1 Fiii lui Iuda au primit,
Prin sorţi, ţinutul potrivit
Cu casele din seminţie.
Se întindea a lor moşie,
Către hotarul cel pe care
La miazăzi Edomu-l are,
Pân’ la pustia, Ţin, chemată.
2 Spre miazăzi, marea Sărată
Întreg hotarul îl cuprinde
Şi către golf apoi se-ntinde
Şi-l ocoleşte spre-a păzi
Partea cea mai de miazăzi.
3 Apoi, hotarul s-a-ndreptat
Spre miazănoapte şi-a urcat
Spre Acrabim. În calea lui,
Prindea pământul Ţinului.
Apoi, la miazăzi ieşea
La Cades-Barnea şi mergea
Drept prin Heţron, către Adar,
Şi se-ntorcea la Carca iar.
4 De-acolo, prin Aţmon trecea
Şi-apoi, în urmă atingea
Râul ce-i al Egiptului,
Continuându-şi drumul lui
Până când ajungea la mare.
Acesta e hotarul care,
În miazăzi, l-a dobândit
Iuda atunci. În răsărit,
5 El cuprindea marea Sărată
Şi atingea gura formată
De apele Iordanului
La revărsarea râului.
Din golful pe care-l făcea
Marea acolo, el pornea
Spre miazănoapte, ajungând
6 Pân’ la Bet-Hogla şi trecând
Pe lângă Bet-Araba care
Rămâne-n miazănoapte-n zare.
Apoi, hotarul a urcat
La piatra care s-a chemat
„A lui Bohan” – el e fecior
Din neamul Rubeniţilor.
7 Mergând pe-al graniţelor fir
Se-ajunge-n urmă în Debir.
Valea Acor se pierde-n zare
La bunicică depărtare
De-acel hotar care porneşte
Spre miazănoapte şi se-opreşte
Chiar la Ghilgal. Ghilgalul are,
În faţa lui, suişul care,
Drept Adumim, este chemat
Şi-n miazăzi este aflat,
Faţă de apa râului
Ce curge pe la poala lui.
Hotaru-apoi, se mărgineşte
Cu apa care se numeşte
En-Şemeş, după care el
Ajunge la En-Roguel.
8 În urmă, el trece prin vale –
Prin Ben-Hinom – în a sa cale.
La miazăzi, valea avea
Acel ţinut ce se numea
Iebus, pe care azi îl ştim
Că e chemat Ierusalim.
Urca pe vârful muntelui
Care avea, în faţa lui,
Valea Hinomului aflată
Către apus şi aşezată
La capătul văii pe care
Poporul Refaimit o are,
Spre miazănoapte îndreptată.
9 Hotarul cobora, pe dată,
Din munte, iar apoi mergea
‘Nainte, până atingea
Izvorul Neftoah, unind
Cetăţile care cuprind
Tot muntele Efronului.
Apoi, trecea, în calea lui,
Prin Bala care-a fost odată
Şi Chiriat-Iearim chemată.
10 Din Bala, se-ntorcea-napoi,
Către apus, mergând apoi
Spre muntele Seirului.
Lăsa, în miazănoaptea lui,
Iearimul – munte cari, odat’,
A fost şi Chesalon chemat.
La Bet-Şemeş, se pogora
Şi-apoi, în Timna, el intra.
11 Din miazănoapte – din Ecron –
Ieşea mergând înspre Şicron
Şi Bala, pân’ la Iabneel,
Oprindu-se, în mare, el.
12 Hotarul ce fusese pus
În partea de către apus,
Era format din ţărmul care
A mărginit marea cea mare.
Acel hotar a-mpresurat
Ţinutul care l-a luat
Neamul lui Iuda-n stăpânire,
Spre a-l avea drept moştenire.
13 Atunci, Caleb – acela care
Ca tată, pe Iefune-l are –
În stăpânire a primit
O parte, ce s-a nimerit
Ca aşezată să îi fie,
În a lui Iuda seminţie,
Aşa precum a poruncit
Domnul, atunci când a vorbit,
Cu Iosua. A căpătat
Pământul care s-a aflat
La Chiriat-Arba – altfel,
Hebron, mai este numit el.
