1 „Voi, cei cari întristaţi sunteţi,
Veniţi la ape, ca să beţi!
Să vină chiar şi-acela care
Este sărac, iar bani nu are!
Veniţi! Bucate cumpăraţi!
Lapte şi vin să mai luaţi!
Veniţi să cumpăraţi, căci iată,
Sunt fără bani şi fără plată!
2 De ce, mereu, voi vă grăbiţi,
Argintul să îl cântăriţi
Pentru ceva ce se vădeşte
Că nici măcar nu vă hrăneşte?
De ce vă place ca să daţi
Tot ce prin muncă câştigaţi,
Ceva pentru a cumpăra,
Ce nu vă poate sătura?
Să ascultaţi dar, ce vă spun
Şi veţi mânca ce este bun,
Iar al vost’ suflet va putea,
Hrană gustoasă, a avea.
3 Luaţi aminte şi veniţi
La Mine, căci o să trăiţi!
Iată că am să-nchei apoi,
Un legământ veşnic, cu voi,
Pentru ca astfel să-ntăresc
Toată-ndurarea ce-o vădesc
Faţă de casa cea pe care,
David urmaşă-n lume-o are.
4 Printre popoare, l-am pus Eu,
Martor să-Mi fie, tot mereu,
Şi cap şi-apoi stăpânitor
Al tuturor popoarelor.
5 Iată – într-adevăr – apoi,
La Mine, neamuri, chema-voi,
Pe care nu le-ai cunoscut,
De care – ştire – n-ai avut.
Popoare, voi chema apoi,
Care nu vă cunosc pe voi.
La tine, alerga-vor ele,
Pentru că neamurile-acele
Veni-vor, pentru Dumnezeu,
Pentru Cel cari ţi-e Domn, mereu.
Ele-au să vine pentru Cel
Cari Sfânt îi e, lui Israel,
Pentru Cel care Se vădeşte,
Pe tine, că te proslăveşte.”
6 De-aceea zic: Seama luaţi!
Pe Domnul să Îl căutaţi!
Să-L căutaţi necontenit,
Cât încă poate fi găsit!
Ascultaţi dar, vorbele-aceste:
Cât încă El aproape este,
Pe Domnul, voi nu pregetaţi,
Necontenit, să Îl chemaţi!
7 Cel rău să-şi lase a lui cale.
Să-şi lase gândurile sale
Omul care-i nelegiuit
Şi să se-ntoarce, negreşit,
La Domnul, căci îl va ierta
Şi milă îi va arăta.
Lăsaţi-vă de rău şi-apoi,
Veniţi cu toţi, înapoi,
La Dumnezeul nostru care
Nu oboseşte dând iertare.”
8 Căci iată, gândurile Mele
Nu sunt asemenea cu cele
Cari ale voastre se vădesc.
De-asemeni, se deosebesc
Căile noastre şi-astfel ele
Nu sunt şi drumurile Mele.
9 Aşa cum cerurile sânt
Departe de acest pământ,
Aşa sunt gândurile Mele
Şi căile faţă ce cele
Cari ale voastre se vădesc.
10 Căci după cum din cer pornesc
Ploi şi zăpezi care apoi,
N-au să se-ntoarcă înapoi –
Ci fac pământul de rodeşte,
Dând pâine celui ce trudeşte –
11 Aşa e şi Cuvântul Meu –
Cuvânt pe care-L rostesc Eu –
Căci nu Se-ntoarce înapoi
Făr’ a aduce rod apoi,
Ci-Mi împlineşte, negreşit,
Voia şi planul ticluit.
12 Da, veţi ieşi cu bucurie.
Pacea, cu voi, are să fie.
Dealuri şi munţi, ‘naintea ta,
Cu veselie vor cânta,
Iar toţi copacii din câmpie,
Din palme bat, cu bucurie.
13 În locul spinului, frumos
Se va-nălţa un chiparos
Şi-n locul mărăcinelui
Va creşte tufa mirtului.
Lucrul acest va fi mereu,
O slavă pentru Dumnezeu.
Va fi un semn nepieritor,
În calea veşniciilor.”