1 Iată epistola ce-a scris-o
Chiar Ieremia şi-a trimis-o,
De la Ierusalim, la cei
Care-au ajuns, dintre Iudei,
Drept robi la Nebucadenţar.
Epistola fusese dar,
Scrisă pentru acel popor,
Scrisă pentru bătrânii lor,
Pentru proroci, pentru preoţi
Cari în robie-au fost cu toţi,
2 În Babilon. Ieconia –
Cel ce în Iuda-mpărăţea –
Fusese-n acel timp luat
Şi din Ierusalim mutat,
Cu tot cu-a lui împărăteasă,
Cu famenii din a sa casă,
Cu dregători şi cu cei cari
Peste popor erau mai mari
Şi-asemenea cu toţi lemnarii
Ce îi avea şi cu fierarii.
3 Epistola fusese scrisă
De Ieremia şi trimisă
Prin Eleasa – prin cel care,
Părinte, pe Şafan, îl are –
Precum şi prin Ghemaria
Cari fiu îi e, lui Hilchia.
Aceştia doi se dovedeau
Precum că-n Babilon erau
Trimişi de către Zedechia –
Acela cari avea domnia
În Iuda – şezând aşadar,
Pe lângă Nebucadenţar.
Iată cuvântul ce s-a zis
Şi în epistolă s-a scris:
4 „Domnul oştirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
Către toţi prinşii de război
Cari din Ierusalim, apoi,
În Babilon au fost mutaţi:
5 „Noi case, să vă înălţaţi,
În ele ca să locuiţi.
Grădini apoi să vă sădiţi,
Ca să mănânce-al vost’ popor,
Din roadele câmpiilor.
6 Cu soaţele să vă uniţi
Şi-apoi copii să zămisliţi.
Pe-ai voştri fii să-i însuraţi,
Pe fiice să le măritaţi,
Ca astfel ei, la rândul lor,
Să înmulţească-al vost’ popor,
Ca voi să nu vă-mpuţinaţi
În locu-n care vă aflaţi.
7 Dacă-n cetate locuiţi,
Binele ei să-l urmăriţi,
Iar cât timp sunteţi în robie,
Rugaţi-vă pentru ea, Mie,
Căci fericirea voastră – iată –
De ea vă este atârnată!”
8 Domnul oştirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis aşa: „Nu vă lăsaţi,
De toţi prorocii înşelaţi,
De toţi ai voştri ghicitori
Sau de cei ce sunt vrăjitori,
Căci visurile lor, să ştiţi
Că voi doar le pricinuiţi!
9 Prorocii voştri nu sunt buni,
Căci ei vă prorocesc minciuni,
În al Meu Nume, tot mereu.
Pe-aceştia nu i-am trimis Eu.”
10 În urmă, Domnu-a cuvântat:
„După ce se vor fi-ncheiat
Cei şaptezeci de ani, să ştiţi
Precum că fi-veţi izbăviţi.
Îi voi aduce înapoi
Pe prinşii voştri de război,
Aşa cum am făgăduit.
11 Căci pentru voi, Eu am nutrit
Doar gânduri bune şi-astfel vreau,
Un timp de pace, să vă dau,
Parte s-aveţi de fericire
Şi nu doar de nenorocire.
Am să vă dau un viitor
Şi o nădejde, tuturor.
12 Atunci, când o să Mă chemaţi,
Să ştiţi că fi-veţi ascultaţi.
13 Atuncea, o să Mă găsiţi,
Dacă din inimi o să ştiţi
Ca să Mă căutaţi mereu.
14 Găsit de voi, am să fiu Eu.
Îi voi aduce înapoi
Pe prinşii voştri de război.
În lume-aţi fost împrăştiaţi
Şi printre neamuri alungaţi.
Însă, după al Meu cuvânt,
Am să vă strâng pe-al vost’ pământ,
Căci din robie, înapoi,
În ţară, vă aduc pe voi.”
15 „Totuşi voi ziceţi: „Dumnezeu,
Proroci, ne-a ridicat, mereu,
În Babilon!” „Domnul a spus,
16 Despre cel care este pus
Pe scaunul de împărat,
Pe care David s-a aflat,
Despre mulţimile-adunate
Să locuiască în cetate
Şi despre cei cari, în robie,
Nu au ajuns duşi ca să fie:
17 „Le voi trimite sabia,
Cu ciuma şi cu foametea.
O să ajungă ăst popor,
Asemenea smochinelor
Ce se vădesc atât de rele,
Că nu pot fi mâncate ele.
18 Îi urmăresc cu sabia
Cu ciuma şi cu foametea.
Pricini de spaimă au să fie
Pentru oricare-mpărăţie,
Căci pricini de nenorocire
A ţărilor de peste fire
Au să ajungă. De ocară
Îi fac, în fiecare ţară
În care fi-vor izgoniţi.
Buni de blestem vor fi găsiţi
Şi de batjocură mereu,
Oriunde-am să-i împrăştii Eu.
