1 A doua parte-a revenit
Lui Simeon. El a primit
A doua parte de moşie,
În a lui Iuda seminţie.
2 Astă moşie a avut
Cuprinsă în al ei ţinut,
Multe cetăţi: întâi Beer-Şeba;
Urmând Molada şi cu Şeba;
3 Haţar-Şual a mai venit,
Bala s-a mai adăugit,
Iar după ea Aţem urma,
4 Cu Eltolad, Betul, Horma;
5 Continua al lor şirag,
Cu Haţar-Susa şi Ţiclag;
La rând era Bet-Marcabot,
6 Şaruhen şi Bet-Lebaot.
Deci treisprezece-au fost de toate,
Cetăţi cu sate-nvecinate.
7 Eter, Aşan, Ain au urmat;
Rimonul s-a adăugat,
Fiind patru cetăţi de toate,
Cu satele alăturate.
8 Acel ţinut a mai cuprins
Şi satele ce s-au întins
Pân’ la Balat-Beer – cel care
Se ştie că şi-alt nume are:
E cunoscut şi ca Ramat,
Şi-n miazăzi e aşezat.
Aceasta-i moştenirea care
Neamul lui Simeon o are,
După familiile lor
Şi casele părinţilor.
9 El a luat-o-n stăpânire,
Din partea dată moştenire
Pentru-a lui Iuda seminţie
Căci s-a vădit acea moşie
Dată lui Iuda, mult mai mare,
Faţă de fiii ce îi are.
De-aceea, din moşia lor,
S-a dat Simeoniţilor.
10 A treia parte-a revenit
Lui Zabulon. El a primit
Astfel, atuncea, o moşie,
Pentru întreaga-i seminţie.
11 Hotarul ei se întindea
Pân’ la Sarid şi se suia
Către Mareala – până sus –
În drumul său către apus,
Mergând la Dabeşet, în zare,
Şi atingea pârâul care
Curgea pe la Iocneam. Apoi,
12 De la Sarid cotea-napoi
Şi către răsărit mergea,
Iar în Chislot-Tabor sosea.
De-acolo, spre Dabrat, porneşte
Şi-apoi, în Iafia, soseşte.
13 La răsărit de locul care,
Ghita-Hefer drept nume, are,
Hotaru-n urmă a pătruns,
Prin Ita-Caţin şi-a ajuns
Drept la Rimon şi-apoi, la Nea.
14 La miazăzi se întindea
Spre Hanaton, prinzând astfel,
Valea chemată Iftah-El.
15 Între hotare s-a aflat
Şimron, Ideala şi Catat;
Şi Nahalalul s-a găsit,
Cu Betleemul la sfârşit.
Douăsprezece au fost toate
Cetăţile, cu-ale lor sate.
16 Aceasta-i moştenirea care,
Neamul lui Zabulon o are.
17 A patra parte-a revenit
Lui Isahar. El a primit
Astfel, atuncea, o moşie,
Pentru întreaga-i seminţie.
18 Hotarul ei se întindea
Din Izreel şi ajungea
La Chesulot. Apoi se-ntinde
Până, Sunemul, îl cuprinde.
19 De-acolo, dacă-l urmărim,
Ajunge la Hafaraim,
Şion şi-apoi Anaharat.
20 Rabitul l-a înconjurat,
Urmând Chişionul şi Abeţ;
21 Apoi En-Hada, Bet-Paţeţ,
Remetul şi cu En-Ganim.
22 Pe la Tabor îl mai găsim,
La Şahaţima şi-n sfârşit,
Pe la Bet-Şemeş a ieşit,
Iar apele Iordanului
S-au aşezat în calea lui.
Deci şaisprezece-au fost de toate,
Cetăţile, cu-ale lor sate.
23 Aceasta-i moştenirea care,
Neamul lui Isahar o are,
Cu tot şirul cetăţilor
Şi satele din jurul lor.
24 A cincea parte-a revenit
Pentru Aşer. El a primit
Astfel, atuncea, o moşie,
Pentru întreaga-i seminţie.
25 Hotarele ei începeau
De la Helcat şi cuprindeau
Hali, Beten, Acşaf şi trec
26 Pe la Amead, Alamelec
Şi-apoi Mişeal. Înspre apus,
Pân’ la Carmel ele s-au dus
Şi-acolo au înconjurat
Ţinutul lui Şihor-Libnat;
27 Apoi porneau spre răsărit,
La Bet-Dagon, şi au ieşit
La Zabulon, la Iftah-El,
La miazănoapte de Neiel
Şi Bet-Emec. Mergeau apoi,
Către Cabul şi înapoi,
Spre stânga, ele se-ntorceau.
