1 „De-aceea, copilaşilor,
Vă scriu acestea, tuturor,
Ca încunoştinţaţi să fiţi
Şi-astfel, să nu păcătuiţi.
Dar dacă întâmpla-se-va,
Ca să greşească cineva,
Păcătuind, Îl avem, sus,
Pe Domnul nost’, Hristos Iisus –
Pe Cel ce e neprihănit –
La Tatăl nostru, pregătit
Să mijlocească mai apoi,
În a Lui faţă, pentru noi.
2 El este jertfa ispăşirii,
Pentru păcatul omenirii.
3 Şi, prin aceasta doar, noi ştim,
Că Îl cunoaştem, de păzim
Poruncile care s-au dat,
Pe care, El ni le-a lăsat.
4 De-aceea, iată că vă scriu:
Cel care zice: „Eu Îl ştiu”,
Dar vorbele-I nu I-a păzit,
Un mincinos s-a dovedit;
Şi, procedând în acest fel,
Nu este adevăr, în el.
5 Acel care, Cuvântul Lui,
Îl va păzi, a Domnului
Iubire va ajunge-n el,
Desăvârşită-n acest fel,
Şi, prin aceasta, arătăm,
Cum că în El, noi ne aflăm.
6 Cel care-n El vrea a se ţine,
Va trebui să ştie bine,
A vieţui curat, frumos,
Cum a trăit Iisus Hristos.
7 De-aceea, prea iubiţilor,
Când vă scriu astăzi, tuturor,
N-am să vă dau poruncă nouă,
Ci pe cea veche v-o las vouă,
Pe care, precum aţi văzut,
Voi o aveţi de la-nceput.
Cuvântul ce L-aţi auzit,
Este porunca ce-am vestit.
8 Totuşi, mă-ntorc şi vă scriu vouă,
Acuma, o poruncă nouă,
Lucru care-i adeverit
Şi se referă, negreşit,
Atât la El, cât şi la voi,
Ca să-nţelegeţi mai apoi,
Că întunericul dispare
Şi că lumina chiar răsare.
9 Cel care spune că trăieşte
Doar în lumină, dar urăşte
Pe al său frate, este încă,
Aflat în bezna cea adâncă.
10 Acela care îl iubeşte
Pe al său frate, dovedeşte
Cum că trăieşte în lumină.
În el, nu se găseşte vină
Şi nici prilej de poticnire.
11 Vă scriu, ca să vă dau de ştire,
Cum că în beznă-i rătăcit
Acela care s-a vădit
Că l-a urât pe al său frate.
Cărările îi sunt aflate
În întuneric şi nu ştie
Unde se duce, ce-o să fie,
Fiindcă ochii i-au orbit
În bezna ce l-a-nvăluit.
12 Vă scriu dar, copilaşilor,
Căci astăzi, vouă, tuturor,
Pentru-al Său Nume, vi-s iertate
Nenumăratele păcate.
13 Părinţilor, vouă vă scriu,
Pentru că voi – cum bine ştiu –
Sunteţi cei ce L-au cunoscut,
Pe Cel ce e de la-nceput.
Şi vouă dar, tinerilor,
Vă scriu acuma, tuturor,
Căci, pe cel rău, l-aţi biruit.
Iată, cu cale am găsit,
Să scriu, şi scris-am tuturor –
Deci vouă, copilaşilor –
Căci precum bine am văzut,
Pe Tatăl, voi L-aţi cunoscut.
14 Părinţilor, vouă v-am scris –
Căci după cum eu am mai zis –
În adevăr, L-aţi cunoscut,
Pe Cel ce e de la-nceput.
Voi, tinerii, sunteţi cei cari
Aţi dovedit că sunteţi tari;
De-aceea, v-am tot scris mereu:
Căci văd că al lui Dumnezeu
Cuvânt e-n voi – v-a întărit –
Şi, pe cel rău, l-aţi biruit.
15 Vă spun dar, lumea n-o iubiţi,
Nici ceea ce, în ea, găsiţi.
Când cineva, lumea, iubeşte,
Să ştiţi că-n el nu se găseşte
Iubirea Tatălui ceresc.
