1 Când Solomon fost-a-mpărat,
Tot Israelul s-a aflat
Cuprins în stăpânirea lui.
În slujba împăratului,
Mulţi căpitani, pe-atunci, erau.
Printre aceştia, se aflau:
2 Azaria – acela care
Părinte, pe Ţadoc, îl are;
3 Elihoref şi Ahia –
Fiii pe care îi avea
Şişa – ca logofeţi, au stat.
Drept scriitor, pe Iosafat,
Îl avea Solomon – cel care
Pe Ahilud, părinte-l are;
4 Cei care preoţi se vădeau,
Ţadoc şi-Abiatar erau;
Iar peste oşti, era mai mare
Benaia pus – acela care,
Pe Iehoiada-l avea tată.
5 La împărat, era o ceată
De-ngrijitori, iar peste ea
Mai mare-a fost Azaria.
El este-al lui Natan fecior.
Zabud fusese slujitor,
Iar Solomon l-a aşezat
În rangul de slujbaş de stat.
Zabud este acela care,
Tot pe Natan, părinte-l are.
Cu împăratul – negreşit –
Prieten, el s-a dovedit.
6 Urmează Ahişar, cel care
Fusese pus a fi mai mare
În casa împăratului.
Cel ce venea în urma lui,
Era Adoniram – cel care,
Pe Abda, drept părinte-l are.
Adoniram a fost adus
Şi, peste dări, mai mare, pus.
7 Sunt doisprezece-ngrijitori
De toţi, cari fost-au slujitori
Pentru-mpărat, în Israel.
Ei îngrijeau în acest fel,
De hrana împăratului –
Precum şi de a casei lui –
Timp de o lună-n an, urmând
Cu toţii, un anume rând:
8 Iată ce nume au avut
Oamenii-aceştia: la-nceput,
Fiul lui Hur s-a arătat
Şi-n Efraim, era aflat.
9 Fiul lui Decher se vădea
A fi cel care se-ngrijea
De Salabim, Elon, Macaţ,
De Bet-Hanan, iar al său braţ,
Până-n Bet-Şemeş, se-ntindea.
10 Al lui Hesed fecior venea,
În urma lui. El s-a-ngrijit
S-aducă tot ce-a trebuit,
Din Soco şi din Arubot;
Mai cerceta Heferul tot.
11 Al lui Abinadab fecior
A fost şi el, îngrijitor,
Iar sub supravegherea lui
Era ţinutul Dorului.
Abinadab i-a fost bărbat
Fiicei lui Solomon, Tafat.
12 Urma apoi, Bana, cel care,
Pe Ahilud, părinte-l are.
El, de Meghido, răspundea
Şi de Bet-Şean; de-asemenea,
De la Ţartan, sub Izreel –
Chiar din Bet-Şean – era tot el
Îngrijitor. Mai priveghea
Abel-Mehola şi-ajungea,
Pân’ la Iocmeam, puterea lui.
13 În slujba împăratului,
Fiul lui Gheber a urmat,
Care fusese aşezat
Peste Ramotul cel pe care
Ţara lui Galaad îl are.
El îngrijea şi de-acel şir
Al târgurilor lui Iair –
Cel ce ieşise, după case,
Din seminţia lui Manase.
Ţinutu-Argob, îl mai veghea,
Cari, în Basan, se întindea.
Cetăţile ce le-a avut,
Şaizeci la număr s-au făcut.
Cu ziduri fost-au întărite,
Iar porţile, din lemn, cioplite,
Zăvoare mari, pe ele-aveau
Ce din aramă se vădeau.
14 Ahinadab – acela care,
Pe Ido, drept părinte-l are –
Fusese la Mahanaim,
15 Iar în Neftali, îl găsim
Pe Ahimaţ. Nevasta lui
E fiica împăratului,
Iar al ei nume e Basmat.
16 După el, Bana a urmat.
Bana era acela care,
Părinte, pe Huşai, îl are.
A privegheat peste Bealot,
Precum şi peste-Aşerul tot.
17 Îngrijitor, şi Iosafat
A fost, în Isahar aflat.
Pe Paruah, îl avea, tată.
18 Pentru Şimei, fusese dată
Ţara lui Beniamin, de care,
El se-ngrijea, fără-ncetare.
Ela fusese al său tată.
19 Ţara din Galaad, lăsată
În grija lui Gheber, era.
Astfel, Gheber cutreiera
Ţinutul Amoriţilor
Cari i-au avut în fruntea lor
Pe Og – cel ce-n Basan a stat –
Şi pe Sihon ca împărat.
Gheber era acela care,
Pe Uri, drept părinte-l are.
