1 În Efraim, atunci, şedea
Un om cari, Mica, se numea.
2 El, mamei sale, i-a vorbit:
„Vreau ca să afli – negreşit –
Cum că argintul adunat –
Argintul ce ţi-a fost luat,
Cel pentru care, am văzut,
Ce mari necazuri ai avut –
Pus la păstrare e, la mine.
El cântărea – ţin minte bine –
O mie-o sută sicli dar.
Să-l iei în stăpânire iar,
Pentru că eu te-am auzit
Cum blestemai, necontenit.”
Îndată, maică-sa a spus:
„De Dumnezeul Cel de Sus,
Să fie binecuvântat
Feciorul meu, neîncetat!”
3 Atunci, el a găsit cu cale,
Să-napoieze mamei sale,
Argintul tot cari, negreşit,
În sicli, fost-a preţuit.
O mie-o sută sicli-avea
Argintul ce-l pierduse ea.
„Închin argintul” – ea a spus –
„Acuma, Domnului de Sus,
Pentru că vreau ca să fac eu,
Un chip cioplit – fiului meu –
Precum şi-un chip turnat. Apoi,
Ţi-l voi da ţie, înapoi,
În felu-n cari va fi lucrat.”
4 El, mamei, i-a înapoiat
Argintul, după cum a spus.
Ea două sute sicli-a dus
La argintar, şi-a poruncit
Să-i facă-ndat’ un chip cioplit –
Şi-asemenea – un chip turnat.
Pe-acestea, ea le-a aşezat
În casa-n care locuia
Feciorul său. Mica avea
5 O casă a lui Dumnezeu,
Şi s-a gândit atuncea: „Eu
Voi face un efod şi iată,
Şi terafimi voi face-ndată.”
Precum a zis, a şi făcut.
Întâi efodul l-a ţesut,
Iar după ce l-a isprăvit
Şi terafimi a întocmit.
Când totul fost-a terminat,
Pe-un fiu de-al său el l-a luat
Şi-apoi, ca preot, l-a sfinţit.
6 În acea vreme, negreşit,
Nimeni n-a fost înscăunat,
În Israel, ca împărat,
Şi orişicine-atunci putea,
Să facă, după cum credea.
7 În Betleemul cel pe care,
Iuda în stăpânire-l are,
Era un om, de neam Levit.
8 Omul acela a pornit,
Din Betleem, căci îşi dorea
Să afle – dacă va putea –
O locuinţă potrivită.
Urmându-şi calea hărăzită,
În Efraim el a sosit,
Unde, pe Mica, l-a-ntâlnit.
9 Mica i-a zis: „De unde vii?”
„Eu sunt Levit, aşa să ştii” –
Răspunse omul, de îndat’ –
„Şi sunt, din Betleem, plecat.
Cred că se poate-a fi găsită
O locuinţă potrivită,
Şi pentru mine – negreşit –
Căci de aceea am venit.”
10 Mica i-a spus: „Rămâi la mine,
Căci are să îţi meargă bine.
Preot, voiesc să-mi fii şi tată,
Iar pentru-aceasta, îţi dau plată,
Haine şi mijloace de trai –
De care tu, nevoie, ai –
Şi zece sicli, cântăriţi,
Cari în argint vor fi plătiţi.
Astă simbrie-ţi va fi dată,
La fiecare an, o dată.”
11 Levitul s-a-nvoit astfel
Şi a rămas, de-atunci, la el,
Unde fusese acceptat
Ca şi un fiu adevărat.
12 Mica, pe tânăr, l-a sfinţit,
Iar el, ca preot, i-a slujit.
13 Mica a zis: „Ştiu că, mereu,
Bine-mi va face Dumnezeu,
Pentru că, preot, l-am găsit
Pe tânărul de neam Levit.”