1 Hiram, cel care împărat
Fusese-n Tir încoronat,
Când auzi că Solomon
Era pe al lui David tron,
În grabă, slujitori trimise,
La curtea lui, căci îl iubise
Mereu, pe David, pe-al său tată.
2 Atuncea Solomon, îndată,
Către Hiram, soli a trimis,
Prin care, în ăst fel, a zis:
3 „Tatăl meu, David, a murit,
Fără ca să fi reuşit
Să-nalţe-o casă, Domnului,
Din pricina războiului
Cu care l-au înconjurat
Ai lui vrăjmaşi, neîncetat.
Domnul i-a pus, pe fiecare,
Apoi, sub ale lui picioare.
4 Acuma iată, Dumnezeu,
Pace-a adus, în jurul meu,
Iar de potrivnici, nu am ştire
Şi nici de vreo nenorocire!
5 Tocmai de-aceea, eu doresc,
O casă să Îi construiesc
Numelui Domnului, căci El –
Lui David – i-a vorbit astfel:
„Află că Eu am să-l veghez
Pe fiul tău şi-am să-l aşez
Pe al tău scaun de domnie.
Când împărat are să fie,
O casă, o să-Mi construiască.
El are să o isprăvească
Şi-atunci, în ea, voi merge Eu,
Ca să-Mi aşez Numele Meu.”
6 Acum, te rog, porunci să dai
Şi cedri din Liban să-mi tai.
Slujbaşii mei veni-vor iute,
Ca-n astă treabă să te-ajute.
Alăturea de-ai tăi îi pune,
Căci face-vor tot ce vei spune.
Să hotărăşti, de-asemenea,
Simbria ce o vor avea
Slujbaşii tăi, căci eu doresc,
Pe acei oameni, să-i plătesc.
Fă lucrul ăsta, pentru mine,
Căci după cum ştii foarte bine,
Ca Sidoniţii, nimenea
Nu ştie, lemne, a tăia.”
7 Hiram, când solii i-au vestit
Cuvintele ce le-a rostit
Chiar Solomon, s-a bucurat
Şi zise: „Binecuvântat
Să fie, astăzi, Dumnezeu,
Căci El, prietenului meu –
Lui David dar – i-a dăruit
Un fiu atât de iscusit
Şi-atât de plin de-nţelepciune,
Pe care a putut a-l pune
Să fie drept cârmuitor
Peste al său întreg popor!”
8 Hiram, în urmă, a trimis
Răspuns lui Solomon şi-a zis:
„Să ştii că fost-am înştiinţat
De tot ceea ce m-ai rugat.
Aşa cum Solomon doreşte,
Voi face-n ceea ce priveşte
Lemnul de cedru – ne-ndoios –
Precum şi cel de chiparos.
9 Iată cari este al meu plan:
Avem să mergem în Liban,
Ca să tăiem cedri. Apoi,
La mare-i vom aduce noi
Şi-n plute o să îi legăm;
Iar de la tine, aşteptăm
Ca să ne spui unde doreşti
Să ţi-i trimitem. Când găseşti
Un loc ce este potrivit –
Eu – plutele, am să-ţi trimit,
Cu ai mei oameni – se-nţelege –
Ca ei apoi să le dezlege.
În urmă, tu ai să le iei
Şi le vei duce unde vrei.
În schimb, să îmi trimiţi, aş vrea,
Merinde, pentru casa mea.”
10 Hiram, lui Solomon, i-a dat,
Lemnul cerut, căci a tăiat
Câţi chiparoşi i-au trebuit,
Precum şi cedri, negreşit.
11 Iar Solomon, precum i-a zis,
Multă merinde i-a trimis:
La douăzeci de mii erau
Corii de grâu care plecau
Către Hiram, pentru-al său lemn.
Ia mai trimis şi untdelemn
Care, în cori, s-a ridicat
La douăzeci. Ăst dar s-a dat
An după an, necontenit,
Cât Solomon a-mpărăţit.
12 Lui Solomon, i-a dat mereu,
Înţelepciune, Dumnezeu,
Aşa cum a făgăduit;
Iar Solomon, cât a domnit,
Parte de linişte-a avut,
Căci cu Hiram, el a făcut
Un legământ prin care-apoi,
Pace avut-au amândoi.
13 Dintre-ai lui Israel copii
Au fost aleşi treizeci de mii,
Pe care el îi folosea
Pentru corvoadă şi-i ţinea
14 Doar pentru lucrul din Liban.
Aceştia – după al său plan –
Trei cete au alcătuit.
În fiecare – negreşit –
Tot câte zece mii erau.
O lună, în Liban lucrau,
Fiind apoi înlocuiţi
De către alţii, nou veniţi.
Când din Liban se întorceau,
Acasă două luni şedeau.
Adoniram era cel care
Fusese, peste ei, mai mare.
15 Dintre ai lui Israel fii,
S-au mai ales optzeci de mii,
Care, în munţi, pietre, tăiau;
Iar şaptezeci de mii cărau
Numai poveri, necontenit.
16 Aceia cari i-au cârmuit
Pe oameni care lucrau,
Trei mii trei sute se vădeau.
Ei urmăreau, neîncetat,
Felul în care s-a lucrat,
Căci Solomon – fără-ndoială –
Lor le ceruse socoteală.
17 Porunci s-au dat atunci, prin cari
Li s-au cerut ca, pietre mari,
Măreţe şi frumos cioplite,
Să fie scoase, pregătite –
Ca la-nălţarea Templului –
Să stea, la temelia lui.
18 La lucrătorii cei pe care
Îi adunară-n număr mare
Hiram şi Solomon, veniră
Ghibliţii şi se-adăugiră
Şi împreună au lucrat,
Căci pricepuţi s-au arătat.
Lemne şi pietre au cioplit,
Pe care ei le-au pregătit,
Pe placul împăratului,
Pentru-nălţarea Templului.