1 Peste Ierusalim şedea
Adon-Ţedec şi-mpărăţea.
De Iosua, el a aflat
Şi-a auzit ce s-a-ntâmplat
Cu Ai şi cu-mpăratul lui;
De soarta Ierihonului,
De-asemenea a auzit;
De felu-n care-a reuşit
Neamul din Gabaon a face
Să-ncheie cu Israel pace,
A prins de veste, imediat.
2 Atuncea, s-a înspăimântat,
Căci Gabaonul, faimă, are
Că este o cetate mare,
Precum sunt cele-mpărăteşti.
Puţine-asemeni ei găseşti,
Şi nici cetatea Ai nu are
O suprafaţă-atât de mare.
Cei care-n Gabaon şedeau,
Viteji şi ne-nfricaţi erau.
3 Adon-Ţedec cari, împărat,
Era-n Ierusalim aflat,
Către Hoham – cel ce şedea
Peste Hebron şi-mpărăţea –
Către Piream cari s-a aflat
Peste Iarmut înscăunat,
Către Iafia cari şedea
Peste Lachis şi-mpărăţea,
Către Debir cari, împărat,
Fosta-n Eglon înscăunat,
Câte-o solie a trimis,
Prin care-n acest fel a zis:
4 „Cu toţi aţi face foarte bine,
Să vă suiţi, până la mine,
Căci trebuie să ne unim
Ca împreună să pornim,
Spre Gabaon, căci am aflat
Precum că, pace, a-ncheiat,
Cu Iosua şi-al său popor.
Să-l batem dar, pe trădător!”
5 Peste-Amoriţi, înscăunaţi,
Erau – atunci – cinci împăraţi:
Ierusalimul unu-avea,
Iar la Iarmut altul şedea;
Era un altul la Hebron,
Mai era unul la Eglon,
Iar cel din urmă împărat
Era-n Lachis înscăunat.
Toţi împăraţii s-au unit
Şi un război, ei au pornit,
Cu Gabaonul. Imediat
6 Cei ce-n cetate s-au aflat,
La Iosua, soli, au trimis –
Lângă Ghilgal – şi-astfel i-au zis:
„Dă-ne, degrabă, ajutor,
Căci capii Amoriţilor,
Cari sus la munte locuiesc,
Ne-atacă şi ne nimicesc!”
7 Iosua, din Ghilgal apoi,
Cu ai săi oameni de război,
Spre Gabaon, iute-a pornit.
8 Domnul, atuncea, i-a vorbit,
Lui Iosua: „Să nu ai teamă,
Căci am să-i dau, de bună seamă,
Pe împăraţi, în mâna ta
Şi împotrivă nu-ţi vor sta.”
9 Iosua-ndată a pornit,
De la Ghilgal şi însoţit
De ai săi oameni de război,
O noapte-ntreagă-a mers şi-apoi –
Când zorile s-au revărsat –
Pe împăraţi i-a atacat.
10 În rândul lor, fără-ndoială,
Domnu-a iscat învălmăşeală
Şi-au fost bătuţi de Israel.
O mare-nfrângere, astfel,
Au suferit la Gabaon.
Pe drumul către Bet-Horon,
Iosua-n urmă i-a gonit;
Pân’ la Azeca, i-a lovit
Şi-nspre Macheda i-a împins.
11 Pe când fugeau cu pas întins
Spre Bet-Horon, Domnul – de sus –
Un val de pietre a adus,
Cu care El i-a potopit
Pân’ la Azeca. Au pierit
Atunci, sub piatra grindinei,
Mai mulţi în număr, decât cei
Care-au ajuns loviţi să fie,
De sabie, în bătălie.
12 În ziua-n care s-a-ntâmplat
Că, pe-mpăraţi, Domnul i-a dat
În mâinile lui Israel,
Iosua a vorbit, astfel:
„Opreşte-te, pe boltă, soare
Şi stai pe-a cerului cărare,
Deasupra Gabaonului!
Asupra Aialonului,
Opreşte-ţi lună, mersul tău!”
13 Când auziră glasul său,
Luna şi soarele au stat
Pe loc, până s-a răzbunat
Poporul, pe vrăjmaşii lui.
Dar oare-n Cartea Dreptului,
Lucrul acesta nu e scris?
Deci soarele – precum a zis –
A stat pe loc – nu s-a grăbit
Să meargă către asfinţit,
Ci începând din acel ceas,
Aproape-o zi a mai rămas
Pe boltă, sus, încremenit.
14 Nicicând, nu s-a mai pomenit
Aşa o zi – nici înainte
Şi nici apoi – să ia aminte
Domnul, la glasul omului,
Făcând după dorinţa lui.
