1 Iată cuvântul ce-a fost spus,
De Ieremia, când s-a dus
Baruc la el şi-apoi a scris,
În carte, ceea ce i-a zis
Prorocul, chiar când împlinea
Ani patru, de când stăpânea,
În Iuda, Ioiachim, cel care,
Pe Iosia, părinte-l are:
2 „Aşa vorbeşte Domnul – Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
Despre Baruc, acela care,
Pe Neriia, părinte-l are:
3 „Iată că Eu văzut-am bine
Că tu ai tot zis: „Vai de mine,
Căci Domnul pus-a întristare,
Peste durerea mea cea mare!
Suspinele mă ostenesc,
Iar tihna nu mi-o mai găsesc!”
4 Dar Dumnezeu a cuvântat:
„Îi spune lui Baruc, de-ndat’:
„Voi dărâma ce am zidit,
Voi smulge ceea ce-am sădit!
E vorba despre-această ţară.
5 Însă, ce faci tu, bunăoară?
Umbli doar după lucruri cari
Se-arată precum că sunt mari?
Uită de lucrurile-acele
Şi nu mai umbla după ele!
Căci iată, peste toată firea,
Aduce-voi nenorocirea.
Făpturile nu vor putea
Să se ferească-atunci, de ea.
Dar ţie, pradă de război,
Chiar viaţa ta ţi-o dau apoi,
În toate locurile-n care
Te va purta a ta cărare.”