28 Înspre Ebron se îndreptau,
Rehob şi Cana şi Hamon,
Ieşind în urmă la Sidon.
29 Coteau de-acolo, înapoi,
Spre Rama, ajungând apoi,
Lângă cetatea ‘ceea tare
A Tirului, ieşind la mare,
Spre Hosa, după ce-au tăiat
Acel ţinut, Aczib, chemat.
30 Între hotarele întinse,
Uma, Afec, Rehob sunt prinse.
Sunt douăzeci şi două toate
Cetăţile acolo-aflate
Şi-nconjurate se găseau
De satele ce le-nsoţeau.
31 Aceasta-i moştenirea care,
Familia lui Aşer o are.
32 A şasea parte-a revenit
Pentru Neftali. A primit
Şi el, atuncea, o moşie,
Pentru întreaga-i seminţie.
33 Hotarul ei se întindea
De la Helef şi-asemenea,
De la Alon, trecând apoi,
Prin Ţananim şi înapoi,
Prin Adami-Necheb. Astfel,
Ajunge pân’ la Iabneel
Şi la Lacum; iar drumul lui
Se-oprea-n apa Iordanului.
34 Către Aznot-Tabor, în sus,
Se întorcea către apus
Şi se ducea către Hucoc.
Se atingea, în acel loc,
Cu Zabulon – în sud găsit –
Cu-Aşer şi Iuda-n asfinţit.
La răsăritul soarelui,
Era apa Iordanului.
35 Cetăţile ce le aveau
Ai lui Neftali fii, erau:
Ţidimul, Ţerul şi Hamat
Şi Chineretul şi Racat;
36 Adama, Rama şi Haţor,
37 Chedeş, Edrei şi En-Haţor;
38 Şi Iireonu-apoi era,
Bet-Şemeş se mai înşira
Şi Migdal-El; au mai urmat
Horemul şi cu Bet-Anat.
Nouăsprezece-au fost de toate,
Cetăţi, cu sate-nvecinate.
39 Aceasta-i moştenirea care,
Familia lui Neftali-o are,
Cu tot şirul cetăţilor
Şi satele din jurul lor.
40 A şaptea parte-a revenit
Apoi, lui Dan. El a primit
Astfel, atuncea, o moşie,
Pentru întreaga-i seminţie.
41 Din Ţorea, graniţa pornea
Spre Eştaol şi ajungea
La Ir-Şemeş, apoi mergând
42 La Şalabin şi atingând
Itla, intrând în Aialon,
43 Elon, Timnata şi Ecron,
44 Elteche, Ghibeton, Balat,
45 Iehud, Bene-Berac de-ndat’,
Mergând până la Gat-Rimon,
46 La Me-Iarcon şi la Racon
Pân’ la acel hotar pe care
Iafo, în faţa sa, îl are.
47 Fiii lui Dan au mai avut
În stăpânire şi-alt ţinut,
Căci la Leşem ei s-au suit
Şi prin război l-au cucerit.
Prin ascuţişul sabiei,
Au fost trecuţi atunci toţi cei
Care-n acel ţinut au stat.
Fiii lui Dan s-au aşezat
Acolo-apoi, de-au locuit.
Ţinutul, „Dan”, ei l-au numit,
Iar numele care l-au dat
E după tatăl lor luat.
48 Aceasta-i moştenirea care,
Întreg neamul lui Dan o are,
Cu tot şirul cetăţilor
Şi satele din jurul lor.
49 După ce fost-a isprăvit
Pământul ţării de-mpărţit
Pe numărul de seminţii,
Cu toţi ai lui Israel fii
Au hotărât ca să îi dea
Lui Iosua – cel ce-l avea,
Pe Nun, părinte – stăpânire,
Peste-o anume moştenire,
Pe cari s-o aibă, în popor,
Aflată în mijlocul lor.
50 După porunca Domnului,
Ei au făcut pe voia lui,
Dându-i cetatea ce-o dorea.
Timnat-Serah, ea se numea
Şi aşezată o găsim,
În muntele lui Efraim.
Cetatea astfel dobândită,
A fost, din nou, de el, zidită,
Iar după ce a isprăvit,
În ea a stat de-a locuit.
51 Acestea-s părţile-aşadar,
Pe cari preotul Eleazar,
Cu Iosua – acela care,
Pe Nun, ca şi părinte-l are –
Precum şi cu aceia cari
Sunt, peste seminţii, mai mari,
Le-au dat, prin voia sorţilor,
În stăpânire, la popor.
Cortu-ntâlnirii s-a aflat
La Silo, când au aruncat
Sorţii în faţa Domnului,
Pentru-a-mpărţi poporului,
Ţara aceea minunată
Care, de Domnul, le-a fost dată.