Îngrijitor – acel ţinut –
Doar unul singur a avut.
20 Iuda, în număr, se sporise.
Şi Israel se înmulţise,
Iar oamenii ce îi aveau,
Atât de mulţi se dovedeau,
Încât priviţi în largul zării,
Păreau ca şi nisipul mării.
O veselie se întinse
Şi-ntreaga ţară o cuprinse.
N-a fost nimica de făcut,
Doar de mâncat şi de băut.
21 Împărăţiile aflate
Chiar lângă Râu, au fost luate
De Solomon în stăpânire.
El cârmuia întreaga fire,
Pân’ la hotarul cel pe care
Neamul de Filisteni îl are
Şi până la acel ţinut
Pe cari Egiptul l-a avut.
Oamenii care locuiau
Acolo, daruri, aduceau
Pentru-mpărat. Cât a trăit
Acesta, ei s-au socotit
Supuşi ai săi, neîncetat.
22 Iată ce-anume s-a aflat,
Pe mesele-mpăratului –
Zilnic – pentru ospăţul lui:
Erau – din a făinii floare –
Treizeci de cori, pentru mâncare.
Şi altfel de făinii aveau,
Din cari şaizeci de cori luau.
23 Zece boi graşi s-au folosit,
Iar dintre cei ce s-au vădit
Pentru păscut, boii luaţi,
La douăzeci sunt număraţi.
O sută mai era apoi –
La masă – numărul de oi.
Pe lângă toate, mai aveau
Cerbi, căprioare şi erau
Ciute şi păsări îngrăşate
Cari trebuiau la masă date.
24 Pe-atuncea, Solomon şedea
Ca împărat şi stăpânea
Peste ţinuturi mari, bogate,
Cari dincoace, erau aflate,
De Râu – din Tifsah începând
Şi pân’ la Gaza, ajungând;
Toţi cei care le cârmuiau,
Supuşi lui Solomon erau,
Astfel fiind pace în ţară
Şi-n ţările ce-o înconjoară.
25 Iuda şi-ntregul Israel,
În linişte-au trăit astfel,
De la Beer-Şeba începând,
La Dan în urmă ajungând.
Sub via ce o stăpânea,
Sau sub smochinul ce-l avea,
Atunci, trăit-a fiecare,
Doar în belşug şi desfătare.
26 Când Solomon fost-a-mpărat,
Mai multe care şi-a luat;
Iar caii care le trăgeau,
La patruzeci de mii erau.
Dintre ai lui Israel fii,
Avea şi doisprezece mii
De călăreţi, cari îl urmau.
27 Îngrijitorii săi vegheau
La hrana împăratului
Şi-a celor de la masa lui,
Timp de o lună-n an, urmând
Cu toţii, un anume rând.
Ei trebuiau să se-ngrijească,
Mereu, nimic să nu lipsească.
28 Şi orz şi paie, aduceau,
Pentru că tot ei se-ngrijeau
De-ai împăratului fugari
Şi-asemeni şi de armăsari.
29 Lui Solomon i-a dat mereu,
Înţelepciune, Dumnezeu.
Pricepere i-a dăruit
Şi cunoştinţe, negreşit,
Precum era nisipul mării,
Veghind, mereu, asupra ţării.
30 De Solomon, se poate spune
Că întrecea-n înţelepciune,
Înţelepciunea cea pe care
Ţara Egiptului o are,
Precum şi-a celor ce-au trăit
În ţările din Răsărit.
31 Înţelepciunea ce-o vădea,
N-o mai avuse nimenea:
Nici Heman, Darda sau Calcol –
Cari fost-au fiii lui Mahol –
Şi nici Etan chiar – cel vestit –
Cel ce fusese Ezrahit.
De faima împăratului,
Şi ţările din jurul lui
Aflară şi s-au minunat.
32 Cât Solomon fost-a-mpărat,
Trei mii de pilde a rostit.
Cântări a mai alcătuit
Şi multe-n număr se vădeau,
Căci ele-o mie cinci erau.
33 Despre copaci, multe-a vorbit
Şi astfel el a amintit
Despre Liban şi cedri lui,
Pân’ la isopul zidului.
A mai vorbit, plin de-ncântare,
De peştii care sunt în mare,
De dobitoacele ce sânt
Pe faţa-ntregului pământ,
Despre-ale lumii zburătoare,
Precum şi despre târâtoare.
34 Oameni de peste tot veneau
Să-l vadă, pentru că voiau
S-audă ce anume spune,
Din marea lui înţelepciune.
În toată lumea se vorbea
De-nţelepciunea ce-o avea.