Lucrul acesta s-a-ntâmplat,
Pentru că Domnul S-a aflat,
Atunci, cu Iosua, şi El
Luptase pentru Israel.
15 Către Ghilgal, după război,
Poporul a plecat apoi.
16 Cei cinci cari fost-au aşezaţi
Peste-Amoriţi ca împăraţi,
În mare grabă au fugit
Şi la Macheda au găsit
O peşteră anume-n care
Voiau să-i caute scăpare.
17 Oameni, la Iosua, s-au dus
Şi despre acest fapt i-au spus:
„Iată că cei cinci împăraţi
Sunt la Macheda-acum aflaţi.
Stau într-o peşteră, în care,
Încearcă a-şi găsi scăpare.”
18 Iosua zise: „Să plecaţi
Şi pietre mari să căutaţi,
Pe care să le prăvăliţi
În gura peşterii. Tocmiţi
Oameni să le păzească-apoi,
19 Ca să nu pierdeţi timpul. Voi
Să nu cumva să vă opriţi,
Ci mergeţi să îi urmăriţi
Pe-ai voşti’ vrăjmaşi. Să ţineţi minte:
Să-i bateţi şi pe dinainte,
Să-i bateţi şi pe dinapoi!
Să nu-i lăsaţi să intre-apoi
Cumva-n cetăţi, căci Domnul vrea,
În mâna voastră să îi dea.”
20 Iosua-n urmă – iar cu el
Apoi, întregul Israel –
Pe-ai lor vrăjmaşi i-au biruit.
Mari pierderi le-au pricinuit
Şi doar câţiva care-au intrat
În vreo cetate, au scăpat
Cu viaţă, de furia lor.
21 Când al lui Israel popor,
În tabără, a revenit –
Lângă Macheda – n-a-ndrăznit
Nimeni, de-a lungul drumului,
De a vorbi-mpotriva lui.
22 Când tot poporul a sosit,
Iosua astfel a vorbit:
„Deschideţi peştera în care
Sunt împăraţii, la păstrare.
Să-i cercetaţi dacă sunt bine
Şi-apoi, aduceţi-i la mine!”
23 Îndată, oamenii s-au dus
Să împlinească ce le-a spus.
I-au scos din peşteră afară
Şi-n urmă, îi înfăţişară
La Iosua. Cinci împăraţi,
Peste-Amoriţi încoronaţi,
S-au rânduit în faţa lui:
Cel al Ierusalimului,
Cel ce fusese la Hebron,
Cel ce domnise la Eglon,
Cel ce-n Iarmut era-mpărat
Şi cel care-n Lachis a stat.
24 Când i-au adus pe împăraţi,
Pe ai lui Israel bărbaţi
Iosua i-a chemat la el
Şi le-a vorbit, în acest fel:
„Să nu vă temeţi, nicidecum!
Apropiaţi-vă – acum –
Şi pe grumazurile lor –
Bărbaţii din al meu popor –
Talpa piciorului să-şi pună!”
Ei toţi veniră împreună
Şi-apoi, îndată au făcut
Aşa precum li s-a cerut.
25 Iosua-a zis: „Nu vă speriaţi
Şi nici nu vă înspăimântaţi
Ci, dimpotrivă, voi să fiţi
Îmbărbătaţi şi întăriţi,
Pentru că Domnul Dumnezeu
Are să facă, tot mereu,
În acest fel, vrăjmaşilor,
Cu care luptă-al vost’ popor.”
26 Iosua-apoi, pe împăraţi,
I-a omorât şi spânzuraţi,
De cinci copaci, au fost, afară
Unde au stat până pe seară.
27 Abia când soarele-a apus,
Pe ai săi oameni, el i-a pus
Să îi pogoare de pe lemn.
Aceştia, la al său îndemn,
Au alergat şi jos i-au dat,
Iar după-aceea i-au luat
Şi i-au târât, în graba mare,
La peştera ‘ceea în care
Au stat ascunşi. I-au azvârlit
În peşteră şi-au prăvălit,
La gura ei, pietroaie mari,
De-au astupat-o – pietre cari
Pot fi şi azi a fi văzute,
Încremenite şi tăcute,
Păzind mormântul celor care,
Acolo şi-au cătat scăpare.
28 Oastea lui Iosua apoi,
Către Macheda, înapoi,
S-a-ntors şi toţi oamenii ei,
Prin ascuţişul sabiei
Au fost trecuţi. Nu a scăpat
Nici al Machedei împărat.
N-a avut nimenea scăpare:
Toţi au pierit, cu mic, cu mare.
