1 De optsprezece ani şedea
În Israel, şi-mpărăţea
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are –
Când Abiam, drept împărat,
În Iuda fost-a aşezat.
2 În ce-o priveşte pe-a lui mamă,
Ştiut e că, Maca, se cheamă,
Iar ea este aceea care,
Pe-Abisalom, drept tată-l are.
El, la Ierusalim, a stat,
Timp de trei ani, ca împărat.
3 Precum făcuse tatăl său,
El a făcut ce este rău,
Mereu, în faţa Domnului,
Şi-n acest fel, inima lui
Nu a fost Domnului predată –
Ca a lui David – al său tată.
4 Doar pentru David, Dumnezeu
Lăsă-n Ierusalim, mereu,
O mică rază de lumină.
În ăst fel, a putut să vină
În locul său – ca împărat –
Al său fecior şi-a fost lăsat
Ierusalimul în picioare.
5 Cât a trăit David sub soare,
El, pentru Domnul, a făcut
Tot ceea ce-I era plăcut,
Umblând pe calea Domnului
Şi împlinind porunca Lui.
Numai o dată a greşit,
Atunci când a păcătuit
Faţă de al său slujitor –
Din ramura Hetiţilor –
Cari Urie era chemat.
6 Război a fost, neîncetat,
Între ţara lui Roboam
Şi cea a lui Ieroboam.
7 Dar toate câte-au fost făcute
De Abiam, nu sunt trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari peste Iuda au domnit?
Atâta timp cât a trăit,
Război făcuse Abiam
Cu oastea lui Ieroboam.
8 Când Abiam a adormit,
A fost şi el adăugit
Părinţilor ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
9 De douăzeci de ani şedea,
În Israel, şi-mpărăţea
Ieroboam, când aşezat
Fusese Asa împărat,
În Iuda, peste-al său popor.
10 Asa a fost cârmuitor
Un timp îndelungat. Astfel,
Ani patruzeci şi unu, el
Fosta-n Ierusalim aflat,
Pe scaunul de împărat.
În ce-o priveşte pe-a lui mamă,
Ştiut e că, Maca, se cheamă,
Iar ea este aceea care,
Pe-Abisalom, părinte-l are.
11 Asa, mereu, doar a făcut
Ceea ce Îi era plăcut,
Lui Dumnezeu. I-a scos afară
12 Pe sodomiţi, din a lui ţară.
Toţi idolii ce i-au cioplit
Părinţii săi, i-a nimicit.
13 În urmă, chiar pe a lui mamă –
Aceea cari, Maca, se cheamă –
Când Astarteei i-a-nchinat
Un idol, s-a înfuriat.
N-a mai lăsat-o la domnie,
Împărăteasă ca să fie,
Iar al ei idol l-a sfărmat,
L-a ars şi-apoi l-a aruncat
În apele Chedronului.
14 Cu toate că inima lui
Fusese lângă Dumnezeu
Spre-a-I împlini voia, mereu,
Totuşi el n-a făcut să piară
Şi înălţimile din ţară.
15 Lucruri ce fost-au hărăzite
De tatăl său – sau pregătite
De către el – Asa le-a dus
Şi-n Casa Domnului le-a pus.
Astfel, în ea, el aşezase
Aur, argint şi multe vase.
16 Asa, războaie, a purtat,
Cu-al lui Israel împărat
Care Baeşa s-a numit.
17 Baeşa-n Iuda a venit.
În Rama el şi-a aşezat
Oştirea şi n-a mai lăsat
Să intre-n a lui Asa ţară,
Pe nimeni, sau să iasă-afară.
18 Din visteria casei lui
Şi din a Casei Domnului,
Asa, argintul, l-a luat
Şi aurul şi-apoi a dat
Totul, la slugile pe care
Trimisu-le-a în graba mare
La Ben-Hadad – cel ce şedea
Peste întreagă Siria –
Căci la Damasc, încoronat
Fusese, ca şi împărat.
El îi e fiu lui Tabrimon,
Cari fiu îi e lui Hezion.
Solii, la Ben-Hadad, s-au dus
Şi în acest fel ei i-au spus:
19 „De la al nostru împărat –
Asa – în Iuda-ncoronat,
Noi ţi-am adus acest cuvânt:
„Haide să facem legământ,
Asemenea celui avut
De-ai noşti’ părinţi, la început.
