1 A treia zi, după aceea,
Urmă – în Cana Galileea –
Ca să se facă nuntă mare,
Cu mulţi nuntaşi, nuntă la care –
Printre acei care s-au dus –
A fost şi mama lui Iisus.
2 Mai fost-a invitat, aici,
Iisus, cu ai Săi ucenici.
3 Când vinul, tot, s-a isprăvit,
A mers Maria şi-a vorbit,
Cu al ei Fiu, deci, cu Iisus:
„Nu mai e vin!”, iar El a spus:
4 „Femeie, ascultă-Mă bine:
Ce am a face Eu, cu tine?
Al Meu ceas, încă, n-a venit!”
5 Mama, atunci, a poruncit,
La slugi: „Să ascultaţi, de El!”
6 Acolo, în locul acel,
Vreo şase vase se găseau –
De piatră – după cum cereau
Credinţele israelite.
Pentru spălare, folosite,
Acele vase mari, erau.
Două, trei vedre trebuiau,
Spre a umplea, unul din ele.
7 „Cu apă, vasele acele,
Le umpleţi!” – porunci Iisus.
Ei le umplură, până sus.
8 „Acum, din ele, să luaţi
Şi, nunului, să bea, îi daţi!” –
Iisus mai zise, slugilor.
9 Nunul – un bun cunoscător –
Gustând apa ce i s-a dat,
Care, în vin, s-a preschimbat –
De unde e, el n-avea ştire
(Doar slugile) – chemă pe mire,
10 Zicând: „La masă, orişicine,
Pune vin bun. Lumea bea bine,
Iar mirele, abia apoi,
Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi.
Dar tu, pe dos, ai procedat:
Vinul cel bun, tu l-ai păstrat,
Până târziu – precum vedem –
Şi-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”
11 În acest fel, au început
Minunile, ce le-a făcut
Iisus, în Cana Galileea.
Şi-a arătat, în vremea ‘ceea,
Slava, iar ucenicii Lui,
Crezură-n Fiul omului.
12 Apoi, de mama Sa-nsoţit,
De fraţi şi ucenici, grăbit,
Spre Capernaum, S-a-ndreptat,
Unde, câteva zile-a stat.
13 În pragul sărbătorilor –
Spre Paştele Iudeilor –
Iisus a hotărât: „Pornim,
Cu toţii, spre Ierusalim!”
14 Când, în cetate, au sosit,
S-a dus în Templu. Ce-a găsit,
Atunci, acolo, L-a-ntristat.
Templul fusese transformat
Într-un bazar; în el, erau,
Prezenţi, cei ce negoţ făceau:
Erau mulţi vânzători de oi,
Precum şi cei ce vindeau boi;
De-asemeni, fost-au, printre ei,
Şi vânzători de porumbei,
Iar la oparte – jos – şedeau
Aceia care, bani, schimbau.
15 Iisus, un bici, a împletit,
Din ştreanguri, şi-apoi, i-a gonit
Pe toţi cei care vindeau oi,
Sau porumbei, sau vindeau boi;
S-a-ntors, în urmă, supărat,
Şi, mesele, le-a răsturnat,
Zarafilor ce se aflau
În Templu, banii, de-i schimbau.
16 Iisus a zis, către acei
Ce fac negoţ cu porumbei:
„Scoateţi afară, tot ce-aveţi
Adus aici, şi nu faceţi,
Din Templele lui Dumnezeu –
Din Casele Tatălui Meu –
O casă de negustorie!
Aşa ceva, să nu mai fie,
Nicicând, aici! Aţi auzit?!”
17 Discipolii şi-au amintit,
Ce – din vechime – fost-a scris,
Prin prorocie, când s-a zis:
„Râvna Mă mistuie, pe Mine,
Pentru-a Ta casă, pentru Tine.”
18 Iudei-au spus: „Dar, cine eşti?
Prin ce semn, poţi să dovedeşti,
Că ai putere, ca să faci,
Tot ce ne spui? Ei, ce zici? Taci?”
19 Iisus răspunse: „Eu vă zic:
Stricaţi Templul şi-am să ridic,
Tot ceea ce-aţi dărâmat voi,
Doar în trei zile, înapoi!”
20 Iudeii au încremenit:
„Ani, patruzeci, au trebuit –
Muncindu-se neîncetat –
Pentru-a fi Templul înălţat!
Atuncea, cum poţi Tu să zici
Că în trei zile, îl ridici?!”
21 Dar El vorbea norodului
Acela, despre trupului Lui.
22 De-aceea, când a înviat
Din morţi, şi-apoi S-a arătat
Discipolilor, negreşit,
Că ei, cu toţi, şi-au amintit
De vorbele ce le rostise,
Când, despre Templu, le vorbise,
Crezând tot ce-n Scripturi s-a scris
Şi ceea ce Iisus a zis.
23 La acel Paşte, când Iisus,
Pân’ la Ierusalim, S-a dus,
În al Său Nume, mulţi crezură,
Căci semnele, I le văzură.
24 Dar El, în ei, nu se-ncredea,
Pentru că bine-i cunoştea.
25 De mărturiile cuiva –
Referitor la cineva –
El, trebuinţă, n-a avut.
Întotdeauna a ştiut,
Ce e ascuns, în fiecare,
Ce fel de suflet, omul are.