1 Alţi treişpe ani i-au trebuit
Lui Solomon, când şi-a zidit
Casa în care-apoi a stat.
2 El – mai întâi – şi-a ridicat
O casă – cum avea în plan –
Chiar în pădurea din Liban.
O sută fost-au coţii care
Casa-n lungimea ei îi are.
Cincizeci de coţi avea-n lăţime
Şi alţi treizeci în înălţime.
Stâlpii de cedru se-nşirau
Pe patru rânduri şi ţineau
Întreaga casă. Peste ei –
Adică peste stâlpi-acei –
Din cedru, grinzi au fost cioplite,
Pentru-ntărire folosite.
3 Cu cedru s-au acoperit
Odăile care-au venit
Pe stâlpi şi care se vădeau
Că patruzeci şi cinci erau.
Toate odăile acele
Tot câte cincisprezece-s ele
4 Şi în trei caturi se găseau.
Ferestrele ce le aveau –
Şi cari în ziduri sunt tăiate –
Faţă în faţă-au fost aflate.
5 Şi uşile odăilor,
Precum şi toţi uşorii lor,
Erau din bârne-alcătuite,
În patru muchii rostuite.
La fiecare cat, erau
Astfel de uşi şi se aflau
Faţă în faţă aşezate,
Toate fiind, la fel, lucrate.
6 Şi un pridvor de stâlpi avea
Casa. Acesta cuprindea
Cincizeci de coţi pentru lungime
Şi alţi treizeci pentru lăţime.
Un altu-n faţă-i s-a făcut,
Cari stâlpi şi trepte a avut.
7 Tot un pridvor avea să fie
Pentru-al său scaun de domnie.
Acolo, Solomon şedea
Atunci când judecăţi ţinea.
Pridvoru-acele – negreşit –
„Al judecăţii” s-a numit.
Scânduri de cedru a luat,
Cu care-apoi a îmbrăcat
Pridvorul tot – fără-ndoială –
De la tavan, la pardoseală.
8 În altă curte, s-a zidit
Şi casa lui, de locuit.
În spatele pridvorului,
Fost-a-nălţată casa lui.
Ea poate fi asemuită
Cu prima ce-a fost construită.
Apoi, fiicei lui Faraon,
O altă casă, Solomon
I-a ridicat, căci cum se ştie,
Aceasta îi era soţie.
9 El pentru toate-a folosit
Pietre ce s-au ferăstruit
Cu fierăstrăul, ca măreţe
Să fie toate-ale lor feţe.
Cu pietrele astfel cioplite,
Casele fost-au construite
Din temelii şi până sus,
Căci în pereţi, ele s-au pus
Şi înăuntru şi-n afară.
10 La temelie se-aşezară
Pietre de preţ, ce se vădeau
Că opt sau zece coţi aveau.
11 Cele de-asupra aşezate,
După măsură-au fost tăiate –
De mare preţ fiind şi ele –
Iar peste pietrele acele,
Lemne de cedru au fost puse.
12 Curtea cea mare-n jur avuse
Pietre cioplite înşirate
Şi pe trei rânduri aşezate,
Iar peste ele s-au adus
Bârne de cedru de s-au pus,
Asemenea pridvorului
Şi-a curţii casei Domnului.
13 În Tir, un om era aflat
Care, Hiram, a fost chemat,
Iar Solomon, oameni, a pus
Care au mers de l-au adus.
14 Hiram acela se vădea
Că din Neftali se trăgea,
Iar tatăl său din Tir venise.
După un timp, însă, murise
Şi-a rămas văduvă-a lui mamă.
Hiram ştia lucra-n aramă.
Era-nţelept şi priceput
Şi-n meşteşug, neîntrecut.
La Solomon, el a venit,
Făcându-i tot ce-a trebuit.
15 Doi stâlpi de-aramă a turnat.
Primul din ei a măsurat
La optsprezece coţi lungime,
Iar cel de-al doilea – în grosime –
Cu-n şnur fusese-nconjurat,
Cari doişpe coţi a arătat.
16 Pe stâlpi s-au pus, de bună seamă,
Acoperişuri de aramă.
Cinci coţi întâiul dovedea,
Şi-al doilea tot cinci coţi avea.
17 S-au mai făcut împletituri,
Asemeni unei ţesături
Ce pare-a fi ca o reţea.
Ciucuri apoi, de-asemenea,
S-au mai făcut, iar fiecare
Fusese prins cu lănţişoare.
Ei, paisprezece, s-au vădit,
Căci după cum s-a socotit,
Şapte, pe-acoperiş, veneau.
