1 Vai, de cei care se pogor
La Egipteni, vrând ajutor
Şi-şi pun nădejdea-n cai şi care
Şi-n călărimea lor cea tare,
Dar nu privesc către Acel
Cari Sfânt îi e lui Israel,
Şi nu Îl caută mereu,
Pe-adevăratul Dumnezeu!
2 Dar Domnul înţelept Se-arată
Şi-aduce peste ei – de-ndată –
Nenorocirea, iar apoi,
Nu Îşi ia vorbele-napoi,
Ci împotriva celor răi,
Cari se vădesc vrăjmaşi ai Săi,
El Se ridică şi-i loveşte
Şi casele le nimiceşte.
Aceia care săvârşesc
Nelegiuiri, la fel păţesc,
Că Domnu-i împotriva lor
Şi-a celor care ajutor
Le sunt, întru nelegiuire.
3 Căci Egipteanul – s-aveţi ştire –
Nu-i Dumnezeu, ci om e el!
Apoi şi caii lui, la fel,
Nu se ridică în văzduh,
Căci sunt din carne, nu din duh.
Domnul doar mâna să-Şi întindă
Ca largul zării să-l cuprindă,
Şi-ocrotitorul va cădea.
Cel ocrotit, de-asemenea –
Atuncea – va cădea şi el
Şi vor pieri cu toţi astfel.
4 Iată că Domnul a venit,
Căci să-mi vorbească, a voit:
„Aşa precum se dovedesc
Leul şi-al său pui că mugesc
Asupra prăzii aplecaţi –
Cu toate că sunt adunaţi
Păstorii împotriva lor –
La fel, Domnul oştirilor
O să pogoare, iar apoi
O să pornească un război
Pe muntele Sionului
Şi-asemenea pe dealul lui.
5 După cum păsările-ntind
Aripile şi îşi cuprind
Puii şi-i ţin sub umbra lor,
La fel, Domnul oştirilor
Peste Ierusalim Se-apleacă,
Bine voind ca să îi facă.
Îl cruţă, îi dă izbăvire
Şi îi aduce mântuire.”
6 „Acum, fii ai lui Israel
Întoarceţi-vă la Acel
Pe care voi L-aţi părăsit.”
7 „În ziua ‘ceea, negreşit,
O să-şi arunce fiecare,
Toţi idolii pe care-i are,
Fie că-s din argint lucraţi,
Fie că-n aur sunt turnaţi.
Lepădaţi idolii avuţi,
Idoli care au fost făcuţi
De ale voastre mâini vădite
Precum că sunt nelegiuite.
8 Asirianul va cădea,
Căci îl ucide sabia,
Dar nu sabia omului
Va tăbărî asupra lui.
De sabie e urmărit
Şi o să fugă îngrozit.
Tinerii lui, aceia cari
Se dovedesc războinici tari,
Vor fi – atuncea – biruiţi
Şi au să fie înrobiţi.
9 Stânca pe cari se sprijineşte,
Plină de groază, se topeşte,
Iar căpeteniile lui
Tremură-n faţa steagului” –
A glăsuit Domnul, Cel care
Chiar în Sion, focul Îşi are,
Şi-al Său cuptor nemaivăzut
Este-n Ierusalim ţinut.