1 „Iată Cuvântul Domnului
Ce a vorbit omului Lui,
Cari Ieremia e chemat.
Domnul, astfel, a cuvântat:
2 „Iată cuvintele ce sânt
Cuprinse în ăst legământ,
Vorbe pe care, tuturor,
Ai să le spui: atât celor
Care în Iuda locuiesc
Şi celor care se găsesc
Chiar în Ierusalim! Să spui:
3 „Ascultaţi glasul Domnului,
Acela care tot mereu,
În Israel, e Dumnezeu:
„Să fie blestemat cel care
Nu o să deie ascultare
Acum, cuvintelor ce sânt
Cuprinse în ăst legământ,
4 Pe care Eu l-am poruncit
Şi-a fost de-ai voşti’ părinţi primit
Când nu i-am lăsat ca să piară,
Căci din Egipt i-am scos afară.
Când din cuptorul cel de fier
I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer
Să ascultaţi de glasul Meu,
Făcând ce vă voi spune Eu.
Dacă o să Mă ascultaţi
Şi-al Meu cuvânt o să-l urmaţi,
Voi o să fiţi poporul Meu,
Iar Eu, al vostru Dumnezeu.
5 Acuma, cu adevărat
Voi împlini ce am jurat
Părinţilor voştri, odată,
Când spus-am că le va fi dată
O ţară mândră la vedere,
În care curg lapte şi miere,
Aşa precum şi voi puteţi,
Chiar astăzi, bine să vedeţi.”
Când ăst cuvânt l-am auzit
Eu, „Amin Doamne!”, am rostit.
6 Domnul mi-a zis din nou: „Porneşte
Şi ceea ce ţi-am spus, vesteşte
Celor ce-n Iuda locuiesc
Şi celor care se găsesc
Chiar în Ierusalim! Să spui:
„Cuvântul legământului
Acesta să vi-l însuşiţi
Şi-apoi mereu să-l împliniţi!
7 Pe-ai voşti’ părinţi i-am înştiinţat
Din ziua-n care i-am scăpat
Din al Egiptului ţinut
Şi până azi, cum aţi văzut.
Din zori de zi, le-am spus mereu:
„Să ascultaţi de glasul Meu!”
8 „Ei, însă, nu M-au ascultat,
Ci fiecare a urmat
Numai îndemnurile-acele
Născute-n inimile rele.
De-aceea, Eu am împlinit
Cuvântul ce a fost rostit
Prin legământ, asupra lor,
Căci n-a voit acest popor
Să împlinească ce-am vorbit,
Păzind ceea ce-am poruncit.”
9 „Domnul mi-a zis: „Îţi dau de ştire
Precum că e o uneltire
Între bărbaţii care-i ştim
Că azi sunt în Ierusalim
Şi-apoi între ceilalţi bărbaţi,
Care în Iuda sunt aflaţi.
10 Nestingheriţi şi-au urmat firea
Şi-au mers după nelegiuirea
Celor dintâi părinţi ai lor,
Cari s-au vădit un rău popor,
Căci nicidecum n-au ascultat
Ce le-am spus Eu, ci au umblat,
Mereu, după alţi dumnezei
Care erau străini de ei.
Casa lui Iuda şi la fel
Familia lui Israel
Călcat-au legământul Meu,
Pe care îl făcusem Eu
Cu-ai lor părinţi, când au trăit.”
11 „De-aceea, Domnul a vorbit
În acest fel: „Vă dau de ştire
Că am s-aduc nenorocire
Peste popor şi vor vedea,
Scăpare, că nu vor avea.
La Mine vor striga, speriaţi,
Dar n-au să fie ascultaţi!
12 Cetăţile cele pe care
Ţara lui Iuda-n ea le are
Şi oamenii pe care-i ştim
Că azi sunt în Ierusalim
Au să se ducă la acei
Pe care îi cred dumnezei –
La cei pe care îi cinsteau
Şi pentru cari tămâie-ardeau –
Însă aceia n-au să poată,
Din strâmtorare să îi scoată.
13 Câte cetăţi, azi, Iuda are,
Atât de mulţi sunt şi cei care
Se cheamă dumnezei şi sânt
În Iuda, pe al său pământ.
Sunt în Ierusalim altare,
Atâtea câte uliţi are
Şi toate fost-au ridicate,
La idoli spre a fi-nchinate,
Să poată lumea să se ducă,
Tămâie, Baalilor, s-aducă.”
14 Tu, însă, să nu îndrăzneşti,
Pentru popor să mijloceşti.
Cereri şi rugăciuni, astfel,
Să nu-Mi faci Mie, pentru el.
Necazu-n gheare îl va ţine
Şi o să strige către Mine,
Dar Eu, Faţa, mi-o voi ascunde,
Pentru că nu vreau a-i răspunde.
15 Poporul Meu cel prea iubit,
Pe care Eu l-am sprijinit,
Oare ce crezi că ar putea
Să săvârşească-n Casa Mea?
Mânaţi de-ale lor rele firi,
Vor făptui nelegiuiri?
Sau juruinţele-nălţate,
Oare, vor fi îndepărtate?
Sau carnea sfântă, va putea
Îndepărtată a fi ea?
Sau oare, vor îndepărta
Tot răul dinaintea ta?
Atuncea, tu – neîndoios –
Poţi spune că eşti bucuros!
16 „Măslinul verde ce-a rodit
Roade plăcute”, te-a numit
Domnul, însă o lovitură
Ai să primeşti. O trosnitură
O să se-audă şi, pe loc,
Crengile îţi vor arde-n foc,
17 Căci Domnul oştii te-a sădit
Şi tot El cheamă, negreşit,
Nenorocirea care vine
Şi se abate peste tine,
Din pricina răului cel
Din Iuda şi din Israel.
Căci Baalilor le-ai dat tămâie
Şi ai stârnit a Mea mânie.”
18 „Iată că Domnul m-a-nştiinţat
Şi-n acest fel eu am aflat.
Mi-ai arătat şi am văzut
Ce fel de fapte au făcut.
19 Precum un miel blând, eu eram,
Dus la tăiere. Nu ştiam
Ce planuri rele ei urzesc
Şi împotrivă-mi le gătesc,
Zicând: „Haideţi să nimicim
Pomul cu rod şi să-l stârpim
Ca pe pământ să nu mai fie
Numele lui, pentru vecie!”
20 „O Doamne, Domn al oştilor,
Care eşti drept judecător,
Tu care-n inimi poţi să vezi
Şi cari rărunchi-i cercetezi,
Mă lasă să mă pot uita
Şi eu, la răzbunarea Ta,
Pe care Tu o pregăteşti
În contra lor, să-i pedepseşti,
Căci a mea pricină, cutez,
Ţie să Ţi-o încredinţez!”
21 „De-aceea, Domnul a venit
Şi-n felu-acesta le-a vorbit
La toţi cei care se vădeau
Din Anatot şi cari voiau
Să mă omoare, căci au spus:
„În Numele Celui de Sus,
Să nu cumva să proroceşti,
Dacă mai vrei ca să trăieşti!
Să faci aşa precum am zis,
Căci altfel, ai să fii ucis!”
22 „De-aceea, Domnul oştilor
A zis, spre ştirea tuturor:
„Iată că am să-i pedepsesc!
Cu sabia am să-i lovesc
Pe tinerii aflaţi în ţară
Şi-apoi, de foame au să piară
Copiii din acest popor.
23 Nu voi mai fi-ngăduitor
Şi n-o să scape nimenea,
În anu-n care va cădea
Pedeapsa peste Anatot,
Căci îi voi nimici de tot.”