1 Iată cuvântul cel de sus –
Cuvântul care a fost spus
Lui Ieremia – despre cei
Care se dovedeau Iudei,
Tocmai în anu-al patrulea
Al fiului lui Iosia
Cari Ioiachim era chemat
Şi era-n Iuda împărat.
Anul acel a mai fost dar,
Anul când Nebucadenţar
Ajunse-a fi încoronat,
La Babilon, drept împărat.
Anul acel avea să fie
Întâiul său an de domnie.
2 Cuvântul care a venit,
Iudeilor le-a fost vestit.
Celor ce-n ţară se aflau
Sau la Ierusalim erau,
Li se-adresase Ieremia.
El şi-a-nceput, astfel, solia:
3 „Din anu-al treisprezecelea,
De când fusese Iosia –
Al lui Amon fiu – împărat,
Peste Iudei încoronat
Şi pân’ acuma, negreşit,
Ani două’şitrei s-au împlinit,
De când Cuvântul Domnului
Mi-a tot vorbit, din partea Lui.
De-atunci, vorbitu-v-am şi eu,
Dar n-aţi ascultat glasul meu.
4 Domnul Şi-a scos, de dimineaţă,
Prorocii, în a voastră faţă.
Voi, însă, nu i-aţi ascultat,
5 Deşi mereu, v-au îndemnat:
„Să se întoarcă fiecare,
Din drumul rău, pe cari îl are!
Să lepădaţi faptele-acele
Ce se arată a fi rele!
Opriţi-vă şi veţi putea,
Stăpâni în ţară-a rămânea!
6 Nu căutaţi alţi dumnezei,
Ca să vă închinaţi la ei,
Slujindu-le! Nu căutaţi,
Pe Mine să Mă mâniaţi
Prin lucrul vostru, dacă vreţi,
Parte de rău, să nu aveţi!”
7 Voi, însă, nu M-aţi ascultat
Şi-n acest fel, M-aţi mâniat,
Prin tot ceea ce am văzut
Că mâna voastră a făcut.
Ce-aţi săvârşit, vă dau de ştire,
Vă este spre nenorocire!”
8 De-aceea, Domnul oştilor
A zis aşa, către popor:
„Pentru că voi, neîncetat,
Cuvântul nu Mi-aţi ascultat,
9 Asupră-vă le-aduc pe toate
Popoarele ce sunt aflate
În miazănoapte. Aşadar,
Trimit la Nebucadenţar,
La robul Meu care, pe tron,
E aşezat în Babilon
Şi-i spun, încoace, să pornească
Şi astfel să vă nimicească.
Vreau, prefăcută ca să fie
Cetatea voastră, în pustie.
Ruină fi-va, negreşit,
Bună doar de batjocorit.
10 Nu va mai fi vreo bucurie,
Nici chiote de veselie.
Nu va mai fi, în orice casă,
Cântec de mire şi mireasă.
De-asemenea, va fi oprit –
Atunci – al morii huruit,
Iar întunericul va-nvinge,
Căci raza lămpii se va stinge.
11 Paragină şi o pustie,
Ţara ajunge-va să fie,
Iar neamurile-n ea aflate,
În Babilon vor fi mutate
Şapte decenii împlinite,
Şi-acolo fi-vor înrobite.
12 Dar după ce vor fi-mpliniţi
Cei şaptezeci de ani, să ştiţi
Că Eu, pe cel care-i pe tron,
Drept împărat în Babilon,
Am să îl pedepsesc. La fel,
Se va-ntâmpla cu neamu-acel
Care acolo e aflat.
Pe toţi îi pedepsesc de-ndat’,
Pentru nelegiuirea lor.
Apoi, ţara Haldeilor,
O voi preface în ruină.
13 Asupra ţării o să vină
Toate pe câte Eu le-am zis
Şi tot ceea ce este scris
În cărţile lui Ieremia,
Aşa precum a fost solia
Pe care el v-a-mpărtăşit-o,
Când, de la Mine, a primit-o.
