1 La Iehu – la acela care,
Părinte, pe Hanani-l are –
Cuvântul Domnului s-a dus
Şi-apoi, în acest fel, i-a spus,
Despre Baeşa, cari aflat
Era pe tronul de-mpărat:
2 „Eu, din ţărână, te-am cules
Şi astfel, tu ai fost ales
Mai mare în poporul Meu.
Dar n-ai făcut ce ţi-am spus Eu,
Căci ţi-a plăcut, cu mult mai tare,
A lui Ieroboam cărare.
Poporul, Mi l-ai abătut
Şi să greşească l-ai făcut.
Astfel, el a păcătuit
Şi-a Mea mânie a stârnit.
3 Acuma dar, i-a seama bine,
Căci te voi mătura pe tine,
Precum şi a ta casă toată,
Aşa cum a păţit odată
Ieroboam, acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are.
4 Cel ce-n cetate o să piară
Va fi mâncat de câini. Afară –
Atunci când întâmpla-se-va
Ca să îţi moară cineva –
De păsările cerului,
Mâncată fi-va carnea lui.”
5 Dar faptele ce le-a făcut
Baeşa-atunci, nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari, în Israel, au domnit?
6 Baeşa-a fost adăugit,
Părinţilor şi îngropat
La Tirţa. El a fost urmat
De fiul său – Ela, numit –
Cari în Israel a domnit.
7 Prin Iehu – prin prorocul care,
Părinte, pe Hanani-l are –
Cuvântul Domnului vorbise
Despre Baeşa şi vestise
Pieirea împăratului
Precum şi cea a casei lui,
Pentru tot răul săvârşit
Şi pentru că el a lovit
Pe cei ce-n ţară se aflau
Şi din Ieroboam veneau.
8 Când Ela fost-a-ncoronat
În Israel ca împărat
Ani douăzeci şi şase-avea
Asa, de când împărăţea
În Iuda. Ela a domnit
La Tirţa, unde-a şi murit.
Pe scaunul de împărat,
Ela, numai doi ani, a stat.
9 El a avut un slujitor –
Zimri numit – conducător
Fiind pus peste jumătate
Din carele-n ţară aflate.
Ela, la Tirţa chefuia
În casa care o avea
Arţa – omu-mpăratului –
Mai mare peste casa lui.
Zimri, un plan, a ticluit
Contra lui Ela: a venit,
Pe negândite, peste el,
10 Şi l-a ucis. În acest fel,
Pe al lui tron de împărat,
Zimri – în urmă – s-a urcat.
Atunci când Zimri a venit
Şi în Israel a domnit,
Ani douăzeci şi şapte-avea
Asa, de când împărăţea.
11 După ce Zimri s-a urcat
Pe scaunul de împărat,
El i-a ucis pe cei pe care
Baeşa-n a lui casă-i are,
Căci rude-n viaţă n-a lăsat
Şi nici prieteni n-a cruţat.
12 Nimeni, dintre acei pe care
Baeşa-n a lui casă-i are,
Nu a scăpat, căci negreşit,
Prin Zimri fost-a împlinit,
Atunci, cuvântul Domnului,
Pe care, prin prorocul lui –
Prin Iehu – Domnul îl rostise
13 Aşa precum El plănuise,
Din pricină că în păcat –
Întâi Baeşa ca-mpărat,
Şi-n urmă Ela, fiul lui –
Au tras poporul Domnului.
Cei doi, la idoli, au slujit,
Iar pe-a lor cale, s-a vădit
Că tot poporul a călcat,
Încât pe Domnu-a mâniat.
14 Dar toate câte le-a făcut
Ela, atunci, nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari înainte-i au venit
Şi-n Israel au stăpânit?
15 Ani douăzeci şi şapte-avea
Asa, de când împărăţea,
Atunci când Zimri, împărat,
La Tirţa, fost-a-ncoronat
Şi şapte ani acolo, el
A-mpărăţit, în Israel.
La Ghibeton, s-au adunat
Israeliţii şi-au purtat
Lupte, căci el şi-al său popor
Erau ai Filistenilor.
16 În tabără, s-a auzit
Vestea că Zimri-a uneltit
Şi l-a ucis pe împărat.
Poporu-atuncea l-a luat
Pe Omri – pe acela care
Peste oştire-a fost mai mare –
Făcându-l domn, în Israel.
17 Omri – şi-alăturea de el,
Întreg poporul – au plecat
Din Ghibeton şi-au atacat
Cetatea Tirţa, de îndată.
18 Zimri, văzând că e luată
Cetatea Tirţa, a fugit
Grabnic, şi s-a adăpostit
În cetăţuia cea pe care
Casa împărătească-o are.
