1 „Să fiţi tari, să nu vă lăsaţi,
În inimi, a fi tulburaţi!
Aveţi credinţă-n Dumnezeu
2 Şi-n Mine! Căci, la Tatăl Meu,
Multe locaşuri se găsesc.
Eu vreau ca să vă pregătesc
Un loc – de-aceea voi fi dus;
Aşa de n-ar fi, v-aş fi spus.
3 După ce-am să vă pregătesc
Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc,
Cu Mine-acolo, să vă iau,
Să fiţi, unde Eu am să stau.
4 Voi ştiţi unde am a Mă duce
Şi calea ce-ntr-acolo duce.”
5 „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim
Unde Te duci; cum să găsim
Calea-ntr-acolo?” Dar, Iisus
6 L-a privit blând şi-apoi a spus,
Pe înţelesul lor, pe faţă:
„Cale şi adevăr şi viaţă,
Sunt Eu! Şi nimenea nu vine,
La Tatăl Meu, decât prin Mine!
7 Pe Mine, de M-aţi fi ştiut,
Pe Tatăl L-aţi fi cunoscut;
De-acum, Îl veţi cunoaşte dar,
Pe Tatăl, şi L-aţi văzut chiar!”
8 Filip a zis: „Doamne, ne-arată –
Căci ni-e de-ajuns – pe al Tău Tată!”
9 „De-atâta vreme sunt aici,
Şi nici voi, ai mei ucenici” –
Le-a zis El – „nu M-aţi cunoscut?
Cel ce Mă vede, L-a văzut
Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată,
Acuma dar, pe al Tău Tată”?
10 Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine –
A crede-aşa ceva, nu-ţi vine?
Cuvintele ce le-am spus Eu,
Nu-s de la Mine; Tatăl Meu
Care, în Mine, locuieşte,
Lucrările-Şi înfăptuieşte.
11 Să credeţi că-n Tatăl sunt Eu,
Şi-n Mine este Tatăl Meu!
Pentru lucrările aceste
Măcar, credeţi că aşa este!
12 Adevărat spun, cel ce crede
În Mine, tot ceea ce vede
Că Eu, aicea, am făcut –
Lucrările ce le-aţi văzut –
Şi el putea-va să le facă.
V-am spus în ce fel: numai dacă
Va crede-n Mine. Va putea,
Lucrări mai mari ca acestea,
Să facă el; pentru că Eu
Am să Mă duc la Tatăl Meu
13 Şi astfel, orişice veţi cere,
În al Meu Nume, am putere
Să fac a fi înfăptuit,
Pentru ca Tatăl, proslăvit,
Să fie-n Fiul Său, mereu.
14 Când cereţi în Numele Meu,
Ceva, încredinţaţi să fiţi,
Că face-voi ca să primiţi.”
15 „De Mă iubiţi cu-adevărat,
Poruncile ce vi le-am dat,
Cu străşnicie, le păziţi!
16 Îl rog pe Tatăl, să primiţi
Un alt Mângâietor, să fie
Cu voi, în lume, pe vecie.”
(„Mângâietorul”, în greceşte,
Prin „Paraclet” se tălmăceşte;
La fel, şi prin „apărător”,
Dar înseamnă şi „ajutor”.)
17 Mângâietoru-acest, anume,
E Duh de adevăr. De lume,
Nu e primit, căci nevăzut
Îi este şi necunoscut.
Îl veţi cunoaşte numai voi,
Pentru că va rămâne-apoi,
Ca El să vă călăuzească
Şi-n voi are să locuiască.
18 N-am să vă las orfani, pe voi,
Ci am să Mă întorc ‘napoi.
19 Puţin timp va mai fi trecut,
Iar Eu nu voi mai fi văzut,
De lume, doar voi veţi putea,
Atuncea, a Mă mai vedea.
Cum Eu trăiesc, şi voi – să ştiţi –
Asemeni, că o să trăiţi.
20 În acea zi, veţi şti apoi,
Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi,
Sunteţi în Mine, şi că Eu,
În voi, sunt şi voi fi mereu.
21 Acela care Mă iubeşte,
Poruncile, Mi le păzeşte.
Acel, de care-s iubit Eu,
Iubit va fi, de Tatăl Meu,
Iar Eu îl voi iubi pe-acel
Şi-am să Mă las văzut de El.”
22 Iuda – nu cel ce s-a numit
Iscarioteanul – a venit,
În faţă, şi-a zis: „Cum asta?
Cum Doamne, Te vei arăta
Nouă, şi nu lumii?” Iisus,
23 Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus:
„Cineva, dacă Mă iubeşte,
Cuvintele, Mi le păzeşte
Şi astfel, el va fi iubit,
De al Meu Tată. Negreşit,
Atunci, la el, vom merge Noi,
Să locuim cu el apoi.
24 Acel care nu Mă iubeşte,
Cuvintele, nu Îmi păzeşte.
Cuvântul care-l auziţi,
Nu e al Meu – aşa să ştiţi –
Ci este – precum am mai zis –
Al celui care M-a trimis.
25 V-am spus acestea, cât mai sânt,
Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,
26 Acel Mângâietor, pe care,
Tatăl Îl va trimite, are
A vă-nvăţa tot şi, mereu,
Va aminti de ce-am spus Eu.
27 Eu vă dau, vouă, pacea Mea –
N-o dau cum lumea şti s-o dea.
În inimi, nu vă tulburaţi,
Şi nici să nu vă-nspăimântaţi.
28 V-am spus că plec, însă, apoi,
Mă voi întoarce iar, la voi.
De-n adevăr M-aţi fi iubit,
Atunci când v-am mărturisit
Că „Merg la Tatăl”, imediat,
Cu toţii v-aţi fi bucurat,
Căci – decât Mine – Tatăl Meu
Este mai mare. Acum, Eu
29 V-am spus aceste lucruri toate,
‘Nainte de-a fi întâmplate,
Ca voi, atunci când le vedeţi
Că se întâmplă, să credeţi.
30 N-am, multe, să vă mai vorbesc.
Curând, am să vă părăsesc.
Stăpânitorul lumii vine,
Însă, nimic n-are, cu Mine;
31 Dar vine ca să dovedesc,
Lumii întregi, că Îl iubesc,
Pe Tatăl şi sunt pregătit
Să fac precum Mi-a poruncit.
Acum, haideţi să ne sculăm
Şi, din acest loc, să plecăm!”