1 În luna-a şaptea, Ismael,
Cu zece oameni după el,
A mers pân’ la Ghedalia.
Fecior al lui Netania
Şi Elişama fost-a el.
Ştiut este că Ismael
Partea făcea, cu viţa lui,
Din neamul împăratului.
La Miţpa sta Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea –
Atunci când merse Ismael,
Cu zece oameni, pân’ la el.
Cu toţi, la masă, au şezut
Şi au mâncat şi au băut.
2 Cu oamenii ce îi avea,
Feciorul lui Netania,
Când de la masă s-au sculat,
Cu sabia s-a aruncat
Asupra lui Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea
Şi pe Şafan. În acest fel,
Ucis a fost, de Ismael,
Cel ce-a fost pus drept dregător
Peste-al Iudeilor popor,
De către marele-mpărat
La Babilon înscăunat.
3 El l-a ucis pe dregător,
Cu tot al său întreg popor
În care se aflau Iudei
Şi-o bună parte de Haldei
Cari oameni de război erau
Şi cari la Miţpa se aflau.
4 A doua zi, când nimenea
Încă nimica nu ştia
Că Ismael – cu-ai săi – venise
Şi pe Ghedalia-l ucise,
5 Optzeci de oameni au venit,
Care cu daruri s-au suit,
La Casa Domnului. Erau
Oameni cari, din Sihem, veneau,
Din Silo şi de-asemenea
Veneau şi din Samaria.
Ei aveau bărbile tăiate
Şi purtau straie sfâşiate.
Pe piele, tăieturi, aveau,
Pe care ei şi le făceau.
Oameni-aceştia, fiecare,
Aduceau daruri de mâncare
Şi cu tămâie, Domnului,
Spre-a le-nchina în faţa Lui.
6 Al lui Netania fiu – cel
Ce se chemase Ismael –
Plângând, în cale, le-a ieşit,
Din Miţpa, şi-astfel le-a vorbit:
„Veniţi pân’ la Ghedalia
Care, pe-Achim, tată-l avea!”
7 Oamenii mers-au după el,
Iar în cetate, Iemael –
Acela care se vădea,
Feciorul lui Netania –
Îndată i-a înjunghiat,
De ai săi oameni ajutat
Şi-apoi, în groapă, i-a zvârlit.
8 Doar zece oameni s-au găsit,
Care văzând acest măcel,
Îi ziseră lui Ismael:
„Nu ne ucide, căci putem
Să-ţi dăm merinde. Le avem
Ascunse-n câmp. Sunt puse bine.
Le vom aduce dar, la tine,
Dacă ne cruţi, căci cu plăcere,
Îţi dăm grâu, orz, ulei şi miere!”
Seamă luat-a le ce-au zis
Şi-atunci, el nu i-a mai ucis.
9 Groapa în care Ismael
I-a pus pe cei ucişi de el –
Afară de Ghedalia –
Fusese groapa ce-o avea
Asa, cari fost-a împărat,
În Iuda. Groapa s-a săpat,
Pentru că Asa dovedea
Că de Baeşa se temea,
Adică se temea de cel
Ce-mpărăţise-n Israel.
Groapa aceea era mare
Şi s-a umplut cu cei pe care
Îi omorâse Ismael,
Al lui Netania fiu. El,
10 Din Miţpa, a luat apoi,
Şi numeroşi prinşi de război.
Printre aceştia s-au aflat
Şi fiicele de împărat,
Alăturea de tot poporul
Care era cu dregătorul
Ghedalia, acela care,
Părinte, pe Achim, îl are.
Acest popor l-a căpătat
Ghedalia, când i l-a dat
Nebuzardan, conducător
Al cetelor străjerilor.
Cu toţi ai săi prinşi de război.
Spre Amoniţi plecă – apoi –
Feciorul lui Netania
Cari, Ismael, drept nume-avea.
11 Dar Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Precum şi toţi aceia cari
Peste oşteni erau mai mari,
De veste-au prins şi au ştiut
De răul ce a fost făcut
De fiul lui Netania
Cari, Ismael, drept nume-avea.
12 La drum, îndată, au pornit,
Cu oştile, şi l-au găsit
Pe fiul lui Netania –
Cari, Ismael, drept nume-avea –
La apa Gabaonului.
13 Poporu-aflat în jurul lui
S-a bucurat când a văzut
Că Iohanan a apărut.
14 Acel poporul ce-a fost luat
Din Miţpa, grabnic l-a lăsat
Pe Ismael şi a fugit
Cu Iohanan de s-a unit.
15 Dar Ismael – cari se vădea
Feciorul lui Netania –
Cu alţi opt oameni, a fugit
De Iohanan şi-a reuşit,
La Amoniţi, loc să găsească,
În care să se-adăpostească.
16 În urmă, Iohanan – cel care,
Pe Careah, părinte-l are –
Cu căpitanii lui – cei cari
Peste oşteni erau mai mari –
Au strâns întreg poporu-acel
Ce-a fost răpit de Ismael –
De fiul lui Netania –
Atunci când, pe Ghedalia,
L-a omorât şi, înapoi,
Cu toţi plecară, mai apoi.
Printre cei strânşi se mai găseau
Oameni cari de război erau,
Femei, copii şi slujitori,
Precum şi fameni-dregători.
Din Gabaon, ei i-au luat
Şi au pornit la drum, de-ndat’.
17 Apoi, cu toţi au poposit
La „hanul lui Chimham” numit,
Chiar lângă Betleem aflat.
De-acolo-n urmă, au plecat
Spre al Egiptului ţinut,
18 Pentru că-n acest fel au vrut,
Departe, a se ţine ei,
De neamurile de Haldei,
Temându-se de ce urmare
Putea avea fapta pe care
O săvârşise Ismael –
Al lui Netania – când el
Ucise pe Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea –
Care pus fost-a dregător,
Peste-al Iudeilor popor,
Tocmai de către cel aflat
În Babilon, ca împărat.