1 „De dragostea Sionului
Şi a Ierusalimului
Nu tac şi nu voi înceta
Până nu se va arăta,
În urmă, mântuirea lui,
Ca şi lumina soarelui,
Iar izbăvirea-l va cuprinde
Ca o făclie ce se-aprinde.
2 Popoarele se vor uita
Să vadă mântuirea ta,
Iar împăraţii au să vină
Să vadă slava ta divină.
Un nume nou ţi se va pune,
Cum gura Domnului va spune.
3 În mâna Domnului, cea tare,
Vei fi cunună lucitoare.
Tu ai să fii o-mpletitură,
O-mpărătească legătură,
În mâna celui cari, mereu,
E al tău Domn şi Dumnezeu.
4 Atunci nu vei mai fi numită,
Ca mai ‘nainte, „Părăsită”,
Şi nici pământul n-o să-ţi fie
Privit precum e o pustie.
Te vor numi „Plăcerea Mea
Se află, tot mereu, în ea”.
„Beula”, tu vei fi chemată
Ceea ce-nseamnă „Măritată”.
5 Aşa după cum se uneşte –
Atunci când se căsătoreşte –
Un om şi o femeie, iată,
La fel se va-ntâmpla odată,
Când toţi ai tăi fii vor veni,
Cu tine spre a se uni.
Aşa cum mirele era –
Aşa precum se bucura
De-a lui mireasă – Dumnezeu
O să Se bucure, mereu,
De tine. Plin de veselie,
Atuncea, El are să fie.”
6 „Ierusalime, am adus
Nişte străjeri şi-apoi i-am pus
Pe ale tale ziduri stând,
Pentru a nu tăcea, nicicând.
De-a lungul zilei, n-au să tacă
Şi nici când noapte-o să se facă.
Să nu vă odihniţi, defel,
Voi care-I amintiţi de el,
Lui Dumnezeu. Nu încetaţi,
7 Nici un răgaz să nu Îi daţi
Până când nu o să lucreze
Şi nu are ca să aşeze,
Din nou, Ierusalimul sfânt,
Drept laudă pentru pământ!
8 Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat
Şi-n acest fel a cuvântat:
„Grâul, de pe al tău ogor,
Nu-l voi mai da vrăjmaşilor
Şi nici străinii n-au să vie
Ca să bea vin, din a ta vie,
Vin pentru care te-ai trudit
Şi pentru care-ai ostenit.
9 Cei care strâng grâul acel,
Aceia vor mânca din el
Şi laudă lui Dumnezeu,
Au să-I aducă, tot mereu.
Cei ce fac vin, de-asemenea,
Vor fi acei cari îl vor bea,
În curţile cele pe care
Locaşul Meu cel sfânt le are.”
10 Treceţi pe porţi! Un drum croiţi
Şi-o cale să îi pregătiţi
Poporului! S-o curăţaţi
De pietre şi să ridicaţi
Un steag anume pus, sub soare,
Să fluture peste popoare!
11 Iată ceea ce a vestit
Domnul, atunci când a vorbit
S-audă tot pământul Lui:
„Spuneţi fiicei Sionului:
„Iată, al tău Mântuitor
Vine purtat pe-aripi de nor.
Iată, cu El se află plata
Şi-n faţa Lui merge răsplata.
12 Atuncea, ei vor fi chemaţi
„Popor sfânt şi Răscumpăraţi
Ai Domnului”; ţie-ţi vor pune
Un nume nou şi îţi vor spune
Că eşti „Cetatea căutată,
Nepărăsită niciodată”.”