1 Elihu, după-aceste toate,
2 A zis iar: „Crezi că ai dreptate
Şi crezi că te îndreptăţeşti
Faţă de Domnul, dar greşeşti
3 Când zici: „Cu ce mă folosesc
Eu, dacă nu păcătuiesc?”
4 Ascultă-mă dar Iov, că vreau,
Acum, răspuns ca să vă dau,
Prietenilor tăi şi ţie!
Vreau dar ca toţi de-aici să-l ştie!
5 Priveşte cerul! Ce-ai de spus?
Oare, cu cât vor fi mai sus
Norii acei, faţă de tine?
Îi vezi? Acum gândeşte bine:
6 Ce rău Îi faci lui Dumnezeu,
Dacă păcătuieşti mereu?
Dacă păcatu-ţi înmulţeşti,
7 Ce îi faci Lui? Dacă drept eşti,
Ce Îi dai Lui? Ce dăruieşte
Mâna-ţi, iar Dumnezeu primeşte?
8 Dacă te porţi cu răutate
Sau dacă vrei să faci dreptate,
Are să fie-ndreptăţit
Sau de-al tău rău va fi lovit
Numai unul asemeni ţie,
Deci tot un om – asta se ştie!
9 Oamenii strigă ne-ncetat,
Către cei cari i-au apăsat.
Se plâng de silnicia lor,
10 Dar nu zic: „Al meu Ziditor
Unde-i? Unde e Dumnezeu,
Cari ne insuflă, tot mereu –
Noaptea – cântări de veselie?
11 Unde e Domnul care ştie,
Învăţătură, să ne dea,
Mai multă decât pot avea
Toate-ale lumii dobitoace,
Şi care să ne poată face
Mai pricepuţi în lumea Lui,
Decât pasărea cerului?”
12 Degeaba strigă ei, mereu:
Nu le răspunde Dumnezeu,
Căci au mândrie foarte multă.
13 Zadarnic strigă – nu-i ascultă,
Şi nici măcar nu ia aminte
Domnul, la ale lor cuvinte.
14 Chiar dacă spui tu că nu-L vezi,
Pricina ta – poţi să mă crezi –
În faţa Lui se află, iar
Tu, răbdător, aşteaptă-L doar!
15 De n-a fost încă pedepsit,
Nu-nseamnă că s-a dovedit
Că de nelegiuit nu-i pasă.
16 Aşadar Iov, mai bine, lasă…
Că ţi-ai deschis gura şi-au fost
Noian de vorbe, fără rost!”