1 Când Iosua a-mbătrânit,
Domnul, în ăst fel, i-a vorbit:
„Mult ai umblat pe-al vieţii drum
Şi-n vârstă ai ajuns de-acum,
Iar ţara ce-a rămas şi care
Vreau s-o supuneţi este mare.
2 Iată dar, ce a mai rămas
De cucerit, la acest ceas:
Ţinutul care-i stăpânit
De Filisteni, cel locuit
De neamul Gheşuriţilor
3 Pornind de la râul Şihor
Cari merge – în curgerea lui,
Spre marginea Egiptului –
Şi până la hotarul care
Ecronu-n miazănoapte-l are.
Ţinutu-acesta Canaanit,
De drept, trebuie socotit.
Cinci domni acolo-s, bunăoară,
Care din Filisteni, coboară:
Unul, la Gaza, e aflat;
Altu-n Asdod e împărat;
Unul, în Ascalon, domneşte,
Altul, în Gat, împărăţeşte,
Iar ultimul dintre acei
Este-n Ecron. Pe lângă ei,
Ţinutul – precum bine ştiţi –
E stăpânit şi de Aviţi.
4 La miazăzi – cum aţi văzut –
E-al Canaaniţilor ţinut,
Precum şi marea care ţine
De Sidoniţi şi care vine
Pân’ la Afec şi-ajunge dar,
Cu Amoriţii în hotar.
5 Urmează-apoi ţara pe care
Neamul Ghibliţilor o are,
Şi tot Libanul risipit
În părţile de răsărit –
De la Bal-Gad, în sus, pornind,
La muntele Hermon ieşind,
Şi până hăt departe-n zare,
Spre a Hamatului intrare.
6 Pe cei ce-n munte-au locuit –
Pe cei ce-n el s-au pripăşit –
Din Misrefot-Maim pornind
Şi-n urmă la Liban ieşind –
Urmează să îi nimicesc.
Aceştia toţi alcătuiesc
Poporul Sidoniţilor.
Voi izgoni acest popor
Din faţa fiilor ce-i are
A lui Israel adunare.
Deci nici o grijă să nu ai,
Ci tu va trebui să-i dai
Ţara aceasta-n stăpânire.
Vei face a ei împărţire,
Prin sorţi, precum ţi-am poruncit.
7 Pământul ei va fi-mpărţit
La nouă seminţii aflate
În ţară, şi la jumătate –
Adică din ce mai rămase,
Din seminţia lui Manase.”
8 Toată-a lui Ruben seminţie
Şi a lui Gad – precum se ştie –
Cu jumătate dintre case
Din seminţia lui Manase,
Au căpătat ca moştenire
Şi au luat în stăpânire,
Ţinutul care s-a aflat
Peste Iordan, desfăşurat
În zare, către răsărit.
Ei, de la Moise, l-au primit,
Cari este rob al Domnului.
9 Hotarele ţinutului
Pornesc din Aroerul care,
Râul Arnon, în coaste-l are,
De la cetatea întărită
Care în vale-i construită,
Iar al Medebei şes întins
E între ele-apoi cuprins.
Câmpia-n zare se pierdea
Şi-apoi, Dibonu-l atingea.
10 Prinse erau, între hotare,
Toate cetăţile pe care
Le-a stăpânit, cândva, Sihon –
Cel ce domnise la Hesbon
Şi care fost-a împărat,
Peste-Amoriţi încoronat –
Mergând pân’ la ţinutul care,
Poporul lui Amon îl are.
11 De-asemenea, mai cuprindea
Pământul pe care-l avea
Ţinutul Galaadului,
Iar în continuarea lui,
Ţinutul Gheşuriţilor,
Ţinutul Macatiţilor,
Tot muntele Hermonului
Şi ţarina Basanului,
Până la Salca, hăt în zare.
12 Se mai aflau, între hotare,
Împărăţia ce-o avea
Og, în Basan – când cârmuia
Înscăunat la Aştarot
Şi stăpânea Edreiul tot.
Og împărat şi-al său popor,
Din neamul Refaimiţilor
Se pogorâră – după viţă –
Fiind singura rămăşiţă
A neamului acela mare.
Moise, pe rând, pe fiecare
Din împăraţi, i-a biruit
Şi, din ţinut, i-a izgonit.
13 După ce, ţara, le-au luat,
Israeliţii i-au lăsat
Să stea-ntre ei, pe Gheşuriţi
Şi-asemenea pe Macatiţi
Cari până azi au locuit
Cu ei, căci nu i-au izgonit.
14 Doar a lui Levi seminţie
Nu a primit nici o moşie
Pe cari să pună stăpânire
Şi să o aibă moştenire,
Ci jertfele ce sunt menite
A fi de flăcări mistuite
Spre a-L cinsti pe Dumnezeu,
Au fost lăsate-a fi, mereu,
Drept moştenire tuturor
Din ramura Leviţilor.
