1 Toţi căpitani-aceia cari
Peste popor erau mai mari,
Cu Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Cu cel chemat Iezania –
Care, părinte, îl avea
Pe Hosea – iar pe lângă ei,
Întreg poporul de Iudei,
2 La Ieremia-au alergat
Şi-n acest fel au cuvântat:
„Bine primită, vrem să fie
Ruga ce ţi-o aducem ţie!
Venim să te rugăm, apoi,
Să mijloceşti tu, pentru noi,
La al tău Domn şi Dumnezeu,
Pentru că ştii cât ni-e de greu.
Mulţi fost-am, dar în acest ceas,
Puţini – vezi bine – am rămas.
3 Binevoiască Dumnezeu –
Cel care îţi e Domn, mereu –
Ca să ne sprijine acum,
Spunându-ne pe care drum
Va trebui să apucăm
Şi încotro să ne-ndreptăm.
De-aceea, sprijin I-am cerut,
Căci vrem să ştim ce-i de făcut!”
4 Cuvântul, ei şi-au încheiat,
Iar Ieremia-a cuvântat:
„Am auzit! De-aceea, eu
Mă voi ruga lui Dumnezeu
Şi am să-I fac de cunoscut
Ceea ce voi, azi, mi-aţi cerut.
Apoi, în faţă vă voi pune,
Ceea ce Domnul îmi va spune!”
5 Atuncea, ei au cuvântat:
„Domnul, martor adevărat
Şi credincios, voim să fie,
În contra noastră, pe vecie,
Dacă nu o să facem noi,
Tot ce va spune Domnu-apoi!
6 Dacă e bine sau e rău,
Vom asculta de glasul Său,
Pentru că noi, cu toţii ştim
Că fericiţi putem să fim,
Doar dacă ascultăm mereu,
De-al nostru Domn şi Dumnezeu!”
7 După aceea, s-a văzut
Că zece zile au trecut,
Până când a venit solia
Lui Dumnezeu, la Ieremia.
8 Când Ieremia a aflat
Ce a spus Domnul, i-a chemat
Pe Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Pe căpeteniile cari
Peste popor erau mai mari
Şi pe acel întreg popor
Ce-i însoţea. În faţa lor,
9 În felu-acesta, el vorbise:
„Iată cuvintele trimise
De către Domnul – de Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
La care m-aţi trimis a-I pune
‘Nainte-a voastră rugăciune:
10 „În ţară, de veţi rămânea,
Vă fac să propăşiţi în ea,
Pentru că nu vă nimicesc,
Ci dimpotrivă, vă sădesc.
Nu am să vă mai smulg apoi,
Căci rău îmi pare, pentru voi
Şi pentru tot răul făcut,
De care parte aţi avut!
11 Să n-aveţi teamă de cel care,
În Babilon, este mai mare,
Pentru că Eu vă însoţesc.
Eu sunt cel cari vă izbăvesc
Din mâna împăratului
Din fruntea Babilonului.
12 Am să-i insuflu milă-apoi,
Iar el se va-ndura de voi
Şi-o să vă lase să trăiţi
În ţara voastră, liniştiţi.
Aşa va fi, căci – negreşit –
Domnul e Cel care-a vorbit!”
13 Dacă nu ascultaţi mereu,
De-al vostru Domn şi Dumnezeu
Şi dacă ziceţi: „Noi nu vrem,
În ţară, să mai rămânem,
14 Căci ne dorim să mergem iară,
Să stăm la Egipteni în ţară,
Ca să nu mai vedem război,
Să n-auzim trâmbiţe-apoi
Şi s-avem pâine, ne-ncetat!”,
15 Atunci află ce-a cuvântat
Domnul, tu rămăşiţă care
Casa lui Iuda o mai are!
Domnul oştirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis: „Dacă veţi căuta,
Către Egipt a vă-ndrepta,
Dacă – pentru un timp – voiţi,
Acolo ca să locuiţi,
16 Vă va ajunge sabia
Şi-asemenea şi foametea,
De care – precum e ştiut –
Mereu, voi teamă aţi avut.
Deci de urgiile acele
Nu veţi scăpa, pentru că ele,
Acolo, au să vă lovească
Şi au ca să vă nimicească.
17 Toţi cei care vor fi voit
Către Egipt a fi fugit,
Pentru un timp să locuiască,
Pe-aceia au să-i nimicească,
În locu-acela, sabia,
Cu ciuma şi cu foametea.
Nenorociri le voi trimite
Şi-i voi lovi pe negândite.
În felu-acesta, nimenea,
Scăpare, nu va mai avea!”
18 Domnul oştirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel,
În acest fel a cuvântat:
„Aşa după cum s-a vărsat
Nestăvilita Mea mânie
Şi cu aprinsa Mea urgie
Peste cei care se vădeau
Că la Ierusalim şedeau,
Aşa vă vor lovi apoi
Toate acestea, şi pe voi,
Dacă-n Egipt o să fugiţi,
Pentru un timp să locuiţi.
Acolo, vă voi face-apoi,
O pricină s-ajungeţi voi,
De-afurisenie şi ocară,
De groază şi blestem în ţară,
Iar acest loc n-o să puteţi,
Nicicând, în urmă, să-l vedeţi!”
19 Vouă, cari sunteţi rămăşiţă
Ieşiţi din a lui Iuda viţă,
Domnul vă zice: „Nu plecaţi
Din acest loc! Nu vă mutaţi
În ţara Egiptenilor!
Lucrul acesta, tuturor,
Nu vă va fi îngăduit,
Căci astăzi, el vă e oprit!”
20 Vă spun dar: seama să luaţi
Ca singuri să nu vă-nşelaţi,
Dacă pe mine m-aţi trimis
La Domnul şi astfel mi-aţi zis:
„Venim să te rugăm, apoi,
Să mijloceşti tu, pentru noi,
La al nost’ Domn şi Dumnezeu,
Acum, în ceasu-acesta greu.
Ceea ce trebuie făcut,
Tu să ne faci de cunoscut!
Ne spune voia Domnului
Şi-o să-mplinim porunca Lui!
Vom împlini dar, a Sa vrerea,
Făcând tot ceea ce ne cere!”
21 Eu v-am spus azi, ce-a cuvântat
Domnul, dar nu m-aţi ascultat
Şi nici să faceţi, nu aţi vrut,
Aşa precum El v-a cerut.
22 De-aceea, să ştiţi bine voi,
Că toţi o să pieriţi apoi.
Vă va ajunge sabia,
Cu ciuma şi cu foametea,
În ţara-n care vă doriţi
Să mergeţi, ca să locuiţi!”