1 Când Solomon a isprăvit
Tot ce-a avut de construit –
Făcuse Casa Domnului,
Pe cea a împăratului
Şi tot ce-a mai găsit cu cale
A fi pe placul voii sale –
2 Domnul, la el, a venit iară
Şi Se-arătă a doua oară,
La fel precum la Gabaon,
Îl mai văzuse Solomon.
3 Domnul, atunci, a cuvântat:
„Iată că Eu te-am ascultat,
Căci rugăciunea ţi-o primesc –
Şi cererea ta – şi sfinţesc
Casa pe care ai zidit-o,
Pe care tu Mi-ai dăruit-o,
Ca ochii, inima şi-al Meu
Nume să fie-n ea, mereu.
4 Iar dacă tu, mereu, vei vrea,
Ca să păşeşti pe calea Mea,
Păstrându-ţi inima curată –
Cum a făcut şi al tău tată –
Şi de vei ţine, negreşit,
Tot ceea ce am poruncit,
Şi vei păzi legile Mele
Veghind, necontenit, la ele,
5 Atunci al tău jilţ de domnie
Va fi-ntărit, pentru vecie,
În mijlocul lui Israel
Cum i-am promis Eu – de alt fel –
Lui David când i-am spus: „Să ştii
Că tu, lipsit, nu ai să fii
De un urmaş care să vie
Pe al tău scaun de domnie,
Din mijlocul lui Israel.”
6 Dar dacă voi veţi face-altfel
Decât precum v-am poruncit,
Şi dacă nu veţi fi păzit
Poruncile ce vi le-am dat
Cu legile ce le-am lăsat,
Sau dacă o să căutaţi
Alţi dumnezei, să vă-nchinaţi,
Voind ca lor să le slujiţi,
7 Atuncea fi-veţi nimiciţi
Din ţara care aţi primit-o
Şi din părinţi aţi moştenit-o.
De-asemeni, fi-va lepădată
Casa aceasta, închinată
Numelui Meu – Casa pe care
Eu am sfinţit-o-n adunare.
De râs, ajunge-va, astfel,
Printre popoare, Israel.
8 Iată ce-naltă-i Casa Mea.
Atunci cei care-o vor vedea,
Vor rămânea încremeniţi
Şi au să fluiere-ngroziţi,
Zicând: „De ce o fi făcut
Domnul, ceea ce am văzut –
Acuma – casei ăsteia
Şi ţării, de asemenea?”
9 Atunci, nu li se va ascunde
Nimic, ci li se va răspunde:
„Iată, ceea ce au păţit,
E pentru că L-au părăsit
Pe Domnul, Dumnezeul lor,
Care a scos acest popor,
Din al Egiptului ţinut.
Iată ce lucru a făcut
Acest popor: L-a părăsit
Pe Domnul şi s-a alipit,
În urmă, de alţi dumnezei
Pentru a îi sluji pe ei.
De-aceea, Domnul i-a făcut
Răul pe care l-aţi văzut.”
10 Ani, douăzeci, i-au trebuit
Lui Solomon, pân’ a zidit
Şi casa împăratului,
Precum şi Casa Domnului.
11 Hiram, atuncea, a primit,
Pentru tot lemnul dăruit
Lui Solomon – căci ne-ndoios,
Cedru i-a dat şi chiparos –
Şi pentru tot aurul dat,
Nişte cetăţi, de la-mpărat.
Au fost dar, douăzeci de toate,
Cetăţile ce i-au fost date
Şi-n Galileea s-au aflat.
12 Hiram, aflând de darul dat,
Plecă, din Tir, după aceea,
Să cerceteze-n Galileea,
Cetăţile ce le-a primit.
Acestea nu l-au mulţumit
13 Şi-a zis aşa: „Dar bine, frate,
Aste cetăţi, mi-mi sunt date?”
„Ţara Cabul”, el a numit
Ţinutul care l-a primit,
Iar numele atuncea dat,
Până acuma s-a păstrat.
14 Tot aurul ce-l trimisese
Hiram, lui Solomon, fusese
După talanţi doar, socotit
Şi foarte mult s-a dovedit.