Arba e numele pe care
Al lui Anac părinte-l are.
14 Caleb, din partea căpătată,
I-a alungat apoi, de-ndată,
Pe fiii lui Anac, căci ei
Acolo-n număr erau trei.
Primul fecior era Şeşai,
Urmat de-Ahiman şi Talmai.
15 Caleb, în urmă, a plecat
Şi cu Debirul s-a luptat.
Drept Chiriat-Sefer, ştiut,
A fost Debirul, la-nceput.
16 Caleb, la Chiriat-Sefer,
A zis către ai săi: „Vă cer
Să-nfrângeţi, azi, astă cetate!
Aceluia cari o va bate,
Îi dau – răsplată să îi fie –
Pe a mea fiică, de soţie,
Pe cea cari, Acsa, e chemată.”
17 În urma luptei ce-a fost dată,
Cetatea a căzut; iar cel
Ce-a-nvins-o, fost-a Otniel.
El, pe Chenaz, tată, îl are –
Chenaz e fratele pe care
Caleb l-avea. În acest fel,
Nevastă, pentru Otniel,
Ajunse Acsa ca să fie.
18 Ea-l sfătui ca, o moşie,
Să ceară, de la al ei tată,
Care în dar să-i fie dată.
Cu gândul dus la acel dar,
A coborât de pe măgar
Şi-a mers apoi, la tatăl ei.
Caleb a întrebat: „Ce vrei?”
19 Ea îi răspunse: „Fă-mi un dar,
Căci eu am un pământ amar
Şi secetos, cum ştii prea bine.
De-aceea, am venit la tine,
Să-mi dai şi mie un pământ
Pe care şi izvoare sânt.”
Atuncea el i-a dăruit
Izvoare, precum a dorit,
Şi-a căpătat, pe-această cale,
Izvoare-n deal, precum şi-n vale.
20 Aceasta-i moştenirea care,
Iuda în stăpânire-o are.
21 Cetăţile ce-s aşezate
În părţile mai depărtate
De pe-al Iudeilor pământ –
Înspre Edom, departe – sânt:
Cabţel, Eder şi-apoi Iagur.
22 Pe câmpurile dimprejur,
Este Adada aşezată,
Care de China e urmată,
Şi de Dimona. După ele,
23 Haţor e-n câmpurile-acele,
Itnan şi Chedeş. A urmat
24 Cea care, Telem, s-a chemat,
Bealot apoi, de Zif urmată.
25 După acestea se arată
Haţor-Hadata şi-a urmat
Cetatea care s-a chemat
Şi Cheriont-Heţron – căci ea,
Haţor, drept nume, mai avea.
26 Urmau Amam, Şema, Molada,
27 Heşmon, Bet-Palet, Haţar-Gada,
28 Haţar-Şual, iar după ea
Beer-Şeba, Biziotia,
29 Bala, Aţem; Imul urma,
30 Chesil, Eltolad şi Horma,
31 Ţiclag şi-apoi venea Madmana,
Iar după ea este Sansana.
32 În şir e Lebaot apoi;
Şilhimul este mai ‘napoi,
Ain şi Rimonul, la sfârşit.
Cetăţile ce s-au primit –
Dacă la număr se socoate –
Sunt douăzeci şi nouă, toate.
Toate cetăţile aveau
Şi sate cari le-nconjurau.
33 La rând urmau apoi să vie
Cetăţile de pe câmpie.
Acestea-s: Eştaol, urmând
Ţorea şi Aşna-apoi, la rând;
34 Enam apoi şi Zanoah
Şi En-Ganim şi Tapuah;
35 Alte cetăţi de prin ţinut
Sunt Adulam, Soco, Iarmut,
Azeca şi mai întâlnim
36 Ghedera şi cu Şaraim.
Pe lângă ele-au mai urmat
Două cetăţi ce s-au chemat –
Prima – drept Ghederotaim
Şi-adoua e Aditaim.