18 Reţelele, în jur, aveau
Şi nişte rodii aşezate,
Pe două rânduri, înşirate.
19 Stâlpii cari fost-au la pridvor,
Aveau acoperişul lor.
Cu crinii se asemănau
Şi patru colţuri ele-aveau.
20 Acoperişurile-aflate
Pe cei doi stâlpi, înconjurate
Au fost de rodii, fiecare,
Chiar lângă umflătura care,
Peste reţea se împleteşte
Şi împrejuru-i se-nvârteşte.
La două sute se vădeau
Acele rodii ce erau
Pe un acoperiş aflate;
Deci patru sute-au fost de toate
Şi-acoperişurile-acele,
La fel, au fost făcute ele.
21 La Templu, stâlpi-au fost aduşi
Şi în pridvor ei au fost puşi.
Stâlpul – în dreapta aşezat –
Iachin, drept nume-a căpătat;
Iar cel în stânga rânduit,
Boaz, drept nume, a primit.
22 Pe vârful stâlpilor şedea
O lucrătură ce părea
Ca nişte crini la-nfăţişare.
Astfel, a stâlpilor lucrare
Când s-a-ncheiat, ei au fost duşi
Pentru a fi, la Templu, puşi.
23 A mai făcut – de bună seamă –
Apoi, o mare de aramă
Care rotundă se vădea
Şi zece coţi lăţime-avea.
Cinci coţi ‘nălţime a avut
Şi-apoi, în urmă, s-a văzut
Că dacă se punea un şnur,
Pe margine – jur împrejur –
Acela în lungime-avea,
Treizeci de coţi. Apoi, sub ea –
24 Sub buza ei – au fost săpaţi
Mulţi colocinţi şi aşezaţi
Zece, la fiecare cot,
Jur împrejur, conturul tot
Fiind astfel ornamentat.
Pe două rânduri s-au aflat
Ăşti colocinţi, cu marea toată
Turnaţi fiind dintr-o bucată.
25 Marea, pe doisprezece boi,
Fusese sprijinită-apoi.
Trei către miazăzi erau;
Spre miazănoapte-alţi trei priveau,
Apoi alţi trei spre răsărit
Şi încă trei spre asfinţit.
Marea şedea pe aceşti boi,
Iar toată partea dinapoi
A trupurilor, se vădea
Precum că-n mare se pierdea.
26 Grosimea ei s-a arătat
Că este cât al mâinii lat.
Marginea mării – roată, roată –
Cu meşteşug era lucrată –
Ca marginea potirului –
Asemeni florii crinului.
Vedrele care încăpeau
În mare, două mii erau.
27 Şi zece temelii de-aramă
A mai făcut, de bună seamă.
O temelie se vădea
Că patru coţi lungime-avea,
Alţi patru fost-au în lăţime
Şi numai trei în înălţime.
28 Din tablă, ele s-au făcut,
Iar pe la colţuri, s-au ţinut
Prinse-n încheieturi. Pe ele –
29 Deci, pe tăbliile acele –
Au fost puşi heruvimi apoi
Şi de asemeni, lei şi boi.
Sub ei, chiar la încheieturi,
Erau nişte împletituri
Care, drept ciucuri, se vădeau.
30 Sub temelie se aflau
Şi patru roţi – de bună seamă –
Prinse cu osii de aramă.
În cele patru colţuri, late,
Erau şi poliţe turnate.
Chiar sub lighean, ele şedeau,
Căci lângă ciucuri se aflau.
31 Gura pe care o avea
O temelie – şi venea
Pân’ la acoperiş – cu tot,
Era adâncă de un cot.
Rotundă era făurită,
Cu săpături împodobită,
Iar cât despre lăţime, ea
Un cot şi jumătate-avea.
Tablele n-au fost rotunjite,
Ci-n patru muchii rostuite.
32 Roţile, puse sub tăblie,
Prinse erau în temelie
Cu osiile lor, şi toate
Aveau un cot şi jumătate.
O temelie-a fost aflată
Pe patru roate aşezată.
33 Aceste roate erau dar,
La fel ca roţile de car.
Butucii, osiile lor,
La fel obada roţilor,
Precum şi spiţele lor toate,
Dintr-o bucată-au fost turnate.
34 În patru colţuri ce erau
Pe-o temelie, se vădeau
Şi patru poliţe-aşezate,
Care deodată-au fost turnate.
35 Pe temelie – sus – şedea
Un cerc cu cari ea se sfârşea.
