1 „De-aceste lucruri, v-am vorbit,
Ca un prilej de poticnit –
Sau de cădere – nu cumva,
Să fie, pentru voi, cândva.
2 Din sinagogi, fără vreo vină
Veţi fi goniţi; ba o să vină
Vremea, când crede-va oricine,
Că dacă vă ucide-i bine,
Că el, o slujbă, a adus,
Lui Dumnezeu, când v-a răpus.
3 Se vor purta, astfel, cu voi,
Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi –
Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.
4 V-am spus tot, ca atunci, când vine
Ceasul, ca să se împlinească,
Acestea să vă amintească,
De toate câte v-am vorbit.
Totul nu v-am destăinuit,
De la-nceput, pentru că Eu
Eram, atunci, cu voi, mereu.”
5 „Acum, Mă duc, precum v-am zis,
La Cel ce-n lume M-a trimis;
Şi nimeni nu M-a întrebat:
„Unde Te duci?” V-am arătat,
6 Aceste lucruri, şi-am văzut
Că, întristarea v-a umplut.
7 Vă spun, că pentru voi, mai bine,
Este să plec, căci atunci vine
Mângâietorul. Dacă Eu
Nu voi pleca la Tatăl Meu,
Mângâietorul pomenit
Nu o să vină. Negreşit,
Eu plec din lume, dar apoi,
Degrabă, Îl trimit la voi.
8 Atunci când El are să vină,
Va dovedi, a lumii vină,
Făcând, la păcat, referire,
Precum şi la neprihănire,
Iar, mai apoi, la judecată.
9 Referitor la păcat, iată:
Nu crede-n Mine, nicidecum.
10 Despre neprihănire-acum:
La Tatăl Meu, Eu pleca-voi
Şi nu Mă veţi mai vedea voi.
11 Referitor la judecată:
Acel ce peste lumea toată
Este stăpân, e judecat.
12 De nu v-ar fi greu de purtat,
V-aş spune multe. Dar când vine
13 Mângâietorul, de la Mine –
Duhul Acel de adevăr –
Vă va conduce-ntr-adevăr;
El, de la El, n-o să vorbească,
Ci o să vă destăinuiască
Lucrări, de El doar, auzite.
Astfel, vă sunt descoperite
Lucrări fără asemănare –
Adică cele viitoare.
14 El are să Mă proslăvească,
Pentru că o să folosească
Din ce-i al Meu şi, pentru voi,
El va descoperi, apoi.
15 Ce are Tatăl, este-al Meu:
Tocmai de-aceea, am zis Eu,
Că ia din ce-i al Meu, şi-apoi,
Descoperi-va, pentru voi.”
16 „Peste puţin, n-o să puteţi,
Pe Mine, să Mă mai vedeţi;
Puţin, însă, va trece-apoi
Şi iarăşi, Mă veţi vedea voi;
Căci, aşa cum v-am spus mereu,
Am să Mă duc, la Tatăl Meu.
17 Mulţi ucenici s-au întrebat:
„Vorbele Lui, ce-au însemnat:
„Peste puţin, nu veţi putea
Pe Mine, a Mă mai vedea”,
„Peste puţin, o să puteţi
Ca iarăş’, voi să Mă vedeţi”,
Sau „Pentru că, la Tatăl Meu,
Va trebui să Mă duc Eu”?”
18 Ei au zis, deci: „Ce însemnează
„Peste puţin timp”? Ce urmează?
Ce vrea să spună?” Dar, Iisus
19 Le-a cunoscut gândul şi-a spus:
„Oare de ce, vă frământaţi?
Ce însemnează – vă-ntrebaţi –
Cuvintele: „N-o să puteţi,
Peste puţin, să Mă vedeţi”
Sau „Apoi iarăş’ veţi putea,
Peste puţin, a Mă vedea”?
20 Când voi o să vă tânguiţi
Şi când veţi plânge-amar, să ştiţi,
Că lumea bucura-se-va.
Nu vă-ntristaţi, de-aşa ceva,
Căci preschimbată o să fie
Tristeţea voastră-n bucurie.
21 Femeia, cari trebuie-a naşte,
Când simte ce dureri o paşte,
Se întristează, negreşit,
Pentru că ceasul i-a sosit.
Însă, după ce a născut,
După ce, pruncul, şi-a văzut,
De suferinţă, nu mai ştie,
Căci plină e, de bucurie,
Că s-a născut un om, pe lume.
22 La fel e şi cu voi, şi-anume:
Acuma, sunteţi întristaţi,
Dar iar, o să vă bucuraţi,
Căci Eu, din nou, vă voi vedea
Şi-atunci, nimeni nu va putea
Răpi, a voastră bucurie.
23 Când ziua ‘ceea o să vie,
Nimic n-o să Mă întrebaţi.
Orice veţi cere, căpătaţi,
De la al Meu Tată, mereu –
Când cereţi, în Numele Meu.
24 Până acuma, n-aţi cerut,
Căci voi, pe Mine, M-aţi avut,
Aici; dar cereţi, ca să fie,
Astfel, a voastră bucurie,
Deplină, când o să primiţi,
În al Meu Nume, ce doriţi.”
25 „Acum, în pilde, v-am vorbit,
Dar vine-un ceas, când, desluşit –
De Tatăl – vă voi vorbi Eu.
26 Atuncea, în Numele Meu,
Voi o să cereţi, dar vă zic,
Că n-am să-L rog, pentru nimic,
27 Pe Tatăl Meu, căci vă iubeşte
El Însuşi, şi vă dăruieşte
Ce vreţi, pentru că M-aţi iubit
Şi aţi crezut că am venit,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.
28 Venit-am, de la Tatăl Meu,
Şi-n astă lume, am intrat.
Curând, lumea, voi fi lăsat
Şi-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”
29 Toţi ucenicii au zis: „Iată,
Acuma, foarte desluşit,
Fără vreo pildă, ne-ai vorbit.
30 Noi ştim că toate, Tu le ştii,
Că n-ai nevoie ca să fii,
De către nimeni, întrebat.
Acum, credem că eşti plecat,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.”
31 „Credeţi, acum, ce am spus Eu?”,
A întrebat Iisus. „Să ştiţi,
32 Că vine-un ceas, când, risipiţi,
Veţi fi cu toţii, primprejur,
La ale voastre şi – singur –
Mă veţi lăsa voi; însă Eu
Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.
33 V-am spus acestea, să puteţi,
În Mine, pace, să aveţi.
În lume, multe veţi păţi –
Necazuri vă vor încolţi –
Dar îndrăzniţi, necontenit,
Căci Eu, lumea, am biruit.”