Cetăţile ce-au fost luate –
Ca număr – patruzeci, sunt toate.
Alăturea, ele aveau
Şi sate cari le-nconjurau.
37 Apoi Ţenanul a urmat;
În şir Hadaşa s-a aflat;
Şi Migdal-Gad, adăugată,
A fost apoi, fiind urmată
38 De Dilean, Miţpe şi Ioctel
Care avuse după el,
39 Lachis, Boţcatul şi Eglon,
40 Lahmas, Chitlişul şi Cabon;
41 Apoi Bet-Dagon a urmat;
Macheda-n urmă-i s-a aflat,
Cu Nama şi cu Ghederot.
Cuprinse-au fost în şirul tot,
Şaişpe cetăţi – atunci – de toate,
Cu satele învecinate.
42 După acestea, a urmat
Libna; s-au mai adăugat
Eter şi-Aşan; de-asemenea,
43 Naţib, Aşna; Iftah venea,
44 Cheila, Aczib, iar la sfârşit
Mareşa s-a adăugit.
Cetăţile ce-au fost luate,
Nouă, la număr, sunt de toate
Şi-alăturea, ele aveau
Şi sate ce le-nconjurau;
45 Apoi, Ecron şi-ale lui sate,
46 Iar spre apus au fost luate
Cetăţile care erau
Lângă Asdod şi sate-aveau.
47 Apoi Asdodul s-a luat,
Cu satele ce s-au aflat
În jurul lui; de-asemenea,
Gaza, cu satele din ea,
Până la apa râului
Cari este al Egiptului
Şi până la marea cea mare,
Pe care, drept hotar, o are.
48 În munte, Soco şi Şamir
Au fost luate, şi Iatir.
49 La rând venea Chiriat-Sana –
Zis şi Debir – urmat de Dana,
50 Anab, Eştemo, după care
Anim venea, la numărare;
51 Holon şi Ghilo au urmat,
Gosenul s-a alăturat,
Şi unsprezece-au fost de toate
Cetăţile, cu-ale lor sate.
52 Apoi Arab – la rând – urma,
Iar după ea Eşean, Duma,
53 Janum, Bet-Tapuah urmând;
Afeca a venit la rând,
54 Cu Chiriat-Arba, Ţior,
Humta, Hebron în şirul lor.
Nouă cetăţi au fost, de toate,
Cu satele învecinate.
55 Maon, Zif, Iuta şi Carmel,
56 Iocdeam, Zanoah, Izreel,
57 Timna şi Cain şi se sfârşea
Şirul acela, cu Ghibea.
Zece cetăţi au fost, de toate,
Cu satele alăturate.
58 Halhul, Bet-Ţurul a urmat,
Ghedorul s-a alăturat,
59 Marat, Eltecon, Bet-Anot
Au încheiat şiragul tot.
Şase cetăţi au fost, de toate,
Cu satele învecinate.
60 Apoi Chiriat-Bal – cari ştim
Că e şi Chiriat-Iarim;
După aceasta, la sfârşit,
Cetatea Raba a venit.
Două cetăţi au fost, de toate,
Cu satele alăturate.
61 Iată acuma şirul lor –
Adică al cetăţilor
Care-n pustie s-au aflat:
Midin, Secaca şi-a urmat
Şi Bet-Araba la sfârşit.
62 Nibşan, En-Ghedi a venit;
Ir-Hamelah – în urma lor –
A-nchis şirul cetăţilor.
Şase cetăţi au fost, de toate,
Cu satele învecinate.
63 Fiii lui Iuda n-au putut
Ca să-i alunge din ţinut
Pe Iebusiţii ce-i aveau
Şi la Ierusalim şedeau.
De-aceea, până-n acest ceas,
Ei tot acolo, au rămas
Şi locuiesc – precum se ştie –
Cu a lui Iuda seminţie.