Tot ceea ce v-a fost vestit,
Despre popoare, împlinit
La literă are să fie,
În vremea care o să vie.
14 Neamuri puternice şi mari,
Precum şi alţi împăraţi tari,
Le vor supune şi pe ele,
Atunci, în timpurile-acele,
Căci după cum ele-au lucrat,
Răsplată, Eu le voi fi dat.”
15 Iată cum a vorbit Acel
Care e Domn în Israel
Şi Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are:
„Acest potir care e plin
Cu al mâniei Mele vin,
Să-l iei acum, din mâna Mea
Şi să îl dai, apoi, să-l bea
Acelor neamuri anumite,
La care Eu te voi trimite.
16 Vor bea şi-au să se ameţească.
Nebuni au să se dovedească,
Atuncea când ei vor vedea,
În al lor mijloc, sabia
Ce-am s-o trimit să îi lovească
Şi astfel să îi pedepsească!”
17 Grabnic – atunci – eu am luat
Potirul care s-a aflat
În mâna Domnului. M-am dus,
Aşa după cum El mi-a spus,
Ca să îl dau neamurilor,
La care Domnul oştilor,
Cu cale, a găsit să-l dea,
Ca din mânia Lui, să bea.
18 Pân’ la Ierusalim m-am dus
Şi-am străbătut – cum mi s-a spus –
Cetăţile nenumărate
Care în Iuda sunt aflate.
În faţa împăraţilor
Şi-a căpeteniilor lor,
Am fost apoi, şi le-am vestit
Ceea ce mi s-a poruncit.
Le-am spus că-n vremea ce-o să vină,
Se vor preface în ruină
Cetăţile nenumărate
Care în Iuda sunt aflate.
Vor fi ruine, negreşit,
Bune doar de batjocorit
Şi de blestem. Toate aceste
Se vor petrece fără veste
Şi până azi va fi văzut
Ceea ce se va fi făcut.
19 Apoi, m-am dus la Faraon
Cari în Egipt era, pe tron;
M-am dus la căpitanii lui
Şi la slujbaşii tronului
Şi la poporul cel pe care
Ţara Egiptului îl are.
20 M-am dus apoi – de-asemenea –
Şi-am străbătut Arabia,
De la cel care-a fost aflat
În ţara Ut, drept împărat,
La împăraţii cei pe care
Neamul de Filisteni îi are,
La cel ce-n Gaza stăpânea,
La cel care împărăţea
Asupra Ascalonului,
Precum şi a Ecronului,
Până la cei care, de viţă,
Sunt din Asdod, drept rămăşiţă.
21 Eu am mai fost la Edomiţi
Şi-asemenea la Moabiţi.
Fost-am la neamu-acela care,
Părinte, pe Amon, îl are.
22 La împăraţii Tirului,
Precum şi ai Sidonului,
La cei ce fost-au împăraţi
Peste ostroave-ncoronaţi –
Peste acele-ostroave care
Se află dincolo de mare –
De-asemenea am colindat.
23 Pe la Dedan, am mai umblat,
Apoi la Buz şi la Temei,
Unde vorbit-am cu acei
Cari îşi rad colţul bărbilor.
24 Vorbit-am împăraţilor
Arabiei. Le-am mai vorbit
Arabilor ce s-au vădit
Că în pustie locuiesc.
25 A trebuit să le vorbesc
Şi împăraţilor Zimrei,
Elamului şi Mediei.
26 Le-am mai vorbit celor aflaţi
În miazănoapte împăraţi,
Atât celor din depărtare
Şi-asemenea şi celor care
În fruntea ţărilor erau
Şi cari aproape se aflau.
Am fost la toţi cei care sânt
Drept împăraţi pe-acest pământ,
Precum şi la acela care
Fusese, în Şeşac, mai mare.