16 Cele ce-n lume se găsesc –
Deci pofta pământească-a firii,
A ochilor, sau a privirii
Şi lăudăroşenia care,
Mereu, e pe-a vieţii cărare –
Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt:
Ci sunt lumeşti, de pe pământ.
17 Dar lumea şi cu pofta ei,
Vor trece, şi rămân doar cei
Cari fac voia lui Dumnezeu –
Doar ei vor rămânea, mereu.
18 Vă scriu acuma, tuturor:
Să ştiţi dar, copilaşilor,
Că în curând, timpul se curmă,
Căci este ceasul de pe urmă.
Iar după cum aţi auzit,
Iată, e timpul potrivit,
Ca anticristul să se-arate.
V-am înştiinţat de-aceste toate,
Căci deja, mulţi s-au ridicat
Şi anticrişti s-au arătat.
Prin asta este dovedit
Că ceasul ultim a sosit.
19 Ei, dintre noi, s-au ridicat,
Însă, precum s-au arătat,
Nu sunt de-ai noştri. De erau,
Cu noi şi-acuma se aflau.
Dar iată că ne-au părăsit.
Din rândul nostru au ieşit
Ca să se vadă mai apoi,
Cum că nu toţi sunt dintre noi.
20 Dar voi, cei care aţi primit,
Din partea Celui Prea Sfinţit,
Ungerea Lui, cunoaşteţi bine
Acest fapt, nu doar de la mine.
21 V-am scris, nu că aş fi crezut,
Că voi nu aţi fi cunoscut,
Care e adevărul. Eu
V-am scris, în ceasu-acesta greu,
Pentru că ştiţi – şi ştiţi prea bine –
Cum că din adevăr nu vine
22 Nici o minciună. Mincinos,
Nu e acel cari, pe Hristos,
Încearcă să-L tăgăduiască?
Aşa o să se dovedească,
Cine e Anticristu-acel,
Care încearcă-n chip şi fel,
Pe Tată şi pe al Său Fiu,
Să Îi renege. Astfel, ştiu
Cine-anticrist se dovedeşte.
23 Acel care-n ăst fel vorbeşte,
Tăgăduind pe Fiu, nu are
Pe Tatăl; dar acela care,
Pe Fiul L-a mărturisit,
Are pe Tatăl, negreşit.
24 Tot ceea ce, de la-nceput,
Aţi auzit şi aţi văzut,
Trebuie să rămână-n voi,
Căci numai astfel, mai apoi,
Veţi rămânea în Fiu, mereu,
Şi-n Tatăl Său, în Dumnezeu.
25 El, iată, ne-a făgăduit
Veşnica viaţă, negreşit.
26 V-am scris aceasta, ca să ştiţi,
Şi astfel, pregătiţi să fiţi,
În ce-i priveşte pe cei care
Vor căuta, fără-ncetare –
Fără astâmpăr – să găsească,
Vreo cale, să vă rătăcească.
27 Voiesc să ştie fiecare,
Că acea ungere pe care
Aţi dobândit-o de la El,
Rămâne-n voi, şi-n acest fel,
N-aveţi nevoie de poveţe,
De cineva să vă înveţe.
Căci numai ungerea Lui poate –
Ca despre lucrurile toate –
Să vă înveţe, să vă spună.
Aceasta nu e o minciună,
E ungerea adevărată,
Iar eu vă-ndemn, încă odată,
Să staţi în El, neîncetat,
Aşa precum ea v-a-nvăţat.
28 Deci copilaşilor, acum,
Rămâneţi dar, pe al Său drum –
Rămâneţi, tot mereu, în El –
Căci doar aşa – în acest fel –
Putea-vom avea îndrăzneală –
Lipsiţi fiind de vreo sfială –
Atunci când se va arăta
El, iarăşi. Doar aşa vom sta,
În faţa Lui; asta ne ţine,
Spre a nu fi daţi de ruşine
Şi-apoi, să fim îndepărtaţi,
De faţa Lui, dragii mei fraţi.
29 Voi ştiţi că El, neprihănit,
Întotdeauna, S-a vădit.
Deci dacă în neprihănire
Vă duceţi viaţa, s-aveţi ştire
Cum că din El, voi v-aţi născut
Şi-acest fapt este cunoscut.”