Cu cel ce fost-a împărat
Peste Macheda, s-a-ntâmplat
Asemeni celui ce şedea
La Ierihon şi-mpărăţea.
29 Israeliţii au trecut
Spre Libna, unde i-au bătut
Pe toţi locuitorii care
Acolo-au fost în număr mare,
Precum şi pe-al ei împărat.
30 Domnul, în mâna lor, a dat
Cetatea, iar oamenii ei,
Prin ascuţişul sabiei
Au fost trecuţi. N-a fost cruţat
Nici chiar al Libnei împărat.
N-a avut nimenea scăpare,
Ci a pierit orice suflare.
Toate fiinţele aflate,
Pe vremea ‘ceea, în cetate,
Lovite-au fost şi au pierit
Cu mic cu mare, negreşit.
Cu cel ce fost-a împărat
Atunci, la Libna, s-a-ntâmplat
Asemeni celui ce şedea
La Ierihon şi-mpărăţea.
31 Israeliţii au sfârşit
Cu Libna şi-apoi au pornit
Către Lachis, unde-au fost date
Mari bătălii, înverşunate.
32 Domnul – aşa cum a promis –
A dat cetatea din Lachis,
În mâinile lui Israel
Care-a învins-o, iar astfel,
Sfârşit-au toţi oamenii ei,
Prin ascuţişul sabiei.
Totul la fel s-a petrecut,
Precum la Libna s-a făcut.
33 Atunci, Horam care şedea
Peste Ghezer şi-mpărăţea,
La al Lachisului popor,
A vrut să-i vină-n ajutor.
Cu oaste mare a venit,
Dar Iosua l-a biruit,
Iar dintre cei ce l-au urmat
Nimeni, cu viaţă, n-a scăpat.
34 Israeliţii au sfârşit
Şi cu Lachisul şi-au pornit
Către-a Eglonului cetate
Unde mari lupte-au fost purtate,
35 Iar toţi locuitorii ei,
Prin ascuţişul sabiei
Au fost trecuţi apoi, de-ndat’,
Căci nimeni nu a fost cruţat.
Totul la fel s-a petrecut,
Precum fost-a-n Lachis făcut.
36 Israeliţii, din Eglon,
S-au îndreptat către Hebron,
Să pună mâna pe cetate.
Mari bătălii au fost purtate,
37 Iar toţi locuitorii ei,
Prin ascuţişul sabiei
Au fost trecuţi apoi, de-ndat’.
Nimeni, cu viaţă, n-a scăpat:
Nici împăratul, nici cei care
Au vrut să-i dea ajutorare –
Căci prin cetăţi ei locuiau,
Cari de Hebron aparţineau.
Totul, la fel, s-a petrecut
Precum fost-a-n Eglon făcut.
38 Când cu Hebronul au sfârşit,
Către Debir ei au pornit,
Să pună mâna pe cetate.
Mari bătălii au fost purtate,
39 Iar toţi locuitorii ei,
Prin ascuţişul sabiei
Au fost trecuţi apoi, de-ndat’.
Nimeni, cu viaţă, n-a scăpat:
Nici împăratul, nici cei care
Au vrut să-i dea ajutorare –
Căci ei de prin cetăţi erau
Cari, de Debir, aparţineau.
Totul la fel s-a petrecut,
Precum fost-a-n Hebron făcut,
Sau cum, în Libna, s-a-ntâmplat.
40 Nimeni, cu viaţă, n-a scăpat,
Căci Iosua-ntregul ţinut
Al ţări-atuncea l-a bătut,
Chiar de pe munte începând –
Spre miazăzi – şi ajungând
De pe costişe, în câmpii.
În urma ăstor bătălii –
Dintre cei care s-au aflat
În ţară – nimeni n-a scăpat
Cu viaţă, căci orice suflare
Fusese ştearsă de sub soare,
Aşa precum a poruncit
Domnul, atunci când i-a vorbit.
41 Deci, Iosua-ntregul ţinut
Al ţări-atuncea l-a bătut,
Din Cades-Barnea începând –
Prin Gaza şi Gosen trecând –
Până la Gabaon apoi,
Iar de acolo, înapoi.
42 De către Iosua, luaţi,
Au fost ai ţării împăraţi –
Precum şi-ntreg ţinutul lor –
Pentru-al lui Israel popor.
Lucrul acesta s-a-ntâmplat,
Pentru că Domnul a luptat,
Atunci, alăturea de el,
Pentru întregul Israel.
43 Când luptele-au luat sfârşit,
Israeliţi-au revenit
Iar, la Ghilgal. În fruntea lor,
Sta Iosua, conducător.