27 ‘Nainte de a fi pornit
La drum, Domnul mi-a poruncit:
„Le spune, împăraţilor:
„Iată că Domnul oştilor –
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A glăsuit în acest fel:
„Beţi şi-mbătaţi-vă! Vărsaţi,
Cădeţi şi nu vă ridicaţi
Şi-ncremeniţi când veţi vedea
În al vost’ mijloc, sabia
Pe care o trimit apoi,
Să năvălească peste voi!”
28 „Dacă nu vor voi să ia
Potirul, ca din el să bea,
Le spune împăraţilor:
„Iată, Domnul oştirilor
A zis să beţi potirul Său:
29 „Beţi, căci văzut-am ce mult rău
Se face în cetatea-n care
Este chemat, fără-ncetare,
Numele Meu! Credeţi că voi,
Nepedepsiţi scăpaţi apoi?
Nu veţi scăpa nepedepsiţi!
Nu veţi scăpa! Aşa să ştiţi!
Căci voi trimite sabia,
Asupră-vă. Ea va cădea
Asupra celor care sânt
Locuitori pe-acest pământ.
Aşa va fi, căci – negreşit –
Domnul oştirii a vorbit!”
30 „Ia seama, când ai să vorbeşti,
În acest fel să proroceşti:
„Domnul, din ceruri, va porni
Şi din înalturi, va răcni.
Din sfântul Său Locaş, El are
Să facă să răsune tare
Glasu-I puternic. Va porni
Şi împotrivă va răcni
La locul locuinţei Lui.
Precum e strigătul celui
Ce calcă-n teasc, va fi acel
Strigăt al Domnului, căci el
Se-ndreaptă către cei ce sânt
Locuitori pe-acest pământ.
31 La marginea pământului,
Are-a ajunge glasul Lui,
Căci neamurile-n lume-aflate,
Atunci, de El vor fi certate.
Când ziua ‘ceea se arată,
Domnul va face judecată
Făpturilor de pe pământ.
Atuncea, cei care răi sânt,
Vor cădea pradă sabiei,
Trecând prin ascuţişul ei.”
32 Aşa le spune, tuturor,
Cel care-i Domn al oştilor:
„Iată că o nenorocire
Se va abate peste fire
Şi va lovi, necruţător –
Atunci – popor după popor.
Iată că o furtună mare,
Din margini de pământ, apare.
33 Aceia care au să cadă
Sabiei Domnului drept pradă,
Atât de mulţi în număr sânt,
Încât acest întreg pământ,
De ei, va fi acoperit.
Nu va fi vreme de jelit
Şi nici nu vor fi adunaţi
Spre a fi duşi şi îngropaţi,
Ci vor ajunge ca apoi
Să fie, pe pământ, gunoi.
34 Strigaţi şi gemeţi voi, păstori!
Ai turmei povăţuitori,
Jos, la pământ, vă prăvăliţi
Şi în cenuşă vă-nveliţi!
Venit-au zilele în care
Nu mai aveţi nici o cruţare.
Iertare, nu mai căpătaţi
Acum, ci fi-veţi judecaţi.
Căci astăzi, am să vă zdrobesc
Şi la pământ vă prăbuşesc,
Asemenea unui vas care,
Cândva, fusese la preţ mare.
35 Nu mai e loc de-adăpostit
Pentru cei care s-au vădit
A fi ai turmelor păstori!
Nici pentru povăţuitori
Nu se mai află vreo cărare
Sau vreo portiţă de scăpare!
36 Se-aude strigăt de păstor
Precum şi geamătul celor
Cari turma o povăţuiesc,
Pentru că ochii lor zăresc
Cum Dumnezeu le pustieşte
Păşunea şi le nimiceşte
37 Coliba lor cea liniştită
Unde-şi duceau viaţa tihnită.
Toate cad pradă focului
Mâniei mari, a Domnului.
38 Locaşul, El Şi-a părăsit –
Precum un pui de leu, ieşit
Din vizuină – şi-a plecat
Să bată ţara-n lung şi-n lat.
Nimicitorul o să vie,
Iar sub aprins lui urgie,
Va spulbera vremea de pace
Şi un pustiu, din ţară, face.”