1 La început – când a venit
La-mpărăţie şi-a domnit,
În Iuda, Ioiachim, cel care,
Pe Iosia, părinte-l are –
Prin Ieremia a fost spus
Acest cuvânt, venit de sus,
Din partea Domnului, iar el
A cuvântat în acest fel:
2 „Domnul la mine a venit
Şi-aste cuvinte le-a rostit:
„Fă-ţi nişte legături de-ndată
Şi nişte juguri totodată,
Pe cari la gât să ţi le pui.
3 Trimite-le-mpăratului
Cari în Edom e-ncoronat,
Celui ce e-n Moab aflat,
Celui care este pe tron
Peste copiii lui Amon,
La împăratul Tirului
Şi la cel al Sidonului.
Să le trimiţi la împăraţi,
Prin slujitorii lor aflaţi
În Iuda, la Ierusalim,
Care – după cum bine ştim –
Aduc din ţara lor solia,
La împăratul Zedechia.
4 Le spune slujitorilor,
Să zică împăraţilor
Care în Iuda i-au trimis:
„Iată dar, ceea ce a zis
Domnul oştirilor, Acel
Ce-i Împărat în Israel:
„Mergeţi degrabă şi spuneţi
Stăpânilor ce îi aveţi:
5 Eu am făcut acest pământ
Şi oamenii cari pe el, sânt.
Eu – singur – prin puterea Mea,
Am mai făcut, de-asemenea,
Şi dobitoacele pe care
Faţa pământului le are.
Eu dau pământul cui Îmi place,
Pentru că pot orice a face.
6 Acuma, hotărât-am dar,
Să-i dau lui Nebucadenţar –
Cari Îmi e rob şi e pe tron,
Drept împărat, în Babilon –
Aceste ţări. Îi mai dau lui
Şi fiarele pământului,
Care supuse au să-i fie.
7 Astfel, oricare-mpărăţie
Va fi supusă-n faţa lui,
Precum şi-n faţa fiului
Şi al nepotului ce-l are,
Până veni-va vremea-n care
Şi ţara lui are să fie
Supusă de o-mpărăţie
Şi de un neam cu mult mai mare,
Ce se va dovedi mai tare.
8 Poporul ce se va opune
Şi care nu se va supune
Lui Nebucadenţar – cel care,
În Babilon, este mai mare –
Are să fie nimicit,
Pentru că el va fi lovit
Cu ciuma şi cu foametea
Şi o să-l taie sabia.
Aşa va fi căci, negreşit,
Domnul e cel care-a vorbit!
9 Nu vă lăsaţi dar, înşelaţi!
De-ai voşti’ proroci nu ascultaţi!
Nu-i ascultaţi pe ghicitori,
Pe visători, pe văzători,
Nici pe cei care se vădesc,
În stele, precum că citesc!
Nu-i ascultaţi, când au să zică:
„Nu trebuie să aveţi frică,
Pentru că n-o s-ajungeţi voi,
Supuşi în Babilon apoi!”
10 Oameni-aceştia se vădesc
Că doar minciuni vă prorocesc,
Pentru ca alungaţi să fiţi
Din ţară şi ca să pieriţi
11 Aflaţi că pe acel popor –
Care va fi ascultător
Şi se supune celui care
În Babilon este mai mare –
Din ţară, nu-l voi strămuta,
Ci pe al său pământ va sta
Să îl lucreze, să-l păzească
Şi în ţinut să locuiască.”
12 La Zedechia, eu m-am dus
Şi am zis tot ce mi s-a spus:
„Grabnic, supune-te-aşadar,
Şi tu, lui Nebucadenţar
Care aflat este pe tron,
Drept împărat, în Babilon.
Numai aşa doar, reuşiţi
Tu şi poporul, să trăiţi.
13 De ce să nu mă ascultaţi
Şi-astfel cu viaţă să scăpaţi,
Să nu v-ajungă sabia,
Nici ciuma şi nici foametea,
Aşa precum Domnul a spus
Că va păţi cel nesupus?
14 Prorocii voştri nu sunt buni,
Căci ei vă spun numai minciuni
Când zic: „Nu veţi ajunge voi,
Supuşi în Babilon apoi!”,
15 Căci despre ei, Domnul a zis:
„Iată că nu Eu i-am trimis.
Vorbesc ei în Numele Meu,
Însă minciuni vă spun mereu,
Ca să ajungeţi izgoniţi
Din ţară şi ca să pieriţi!
De-i ascultaţi, pieriţi şi voi
Şi toţi prorocii voştri-apoi!”
16 Pe preoţi i-am mai înştiinţat
Şi la popor am cuvântat:
„Domnul a zis: „Seama luaţi!
De-ai voşti’ proroci, nu ascultaţi,
Când spun: „Uneltele pe care
Casa lui Dumnezeu le are,
Din Babilon vor fi aduse,
La locul lor să fie puse!”
Aceşti proroci, când vă vorbesc,
Numai minciuni vă prorocesc.
17 Nu-i ascultaţi în ce vor spune!
Voi trebuie a vă supune
Celui ce este-ncoronat
În Babilon ca împărat.
Numai aşa, voi o să fiţi,
Din gheara morţii, izbăviţi.
De ce să fie dărâmată
Astă cetate minunată?
18 Dacă-s proroci, precum au zis,
Şi dacă Domnul i-a trimis –
Având Cuvântul Domnului –
Să mijlocească-n faţa Lui,
Pentru uneltele pe care,
Azi, la Ierusalim, le are
Atât casa-mpăratului,
Precum şi Casa Domnului,
Pentru a nu fi adunate
Şi-n Babilon a fi mutate.
19 Căci iată, Domnul oştilor
A spus în ăst fel, privitor
La stâlpi, la marea de aramă,
La temelii – de bună seamă –
Şi la uneltele pe care,
Încă, cetatea le mai are
20 Şi n-au fost ridicate dar,
De către Nebucadenţar,
Spre-a le muta la al său tron
Care se află-n Babilon –
Când a luat, după cum ştim,
Drept robi, de la Ierusalim,
Pe cel ce-n Iuda stăpânea
Şi se chema Ieconia,
Precum şi pe aceia cari,
În Iuda, se vădeau mai mari.
Ieconia este cel care,
Pe Ioiachim, părinte-l are.
21 Iată dar, ce a cuvântat
Cel care e încoronat
Drept Domn al oştilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
Despre uneltele pe care,
Azi, la Ierusalim, le are
Atât casa-mpăratului,
Precum şi Casa Domnului:
22 „Uneltele vor fi luate
Şi-n Babilon vor fi mutate.
Acolo, ele-au să rămână
O vreme-ndelungată, până
Am să le caut Eu şi-apoi,
Le voi aduce înapoi,
Aici, unde sunt azi aflate,
De unde ele-au fost luate.
Aşa va fi căci – negreşit –
Domnul e cel care-a vorbit!”