Talanţii ce-l alcătuiau,
O sută douăzeci erau.
15 Iată dar cum s-au potrivit
Acele lucruri ce-au privit
Pe oamenii ce-au fost găsiţi
De Solomon, şi folosiţi –
Pentru corvoadă – când zidise
Casa pe care-o dăruise
Lui Dumnezeu, casa pe care –
În Milo – împăratu-o are,
Precum şi zidul ridicat,
Cu care a împresurat
Ierusalimul – la-nceput –
Apoi cel care s-a făcut
În jurul Meghidoului,
Urmat de al Haţorului,
Precum şi zidul ridicat
Spre-a fi Ghezerul apărat.
16 Ghezerul fost-a cucerit
De Faraon, şi nimicit
Pentru că el a ocupat
Cetatea şi-apoi, foc, i-a dat.
Cei ce-n Ghezer au locuit,
Erau din neamul Canaanit
Şi-au fost ucişi, fără cruţare,
De la cel mic, la cel mai mare.
Apoi, el a găsit cu cale
Să dea cetatea fiicei sale –
Celei care i-a fost soţie
Lui Solomon – zestre să-i fie.
17 Şi Solomon a ridicat,
Din nou, Ghezerul. A-nălţat
Şi Bet-Horonul cel de jos,
18 Balatu-apoi şi – ne-ndoios –
Tadmorul cari – precum se ştie –
A fost zidit chiar în pustie.
19 Aste cetăţi îi foloseau
Drept magazii şi-adăposteau
Carele împăratului
Precum şi călărimea lui.
20 Toţi cei rămaşi dintre Hetiţi,
Dintre Heviţi, dintre-Amoriţi,
Din rândul Feresiţilor,
Precum şi-al Iebusiţilor –
Cari nu erau din Israel,
Ci numai au rămas în el,
21 Căci n-au fost, cu desăvârşire,
Înlăturaţi, când, stăpânire,
Israeliţi-au pus pe ţară –
Au fost drept oameni de povară.
De Solomon, au fost găsiţi,
Pentru corvoadă, potriviţi.
22 Dar Solomon nu a luat –
Pentru corvoadă – vreun bărbat
Dintre copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are.
Ei erau oameni de război:
Slujbaşi şi căpitani apoi,
Cârmuitorii carelor
Precum şi-ai călăreţilor.
23 Cinci sute şi cincizeci erau
Oamenii care îi vegheau
Pe lucrători. Ei sunt cei cari
Au fost aleşi a fi mai mari,
De Solomon chiar, să vegheze
În ce fel o să se lucreze.
24 Apoi, soaţa lui Solomon –
Copilă a lui Faraon –
Din a lui David cetăţuie
A trebuit ca să se suie
În casa ce i s-a zidit
Şi-astfel, la Milo, a venit.
25 Iar Solomon – pe an – venea
De câte trei ori şi-aducea
Arderi pe-altar, ce se socot
A fi drept ardere de tot,
Precum şi daruri cu menire
De jertfe pentru mulţumire.
Tămâie, el mai aducea,
Pe-altarul care se găsea,
Mereu, în faţa Domnului.
26 De-asemeni, la porunca lui,
Corăbii s-au mai construit,
În locul care s-a numit
Drept Eţion-Gheber, aflat
Lângă Elot şi aşezat
La marea Roşie, căci el –
Adică tocmai locu-acel
Unde corăbii s-au făcut –
E-n al Edomului ţinut.
27 Hiram, în urmă, i-a adus
Pe-ai săi slujbaşi şi-apoi i-a pus
Corăbiile să le ia,
Lui Solomon ca să le dea,
Căci marinari ei se vădeau,
Iar marea bine-o cunoşteau.
28 Aceştia, la Ofir, s-au dus,
De unde aur au adus,
Cari foarte mult fusese. Deci,
La patru sute douăzeci
Talanţi fusese preţuit
Auru-acela, negreşit.
El, în corăbii, a fost pus,
Fiind la Solomon adus.