Acolo, el s-a încuiat,
Iar apoi, casei, foc i-a dat.
În felu-acesta, a murit,
19 Pentru că a păcătuit –
Ca şi înaintaşul său –
Făcând doar ceea ce e rău,
Faţă de Domnul, căci urmase
Calea pe care o lăsase
Ieroboam, iar după el,
A tras întregul Israel.
20 Dar toate câte le-a făcut
Zimri, atunci, nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari înainte-i au venit
Şi-n Israel au stăpânit?
21 În două-atunci, s-a despărţit
Poporul. Unii l-au voit
Pe Tibni – pe acela care,
Părinte, pe Ghinat, îl are –
Iar alţi-au vrut ca împărat
Să fie Omri-ncoronat.
22 Cei cari, pe Omri, l-au dorit,
Să-i biruiască-au reuşit,
Pe cei care au căutat
Pe Tibni-a-l pune împărat.
În lupte, Tibni a murit,
În timp de Omri a domnit.
23 Ani treizeci şi-unu împlinea
Asa, de când împărăţea,
Atunci când Omri, aşezat,
Fost-a-n Israel, împărat.
Ani doisprezece, a stat el,
Ca împărat, în Israel.
După ce şase ani a stat
La Tirţa ca şi împărat,
24 A cumpărat muntele care,
„Samaria”, drept nume, are
Şi doi talanţi plătit-a el –
De-argint – pe muntele acel.
Muntele-apoi, l-a întărit
Şi, o cetate a zidit
Pe creastă. Când a terminat,
Cetăţii-acelea i-a dat
Numele de „Samaria”,
Aşa după cum se numea
Şemer, stăpânul muntelui,
Cel care i-l vânduse lui.
25 La fel ca-naintaşul său,
Omri-a făcut ce este rău
Faţă de Domnul, ne-ncetat.
Cu mult mai rău el s-a purtat,
Decât cei dinaintea lui.
26 Pe calea împăratului
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are –
Necontenit, Omri-a umblat
Şi la păcate s-a dedat.
Prin idolii la cari slujise,
Mânia Domnului stârnise.
27 Dar faptele ce le-a făcut
Omri, atunci, nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari înainte-i au venit
Şi-n Israel, au stăpânit?
28 Când de pe lume a plecat,
A fost şi el adăugat
Părinţilor ce i-a avut.
Mormântul său a fost făcut
În a Samariei cetate,
Iar când au fost sfârşite toate,
Ahab – al său fiu – a venit
Şi-n Israel a-mpărăţit.
29 Treizeci şi opt de ani făcea
Asa, de când împărăţea,
Când în Israel a venit
Ahab, de a împărăţit.
Ahab este acela care,
Pe Omri, drept părinte-l are,
Şi două’şi doi de ani a stat
El, la Samaria-mpărat.
30 Ca şi înaintaşul său,
El a făcut ce este rău
Faţă de Domnul, ne-ncetat.
Cu mult mai rău el s-a purtat,
Decât înaintaşii lui.
Pe calea împăratului
Ieroboam – acela care,
31 Părinte pe Nebat, îl are –
El a umblat, necontenit,
Iar pe deasupra, s-a-nsoţit
Cu Izabela – fata care,
Părinte, pe Etbaal, îl are –
Al cărei tată, împărat
Era-n Sidon încoronat.
Ahab, în urmă, a zidit,
Altar – lui Baal – şi i-a slujit.
32 Un templu, el i-a înălţat,
Lui Bal, unde a aşezat
Altarul ce l-a întocmit.
Templul acela l-a zidit
În a Samariei cetate.
33 Apoi, după aceste toate,
El, Astarteei, i-a cioplit
Un idol. Astfel, s-a vădit
Că mult mai rău el s-a purtat,
Decât aceia care-au stat
Pe scaunul lui Israel,
‘Nainte de a fi domn el.
Ca toţi ceilalţi de pân’ atunci,
Ale lui Dumnezeu porunci,
Mereu, el le-a nesocotit,
Încât mânia I-a stârnit.
34 Apoi, pe vremea lui Hiel –
Cel care fost-a din Betel –
A Ierihonului cetate
A rezidit-o. Aşezate
Sunt ale sale temelii,
Cu preţul primului din fii
Cari, Abiram, a fost chemat.
Porţile i le-a aşezat
Cu preţul vieţii fiului
Mai mic, aflat în casa lui,
Care, Segub, a fost numit.
În acest fel, s-au împlinit
Cuvintele ce le rostise
Domnul, atuncea când vorbise,
Prin Iosua, acela care,
Pe Nun, ca şi părinte-l are.