19 Acestea se vor fi-ntâmplat,
Pentru că nu M-au ascultat,
Chiar dacă am trimis la ei
Pe-ai Mei proroci, pe robii Mei.”
20 „Acuma însă, ascultaţi
Voi toţi cei care vă aflaţi
În Babilon, unde – se ştie –
Aţi fost aduşi în grea robie!
Iată Cuvântul Domnului,
Spus pentru tot poporul Lui
Cari din Ierusalim, apoi,
E-n Babilon, prins de război!
21 Domnul oştirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
Despre Ahab acela care,
Părinte, pe Colaia-l are,
De fiul lui Maaseia
Cari, Zedechia, se numea –
Pentru că ei au prorocit
Minciuni doar – astfel a vorbit:
„Am să îi las s-ajungă dar,
În mâini la Nebucadenţar,
La cel care este pe tron,
Drept împărat, în Babilon.
Acesta îi va doborî
Îndată şi-i va omorî.
Sub ochii voştri, în robie,
Ucişi, aceştia au să fie.
22 Prilej pentru blestem apoi,
Printre toţi prinşii de război
Din Babilon, ajunge-vor,
Căci o să spună-acel popor:
„Să-ţi facă Domnul, cum ştiut
Este că El le-a mai făcut
Lui Zedechia şi la fel
Şi lui Ahab, atunci când cel
Care urcat era pe tron
Ca împărat în Babilon,
Ia strămutat din al lor loc
Şi-n Babilon i-a ars în foc!”
23 Lucrul acesta, negreşit,
Are să fie împlinit,
Pentru că ei – cum am văzut –
O mişelie au făcut,
În Israel. Au jinduit
Şi-n urmă ei au preacurvit
Cu soaţele ce le aveau
Cei cari, aproape, le erau.
De-asemenea, au prorocit
Şi-n al Meu Nume au vorbit
Numai minciuni, chiar dacă Eu
Nu le-am trimis cuvântul Meu.
Ştiu ceea ce s-a întâmplat
Şi martor sunt, neîncetat!”
24 „Apoi, Nehelamitului
Şemaia, astfel să îi spui:
25 „Domnul oştirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
Aste cuvinte ţi le-a zis:
„În al tău nume, ai trimis
Epistolă, după cum ştim,
La toţi cei din Ierusalim.
Le-ai scris şi lui Ţefania –
Feciorul lui Maaseia,
Cel care preot s-a vădit –
Şi preoţilor, negreşit.
Iată cuvintele pe care
Le-ai aşezat tu, în scrisoare:
26 „Aşa după cum bine ştii,
Domnul te-a pus preot să fii,
În locul preotului care
Drept Iehoiada, nume, are.
Eşti pus în Casa Domnului,
Să priveghezi poporul Lui.
La cei nebuni dar, să veghezi
Şi la toţi cei pe care-i vezi
Că-şi zic proroci. Prinde-i atunci
Ca în butuci să îi arunci.
Întemniţează-i şi în fiare
Leagă-i apoi, pe fiecare.
27 De ce, acuma, zăboveşti
Şi nu ieşi să îl pedepseşti
Pe Ieremia, pe cel care,
Din Anatot e, din născare
Şi printre voi hălăduieşte,
Căci la popor îi proroceşte?
28 Ba chiar şi-n Babilon, la noi,
El căutat-a, mai apoi,
Al său cuvânt ca să ajungă.
Ne-a spus: „Robia va fi lungă.
Noi case să vă ridicaţi
Şi-n ele să vă aşezaţi.
Grădini, apoi, să vă sădiţi,
Ogoarele să le munciţi
Şi să mănânce-al vost’ popor
Din roadele câmpiilor!”
29 (Atuncea, preotul – cel care,
Ţefania, drept nume, are –
La Ieremia a venit
Şi înainte-i a citit
Epistola ce o primise,
Care din Babilon sosise.)
30 Cuvântul Domnului s-a dus
La Ieremia şi i-a spus:
31 „Trimite dar – ca să se ştie –
La toţi cei cari sunt în robie,
Acest cuvânt şi să le spui:
„Iată cuvântul Domnului
Spus despre-acel Nehelamit
Care, Şemaia, e numit:
„Toate cuvintele acele
Spuse de el, nu-s ale Mele
Prin ceea ce a cuvântat,
Încredere v-a insuflat,
Dar ea este nesănătoasă,
Pentru că este mincinoasă.
32 De-aceea, parte va avea
Şemaia, de pedeapsa Mea.
Astfel, Nehelamitului –
Şi-asemenea seminţei lui –
Nu am ca să îngăduiesc
Să vadă binele ceresc
Pe care, pentru-al Meu popor,
Am să îl fac în viitor.
Nici el şi nici urmaşii lui,
În mijlocul poporului,
Nu au ca să mai locuiască.
Ai săi nu au să dăinuiască,
Pentru că el, necontenit,
Doar răzvrătire-a prorocit
Şi împotriva Domnului
A aţâţat poporul Lui.”