15 Moise, cu drept de moştenire,
A dat din ţară-n stăpânire,
O parte Rubeniţilor
După familiile lor.
16 Ţinutul care li s-a dat
Şi-n stăpânire l-au luat,
Cuprinde Aroerul care,
Râul Arnon, în coaste-l are,
Cetatea ‘ceea întărită
Care, în vale, e zidită;
Urmează-apoi câmpia toată
Cari la Medeba e aflată,
17 Cetăţile de pe câmpie
Care ţineau, precum se ştie,
De-mpărăţia din Hesbon
Şi-anume: Bet-Baal-Meon,
Dibonul, Bamot-Bal urmat
18 De Chedemot, Iahaţ, Mefat,
19 De Sibma şi Chiriatim;
Ţeret-Haşarul îl găsim
Pe muntele ce se iţeşte
Din valea ce îl mărgineşte;
20 Urmează-apoi Bet-Ieşimot
Şi Bet-Peor, ţinutul tot
Cari lângă Pisga se întinde
Şi poala muntelui cuprinde,
21 Cetăţile de pe câmpie
Şi-a lui Sihon împărăţie –
Cel care, la Hesbon, a stat,
Peste-Amorioţi, ca împărat.
Moise, cu el, s-a războit
Şi cu cei care au domnit
În Madian, şi i-a bătut.
Astfel, în lupte, au căzut –
Întâi – Evi, Rechem şi Ţur,
Urmaţi de Reba şi de Hur.
Aceştia domnitori erau
Şi, din Sihon, se pogorau.
22 Printre acei ce au pierit
În lupte-atunci, s-a nimerit
Să fie şi Balaam, cel care,
Drept tată, pe Beor, îl are.
23 Moise a dat acel ţinut
Copiilor ce i-a avut
Ruben, să-l ia în stăpânire
Şi să îl aibă moştenire.
Acest ţinut, primit în dar,
Are Iordanul, drept hotar.
24 Moise a dat Gadiţilor –
După familiile lor –
O altă parte-n stăpânire,
Ca să le fie moştenire.
25 Astfel, Gadiţii au luat
Iazerul şi-au mai căpătat
Cetăţile-n Galaad aflate;
Au mai primit şi jumătate
Din tot acel ţinut pe care,
Poporul lui Amon îl are.
Spre câmpul Aroerului –
Cari are Raba-n faţa lui –
26 Ţinutu-n coasta lui avea
Hesbonul şi se întindea
Pân’ la Ramat-Miţpe, în zare,
Şi ajungea, în depărtare
Apoi, până la Betonim;
Pornind de la Mahanaim,
Către Debir se întindea –
Cu care se şi mărginea –
27 Şi către Bet-Haram, în vale.
El atingea Sucotu-n cale,
Apoi Bet-Nimra şi Ţafon –
O rămăşiţă-a lui Sihon
Cel care, la Hesbon, domnise.
Iordanu-n coastă-l mărginise
Până la marea cea chemată
„A Chineretului”, aflată
Peste Iordan, spre răsărit.
28 Acest ţinut, l-au moştenit
Fiii lui Gad şi toţi ai lor,
Din ramura Gadiţilor.
29 La jumătate dintre case
Din seminţia lui Manase,
Moise a dat, în stăpânire
Pentru-a le fi de moştenire,
30 Ţinutul din Mahanaim,
Apoi Basanul – precum ştim –
Şi tot ceea ce-a stăpânit
Og – împăratul ce-a domnit
Peste Basan. Le-au mai fost date
Apoi, şi târgurile-aflate
În al Basanului ţinut.
Şaizeci, la număr, s-au făcut
Aste cetăţi, iar al lor şir,
Drept târgurile lui Iair,
Ajunseră a fi ştiute
Şi sub ăst nume-s cunoscute.
31 A Galaadului cetate
S-a împărţit în jumătate –
Ca Aştarot şi ca Edrei –
Pentru că toate-aceste trei,
Cetăţile lui Og erau
Şi, în Basan, se înălţau.
Ele-au fost date lui Machir
Şi fiilor din al său şir –
Mai bine zis, la jumătate
Dintre familiile-aflate
În neamul său, cari, după case,
Pogoară-n lume, din Manase.
32 Aceste părţi de moştenire,
Date le-au fost în stăpânire,
De către Moise, când şedeau
Cu toţi strânşi şi aşteptau
În ţarina Moabului,
În faţa Ierihonului,
Chiar lângă malul cel pe care
Iordanu-n răsărit îl are.
33 Doar a lui Levi seminţie
Nu a primit nici o moşie
Pe cari să pună stăpânire
Şi să o aibă moştenire,
Pentru că „numai Dumnezeu” –
Domnul a zis – „este, mereu,
Drept moştenire a celor
Din ramura Leviţilor”.