Un dar, acuma îţi trimit,
Căci să te rog vreau – negreşit –
Ca legământul încheiat
Cu-al lui Israel împărat,
Să-l rupi, pentru ca eu, astfel,
Să pot a mă scăpa de el.
Atunci, Baeşa – ştiu prea bine –
Se va îndepărta de mine.”
20 Când Ben-Hadad daru-a primit,
Pe loc, cu Asa s-a-nvoit
Şi a trimis oştirea lui
În contra Israelului.
Oastea, în Dan, a pogorât,
În Chineret a tăbărât
Şi-n toată ţara cea pe care
Neftali-n stăpânire-o are.
Şi Ionul a mai fost lovit;
Şi-Abel-Bet-Maca, la sfârşit.
21 Când a văzut ce s-a-ntâmplat,
Baeşa-ndată şi-a chemat,
Oastea din Rama, iar apoi,
A dus-o-n Tirţa, înapoi.
22 Asa, la sine, a chemat
Toţi oamenii cari s-au aflat
În Iuda, iar apoi s-au dus
La Rama, de unde-au adus
Lemnul şi piatra ce-o lăsase
Baeşa când oastea-şi chemase.
Cu lemnul astfel dobândit,
Cu pietrele ce le-a găsit,
Asa, spre Ghibea cea pe care
Ţara lui Beniamin o are,
S-a îndreptat şi-a întărit-o,
Iar când lucrarea a sfârşit-o,
El, către Miţpa, a pornit
Şi-ale ei ziduri a-ntărit.
23 Dar toate câte-au fost făcute
De către Asa, nu-s trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care în Iuda au domnit?
Când Asa a îmbătrânit,
Lovit a fost de-o boală care
Îl atacase la picioare
24 În urmă, când a adormit,
A fost şi el adăugit,
Părinţilor ce i-a avut.
Mormântul său a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
În locul lui, drept împărat,
A fost al său fiu, Iosafat.
25 După Ieroboam venise
Nadab – al său fiu – şi domnise
Peste poporul Israel.
Doi ani împărăţit-a el.
Nadab atunci când s-a urcat
Pe scaunul de împărat,
Asa doi ani de zile-avea,
De când în Iuda-mpărăţea.
26 Nadab, la fel ca tatăl său,
Făcut-a doar ce este rău,
Faţă de Domnul, după el
Trăgând întregul Israel.
27 Baeşa-apoi – acela care,
Pe Ahia, părinte-l are,
Fiind din Israel ieşit –
În contra lui a uneltit.
Pe când Nadab având cu el
Oştirile lui Israel,
Era la Ghibeton aflat,
Pe care l-a împresurat –
Căci Ghibeton şi-al său popor
Erau ai Filistenilor –
Asupra lui, a tăbărât
Baeşa şi l-a omorât.
28 Al treilea an se dovedea,
În care Asa-mpărăţea.
După Nadab, ca împărat,
Baeşa s-a înscăunat.
29 El i-a ucis pe-acei pe care
Ieroboam în casă-i are.
N-a scăpat nimeni, negreşit,
Căci prin Baeşa s-a-mplinit,
Astfel, cuvântul Domnului,
Pe care, prin prorocul Lui –
Prin Ahia, cari locuise
La Silo – Domnul îl vestise.
30 Tot ceea ce s-a întâmplat,
Din pricină-i că în păcat,
Ieroboam a tras, astfel,
Întreg poporul Israel.
31 Dar toate câte le-a făcut
Nadab, oare nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari au domnit în Israel?
32 Baeşa a purtat şi el,
Cu împăratul Asa-apoi –
Cât a trăit – un lung război.
33 Asa, trei ani, a împlinit
Ca împărat, când a venit
Baeşa drept conducător
Peste-al lui Israel popor.
Baeşa e acela care,
Pe Ahia, drept tată-l are.
Ani douăzeci şi patru-a stat,
În Israel, ca împărat.
34 Ca şi înaintaşul său,
El a făcut ce este rău
Faţă de Domnul, căci urmase
Calea pe care o lăsase
Ieroboam, iar după el,
A tras întregul Israel.