1 Prin sorţi, o parte căpătase
Şi seminţia lui Manase.
Manase-a fost primul născut
Pe care Iosif l-a avut.
Machir e fiul cel pe care
Manase-ntâi născut îl are.
Din el, Galaad s-a întrupat,
Acela care-a căpătat
Galaadul şi Basanu-apoi,
Căci el era om de război.
2 La sorţi, în urmă, s-a tras iară
Şi câte-o parte căpătară
Şi ceilalţi fii ieşiţi din case
Cari fost-au ale lui Manase.
Ai lui Helec fii au venit
Şi o moşie au primit.
Apoi ai lui Abiezer,
Ai lui Sihem şi-ai lui Hefer.
Şi Asriel a mai venit
Şi-apoi Şemida, la sfârşit.
Ei sunt copiii cei pe care,
De parte bărbătească-i are
Manase – cel dintâi născut,
Pe care, Iosif l-a avut.
3 Al lui Hefer fiu – Ţelofhad –
Precum şi al lui Galaad
Şi-al lui Machir – cari, după case,
Venita-n lume din Manase –
Nu a avut nici un băiat
Ci fete doar a căpătat.
Mahla, întâia, s-a născut;
Noua apoi a apărut;
Hogla şi Milca au urmat,
Iar Tirţa, şirul, l-a-ncheiat.
4 Fetele-acestea, aşadar,
S-au dus până la Eleazar
Care era preotul mare,
Şi pân’ la Iosua, cel care,
Pe Nun, îl avusese tată,
Şi le-au vorbit, în ăst fel: „Iată
Că Dumnezeu a poruncit –
Când El, cu Moise, a vorbit –
Să ni se dea o moştenire,
Printre-ai noşti’ fraţi, în stăpânire.”
Atuncea ele au primit
O parte – cum a poruncit
Domnul – printre acei pe care
Al lor părinte, fraţi, îi are.
5 Sunt zece părţi ce au căzut –
Când împărţirea s-a făcut –
În stăpânirea lui Manase,
Afară de ce mai rămase
Peste Iordan. Acolo sânt
Al Galaadului pământ,
Precum şi-acel pământ pe care
Ţara Basanului îl are.
6 Căci fetele cari, după case,
Erau ieşite din Manase,
Au dobândit o moştenire –
Printre-ai săi fii – în stăpânire,
Iar ţara Galaadului
E pentru ceilalţi fii ai lui.
7 Hotarul care-nconjurase
Pământurile lui Manase,
De la Aşer se întindea
Şi-n Micmetat el ajungea,
Având Sihemu-n răsărit.
Apoi, la dreapta, a cotit
Şi spre En-Tapuah porneşte.
8 Ţinutul care se numeşte
„Al Tapuahului”, rămase
În stăpânirea lui Manase;
Dar Tapuahul cel pe care
Manase, la hotar, îl are,
De Efraim, e stăpânit.
9 Hotaru-n urmă a venit
Până la râul Cana, care –
Spre miazăzi – se pierde-n zare.
Cetăţile lui Efraim,
Prinse-n Manase le găsim.
Hotarele care-au fost trase
Pentru toţi fiii lui Manase
Urmau cursul pârâului,
Mergând de-a lungul malului
Din miazănoapte, după care
Acestea ajungeau la mare.
10 Ţinutu-n miazăzi aflat,
Lui Efraim, îi este dat.
În miazănoapte – negreşit –
E, de Manase, mărginit.
Marea este aceea care,
Lor le slujise drept hotare.
La miazănoapte se-ntâlneau
Doar cu Aşer şi îl aveau
Pe Isahar, în răsărit,
În care au şi stăpânit.
11 Iată ce stăpânire dar,
Avea Manase-n Isahar
Şi în Aşer: de la-nceput,
Copiii săi au deţinut
Doar a Bet-Şeanului cetate,
Cu satele învecinate.
Apoi, Ibleamul l-au primit,
Cu-ale lui sate, negreşit,
Cu tot ţinutul Dorului
Şi satele din jurul lui;
Au stăpânit peste En-Dor
Şi peste-al său întreg popor;
Peste-al Tanacului ţinut
Cu satele ce le-a avut,
Peste Meghido – unde sânt
Trei înălţimi pe-al său pământ –
Cu satele ce-l însoţesc
Şi cu cei ce le locuiesc.
12 Nici oamenii cari, după case,
Coboară-n lume din Manase,
N-au reuşit să-i scoată-afară
Pe Canaaniţi, din a lor ţară.
13 Când Israelul s-a simţit
Puternic, nu i-a izgonit
Pe Canaaniţi, ci i-a supus
Şi-un bir, asupra lor, au pus.
14 Fiii lui Iosif au venit
La Iosua şi i-au vorbit:
„De ce ne-ai dat în stăpânire,
Ca să avem drept moştenire
Numai un sorţ şi doar o parte?
De ce în acest fel se-mparte,
Când noi suntem în număr mare
Şi am ajuns un neam pe care
Domnul l-a binecuvântat?”
15 Iosua zise: „Am aflat
Că sunteţi mulţi. Deci, să intraţi
Iute-n pădure, s-o tăiaţi
Ca să vă faceţi loc apoi,
Şi-o să-ncăpeţi, astfel, şi voi,
În ţara Fereziţilor,
Precum şi-a Refaimiţilor;
Pentru că după cum vorbiţi,
Prea strâmt, acuma, îl găsiţi
Voi, muntele lui Efraim.”
16 Ei au răspuns atuncea: „Ştim
Că muntele ce l-am primit
Ca să-l avem de locuit,
E mic şi nu e altă cale,
Căci Canaaniţii cei din vale –
De la Bet-Şean şi Izreel –
Care de fier au toţi, la fel.”
17 Către ale lui Iosif case –
Lui Efraim şi lui Manase –
Iosua, astfel, a vorbit:
„Aşa-i. Dar voi v-aţi înmulţit,
Iar neamul v-a ajuns să fie
Mare în număr şi-n tărie.
Numai un sorţ, n-o să aveţi.
18 În munte, voi o să puteţi,
Cu forţa voastră să intraţi
Şi-apoi, pădurea s-o tăiaţi.
Toate ieşirile din coaste,
Atuncea, fi-vor ale voastre
Şi astfel, o să reuşiţi
Să-i alungaţi pe Canaaniţi,
Chiar dacă-i tare-al lor popor
Şi sunt, din fier, carele lor.”