În înălţime, cercul tot
Era de jumătate cot.
Proptelele ce îl ţineau
Şi care pe tăblii veneau,
Făcute-au fost dintr-o bucată
Cu temelia, totodată.
36 Pe plăcile proptelelor,
Pe feţele tăbliilor,
Lei şi finici au fost săpaţi.
De-asemeni, fost-au încrustaţi
Şi heruvimi, ciucuri urmând,
Jur împrejurul lor şezând.
37 Sunt zece temelii aflate
Şi sunt la fel, toate, durate.
Măsura, chipul ce-l aveau,
La fel, la toate, se vădeau.
38 Tot din aramă s-au turnat
Zece lighene. S-a luat
Câte-un lighean ca pus să fie
Pe fiecare temelie.
Adânci, de patru coţi, erau
Şi patruzeci de baţi intrau,
În fiecare dintre ele.
39 Din temeliile acele,
Odată, cinci au fost luate
Şi-n dreapta casei, aşezate;
Iar alte cinci au fost aduse
Şi-apoi, pe partea stângă, puse.
Marea de-aramă îşi avea,
În partea dreaptă, loc, şi ea,
Spre miazăzi şi răsărit.
40 Apoi, Hiram a făurit
Lopeţi, lighene, cenuşare,
Şi a sfârşit a sa lucrare.
Astfel, Hiram a terminat
Lucrarea dată de-mpărat,
Căci pentru Casa Domnului
Făcut-a, la porunca lui,
41 Doi stâlpi care, pe vârf, purtau
Acoperişuri şi aveau
Cununi. Apoi a mai făcut
Reţelele care-au ţinut
Acoperişurile-acele,
Căci fost-au puse peste ele.
42 Pentru reţele, a turnat
Rodii, care s-au ridicat
La patru sute. O reţea,
Rodii, avuse prinse-n ea,
Pe două rânduri rostuite,
Pentru a fi acoperite
Cununile care erau
Două la număr şi şedeau
Pe-acoperişul stâlpilor,
Să-mpodobească vârful lor.
43 Şi temelii a mai turnat
Şi-apoi lighenele-au urmat.
Zece lighene-a făcut el
Şi zece temelii, la fel.
44 A făcut marea, iar apoi,
Făcut-a doisprezece boi,
Cari fost-au aşezaţi sub mare.
45 Lopeţi, lighene, cenuşare –
În urmă – a mai făurit,
Aşa precum i-a poruncit
Chiar Solomon. De bună seamă,
Fost-au unelte de aramă,
Iar pentru ele, folosită,
A fost arama lustruită.
46 Toate aceste s-au turnat
Într-un anume loc, aflat
În a Iordanului câmpie,
Unde s-a potrivit să fie
Pământ humos. Locul ales –
De Solomon, bine-nţeles,
Aşa precum avuse-n plan –
E-ntre Sucot şi-ntre Ţartan.
47 Toate uneltele pe care
El le-a făcut, în număr mare
Au fost atunci, dar la sfârşit,
Acestea nu s-au cântărit
Căci mult prea multe au fost toate,
De nu puteau fi numărate.
48 În urmă, Solomon a dat
Poruncă, de a fi lucrat
Altarul Casei Domnului
Şi masa pentru pâinea Lui.
Masa şi-altarul s-a turnat,
Din aurul cel mai curat.
49 Apoi, şi sfeşnice-a făcut,
Din aur, care au şezut
În faţa Locului prea sfânt.
Zece, acestea-n număr sânt,
Iar cinci erau la dreapta lui
Şi cinci la stânga Locului.
Aceste sfeşnice erau
Cu florile ce le-nsoţeau,
Cu candele frumos lucrate
Şi cu mucările lor. Toate,
Numai din aur, s-au turnat.
50 Lighenele au mai urmat,
Potirele meşteşugite,
Căţuile, ceşti şi cuţite;
De-asemeni, aste lucruri, toate,
În aur doar, au fost lucrate.
Apoi, ţâţânile pe care
La avea uşa, la intrare,
În Locul cel „prea sfânt” chemat,
Numai din aur s-au turnat.
51 În felu-acesta, negreşit
Că Solomon şi-a isprăvit
Lucrarea, după planul lui,
Ridicând Casa Domnului.
Apoi, el a adus în ea,
Argintul care îl avea
Şi aurul ce-l dobândise
Şi-uneltele ce le primise
Chiar de la David, tatăl lui.
Astfel, în casa Domnului,
Duse au fost aceste toate
Şi-n visterie, aşezate.