ei, împăraţi, şi-au rânduit.
Şi căpitani de-asemenea
Şi-au pus ei, fără ştirea Mea.
Argint şi aur adunară,
Din care idoli îşi turnară.
De-aceea, fi-vor pedepsiţi
Şi au să fie nimiciţi.
5 Samario, un lucru rău
Şi-o scârbă e viţelul tău!
A Mea mânie s-a aprins
Şi împotriva lor s-a-ntins!
Dar până când, au să voiască
Ei, ca să nu se curăţească?
6 Iată că idolul acel
Venit-a chiar din Israel
Şi de un meşter e lucrat.
Nu-i Dumnezeu adevărat.
Astfel, viţelul cel pe care
Ţara Samariei îl are,
Bucăţi are a fi făcut!
7 Vânt, drept sămânţă, au avut
Atuncea când au semănat.
De-aceea, când – la secerat –
Oameni-aceia se adună,
Au să culeagă doar furtună.
Din grâu, nu vor avea un spic,
Căci nu va răsări nimic.
Ceea ce din pământ răsare,
Făină ca să dea, nu are.
Chiar de-ar ieşi rodul făinii,
Au să-l mănânce doar străinii.
8 Israelul e nimicit!
Printre popoare-i risipit
Şi e un vas lipsit de preţ.
9 Măgar sălbatic şi răzleţ,
Israelul se arătase
Când în Asiria plecase,
Iar Efraim daruri a dat,
Prieteni, când şi-a căpătat!
10 Chiar dacă dau daruri mereu,
La neamuri, tot îi apăs Eu,
Ca pentr-un timp să înceteze,
Vreun împărat, să-şi mai aşeze.
11 Când Efraim şi-a construit
Altare, a păcătuit,
Căci doar altarele-nălţate
Îl fac să cadă în păcate.
12 De-i scriu poruncile pe care
Întreaga Mea Lege le are,
Acestea nu vor fi primite,
Ci drept străine-or fi privite.
13 Ei junghie acele vite
Care-Mi sunt Mie dăruite
Şi carnea le-o mănâncă-apoi.
De-aceea, Domnul, de la voi,
Să le primească, nu voieşte.
Domnul, acum, Îşi aminteşte
Nelegiuirile lor, toate.
Plăti-vor toţi, pentru păcate
Şi astfel, în Egipt, apoi,
Se vor întoarce, înapoi!
14 Căci Israelul n-a ţinut,
Seama de Cel ce l-a făcut,
Ci L-a uitat, când şi-a zidit
Palate. Iuda şi-a-nmulţit
Cetăţile-ntărite-apoi.
De-aceea, foc trimite-voi,
Peste cetăţile-nălţate
Şi peste ale lor palate.”