1 A lui Israel adunare
La Silo-a stat, în aşteptare
Şi-acolo fost-a aşezat
Al întâlnirii cort, de-ndat’.
Supus, întreg cuprinsul ţării
Se întindea în largul zării.
2 Dintre-ai lui Israel copii,
Mai erau şapte seminţii
Care n-aveau în stăpânire,
Încă nimic, drept moştenire.
3 Atunci spre-ntregul Israel,
Iosua zise-n acest fel:
„Cât credeţi că mai leneviţi,
Până când iar o să porniţi
Să luaţi ţara-n stăpânire,
Pe care-a dat-o moştenire
Pentru ai voşti’ părinţi, mereu,
Din vremea veche, Dumnezeu?
4 În faţa mea, voiesc să vie
Câte trei inşi, de seminţie.
La drum, aceştia să pornească
Şi-un plan apoi, să întocmească,
Pentru-mpărţirea ţării, bine.
În urmă, vor veni, la mine.
5 În şapte părţi, ţara – apoi –
Va fi-mpărţită între voi.
Iuda la miazăzi să fie,
Iar a lui Iosif seminţie
La miazănoapte o să stea.
6 Un plan al ţării, veţi avea
Voi de făcut, ca noi să ştim,
Întreaga ţară, s-o-mpărţim
În şapte părţi. Plecaţi dar voi,
Şi să-mi aduceţi planu-apoi.
Din ţară, când o să veniţi,
Atuncea eu voiesc să ştiţi
Că-n faţa Domnului apoi,
La sorţi, voi trage, pentru voi,
Pentru a voastră moştenire.
7 Leviţii, însă-n stăpânire,
Nu au să aibă, în popor,
Moşii, căci moştenirea lor
E preoţia Domnului
În mijlocul poporului.
Ruben şi Gad au căpătat
Pământ. Moşii, şi-au mai luat
Şi jumătate dintre case,
Din seminţia lui Manase.
Moise le-a dat în stăpânire,
Bucata lor de moştenire –
Aşa precum ei au dorit –
Peste Iordan, la răsărit.”
8 Când oamenii cari s-au ales
Să facă planul, au purces
Prin ţară, Iosua le-a spus:
„Străbateţi ţara-n jos şi-n sus,
În lung şi-n lat. S-o măsuraţi
Şi-un plan, în urmă, să îmi daţi.
Aici, la Silo mă găsiţi,
Atunci când o să reveniţi.
În faţa Domnului apoi,
La sorţi voi trage, pentru voi,
Pentru a voastră moştenire
Ce-o veţi lua în stăpânire.”
9 Bărbaţi-aceia au plecat
Şi-au bătut ţara-n lung şi-n lat.
Aşa precum li s-a cerut,
Un plan, în urmă, au făcut,
După cetăţile pe care
Ţara-n cuprinsul ei le are,
Şi-n şapte părţi au împărţit
Ţinutul care l-au găsit.
Planul pe care l-au făcut,
Fost-a-ntr-o carte-apoi trecut.
La Silo – când s-au înturnat –
Lui Iosua, l-au înmânat.
10 Atuncea el – precum a spus –
În faţa Domnului s-a dus,
La Silo, unde a luat
Sorţii pe crai i-a aruncat.
Pe baza lor, a împărţit
Ţara întreagă şi-a primit
Oricare om din Israel,
Atunci, o parte, în ăst fel.
11 Pe Beniamin, sorţi-au căzut,
Iar fiii săi parte-au avut,
După familiile lor –
Şi casele părinţilor –
De un pământ. A lor moşie,
Între-a lui Iuda seminţie
Şi-ntre-a lui Iosif, s-a aflat.
12 Hotarul ce l-a separat,
În miazănoapte se pornea
De la Iordan şi se ducea
Spre Ierihon şi-apoi, în sus,
Pe muntele de la apus,
Ieşind, în urmă, în câmpie,
La Bet-Aven, chiar în pustie.
13 De-acolo, pe la Luz trecea,
Spre miazăzi – deci el mergea
Şi ajungea pân’ la Betel –
De unde-n munte urca el.
Se pogora acel hotar,
Apoi, la Atarot-Adar,
Fiind, în felu-acesta, scos
La Bet-Horonul cel de jos,
Cari este-n miazăzi aflat.
14 Spre muntele ce-i aşezat
În faţa lui – înspre apus –
Hotaru-n urmă a fost dus.
Cotea în jurul muntelui
Din faţa Bet-Horonului
Şi către miazănoapte-apoi,
Se întorcea el, înapoi.
La Chiriat-Bal ajungea,
Cetate-n care stăpânea
Doar a lui Iuda seminţie
Şi care, după cum se ştie,
E Chiriat-Iearim chemată.
15 Graniţa-n miazăzi aflată,
Din Chiriat-Iearim pornea
Drept înainte şi mergea,
Neabătută, spre apus
Şi spre izvoare urca, sus,
La apa Neftoahului.
16 Apoi, din vârful muntelui,
El cobora în a sa cale,
Până la Bet-Hinom, în vale.
În miazănoapte a avut
Al Refaimiţilor ţinut.
Prin valea din Hinom trecea
Care în miazăzi avea
Ţinutul Iebusiţilor.
Mergea pe lângă ţara lor
Şi ajungea, în acest fel,
În urmă, la En-Roguel.
17 Prin miazănoapte ajungea
La En-Şemeş şi atingea
Apoi, şi Gheliotul – care,
Suişul Adumim îl are
În faţa lui – şi s-a-ndreptat
Spre piatra care s-a chemat
„A lui Bohan” – el e fecior
Din neamul Rubeniţilor.
18 Prin miazănoapte-apoi, trecea
Şi la Araba ajungea –
19 Şi la Bet-Hogla – după care
Hotarul ajungea la mare.
El atingea marea Sărată,
La golful care se arată
Chiar lângă gura de vărsare
A râului Iordan, în mare.
20 Râul Iordan a stabilit
Hotarul de la răsărit.
Aceasta-i moştenirea care,
Neamul lui Beniamin o are.
21 Cetăţile ce le aveau
Fiii lui Beniamin, erau:
Întâi, Bet-Hogla li s-a dat;
Emec-Cheţiţul a urmat.
22 Apoi Betelul s-a lipit
Şi Bet-Araba a venit,
Urmate de Ţemaraim,
23 Para şi Ofra şi Avim.
La ele s-au adăugat
24 Chefar-Amonai şi-a urmat
Ofni şi Gheba la sfârşit,
Iar după cum s-a socotit,
Doişpe cetăţi au fost de toate,
Cu satele învecinate.
25 Rama şi Gabaon urmară,
Berotul li se-alăturară,
26 Miţpa, Chefira, după care
Moţa e prinsă-n numărare;
27 Rechem şi Irpeel urmează,
Tareala se alăturează,
28 Ierusalim, Ţela, Ghibeat
Şi-apoi Elef şi Chiriat.
Paişpe cetăţi au fost de toate,
Cu satele alăturate.
Aceasta-i moştenirea care,
Neamul lui Beniamin o are,
După familiile lor
Şi casele părinţilor.