1 Domnul mi-a zis: „Hai, du-te iar
Şi cumpără, de la olar,
Un vas, din cele care sânt
De el făcute, din pământ.
Când mergi, are să trebuiască,
Nişte bătrâni să te-nsoţească,
Dintre bătrânii din popor
Şi din rândul preoţilor.
2 În valea Ben-Hinom apoi,
Cu toţii să vă duceţi voi,
Până la poarta ce se ştie
Că este lângă olărie.
Acolo, tu ai să vesteşti
Cuvintele ce le primeşti.
3 Să spui astfel poporului:
„Iată Cuvântul Domnului,
Pentru-ai lui Iuda împăraţi
Şi pentru voi, cei care staţi,
Azi, în Ierusalim. Să fiţi
Atenţi acum, să auziţi
Ce vă va spune, tuturor,
Cel care-i Domn al oştilor
Şi totodată este Cel
Ce-i Dumnezeu, în Israel:
„Peste-acest loc, vă dau de ştire
Că am s-aduc nenorocire.
Ea o să fie foarte mare
Făcându-i pe aceia care,
De ea vor auzi vorbind,
Să-şi simtă-auzul ţiuind.
4 Necazul îi va fi lovit,
Pentru că ei M-au părăsit
Şi pentru că ei au spurcat
Ţinutul care le-a fost dat.
Astfel, tămâie au ars ei,
În cinstea altor dumnezei,
Pe care nu îi cunoşteau
Şi-ai lor părinţi nu îi ştiau.
Prin tot ceea ce au făcut,
Locul acesta l-au umplut
Cu sângele nevinovat
Care a fost de ei vărsat.
5 Multe-nălţimi ei au zidit,
Pe care-n urmă au jertfit
Pe fiii şi fiicele lor.
I-au dat în cinstea Baalilor,
Drept jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot.
Ăst lucru nu l-am poruncit
Nicicând, şi nu l-am rânduit,
Căci nici prin gând nu Mi-a trecut,
Aşa ceva, să fi cerut.
6 De-aceea, Domnul a venit
Şi-n felu-acesta a vorbit:
„Schimbat va fi numele lui –
Adică al Tofetului –
Precum şi numele pe care
Valea din Ben-Hinom îl are;
Căci valea Ben-Hinomului
Va fi Valea Măcelului!
7 Sfatul pe care-n Iuda-l ştim,
Dar şi cel din Ierusalim,
În locu-acesta, Eu voiesc,
Atunci să îl zădărnicesc.
Îi las vrăjmaşilor să cadă –
Şi săbiilor lor – drept pradă.
Doar trupuri moarte au să fie
Împrăştiate pe câmpie.
În acest fel ajunge-vor
Drept hrană, trupurile lor,
Doar păsărilor cerului
Şi fiarelor pământului.
8 Astă cetate o să fie
Batjocorită şi pustie.
Speriaţi vor fi cei ce-au s-o vadă
Şi nu le va veni să creadă.
Trecând prin ea, vor fi uimiţi
Mişcând din cap, nedumeriţi.
Cei care trec pe lângă ea,
Când rănile îi vor vedea,
Vor şuiera a disperare,
Cuprinşi fiind de-o groază mare.
9 O să mănânce-al ei popor,
Atunci, carnea copiilor.
Unii pe alţii vor ‘cerca,
Înfometaţi, a se mânca,
În mijlocul necazului,
Al lipsei şi al răului
Pricinuite de cei care
Vor căuta să îi omoare.
10 Să spargi apoi, vasul de lut,
Astfel încât să fii văzut
De cei de cari, însoţit, eşti
11 Şi-apoi, aşa să le vorbeşti:
„Iată, Domnul oştirilor
A spus: „Zdrobesc acest popor,
Aşa după cum aţi văzut
Că s-a zdrobit vasul de lut.
Cetatea, de asemenea,
Aceeaşi soartă, va avea.
Atunci va fi o lipsă mare
De locuri de înmormântare,
Iar morţii fi-vor adunaţi
Şi în Tofet vor fi-ngropaţi.
12 Aşa voi face locului,
Precum şi oamenilor lui.
Astă cetate – să se ştie –
Precum Tofetul, o să fie.
13 Casele împăratului
Şi-ale Ierusalimului
Au să ajungă necurate,
Ca şi Tofetul. În cetate,
Aceeaşi soartă vor avea
Şi cele-n cari se aducea –
Pe-acoperişurile lor –
Tămâie-n cinstea Baalilor
Precum şi-n cinstea cerului
Şi-a-ntregii oşti ce este-a lui,
Sau se turna câte-o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Spre a cinsti alţi dumnezei,
Străini de oamenii acei.”
14 Când îşi sfârşise prorocia,
‘Napoi se-ntoarse Ieremia,
De le Tofet, căci a făcut
Ceea ce Domnul i-a cerut.
S-a dus la Casa Domnului
Şi-apoi, în curtea Casei Lui,
A zis astfel către popor:
15 „Iată, Domnul oştirilor,
Ce-i Dumnezeu în Israel,
A cuvântat în acest fel:
„Nenorocirile pe care
Vi le-am vestit fără-ncetare,
Le voi aduce peste voi,
În vremurile de apoi.
Ierusalimul – negreşit –
Are să fie-atunci lovit.
Lovite vor mai fi, la fel,
Cetăţile ce ţin de el.
Toate, voi le veţi fi păţit,
Pentru că v-aţi înţepenit
Grumazul şi n-aţi ascultat
Poruncile ce vi le-am dat.”