1 Ahab, cel care a domnit
Peste Israel, a murit.
Îndată, după moartea lui,
În contra Israelului,
Moabul tot s-a ridicat.
2 Ahazia era-mpărat
Şi în Samaria şezuse.
De la fereastră, el căzuse,
Printre zăbrelele pe care
Odaia sa, de sus, le are.
Din căzătură, s-a lovit
Şi foarte rău s-a-mbolnăvit.
Îndată, soli, el a chemat
La sine şi a cuvântat:
„La Bal-Zebub – la cel pe care,
Ecronul, dumnezeu, îl are –
Degrabă, vreau să mergeţi voi,
Ca să îl întrebaţi apoi,
Ce se va întâmpla cu mine,
Dacă mă voi mai face bine.”
3 Îngerul Domnului s-a dus,
Pân’ la Ilie şi i-a spus:
„Scoală şi du-te-n graba mare,
În faţa solilor pe care
I-a trimis cel cari, împărat,
Este-n Samaria aflat.
Când înaintea lor soseşti,
În acest fel să le vorbeşti:
„Nu este – şi n-a fost, mereu –
În Israel, un Dumnezeu?
De ce mergeţi la cel pe care,
Drept dumnezeu, Ecronu-l are?
De ce lui Bal-Zebub apoi,
Vreţi, întrebări, să-i puneţi voi?
4 Pentru că astfel v-aţi purtat,
Mergeţi şi spuneţi la-mpărat:
„Din patu-n care te-ai suit,
N-ai să cobori, căci – negreşit –
Tu vei muri.” Ili-apoi
Plecă, iar solii, înapoi,
5 Se-ntoarseră, la împărat.
Ahazia i-a întrebat,
Îndată de cum i-a zărit:
„Aşa de iute aţi venit?”
6 Ei au răspuns: „Pe drum eram
Şi spre Ecron ne îndreptam.
Un om, atuncea, ne-a ieşit
În cale şi-astfel ne-a vorbit:
„Întoarceţi-vă înapoi,
La împăratul vost’ şi-apoi,
În felu-acesta să-i vorbiţi,
În faţa lui, când vă găsiţi:
„Nu este – şi n-a fost mereu –
În Israel, un Dumnezeu?
De ce mergeţi la cel pe care,
Drept dumnezeu, Ecronu-l are?
De ce, lui Bal-Zebub, apoi,
Vreţi, întrebări, să-i puneţi voi?
Pentru că astfel v-aţi purtat,
Mergeţi şi spuneţi, la-mpărat:
„Din patu-n care te-ai suit,
N-ai să cobori, căci – negreşit –
Tu vei muri. Cuvântul meu,
E spus de către Dumnezeu!”
7 Ahazia a întrebat:
„Să-mi spuneţi, cum a arătat,
La-nfăţişare, omu-acel?”
8 Ei au răspuns: „Avea, pe el,
Mantaua care-l învelea,
Iar peste mijloc, o curea.
Mantaua, precum am văzut,
Din păr, credem că s-a făcut.”
„Ilie e, de neam Tişbit” –
Zise Ahazia grăbit.
9 Îndată, împăratu-a pus
Un căpitan care s-a dus,
Cu oamenii ce îi avea –
Căci, peste cincizeci, stăpânea –
Pân’ la Ilie. L-a găsit,
Pe munte stând şi i-a vorbit:
„Hei tu, om al lui Dumnezeu!
Te cheamă împăratul meu!
Pogoară-te la el, cu mine!”
10 Ilie a răspuns: „Ei bine,
Dacă aşa ai spus că eu
Sunt chiar omul lui Dumnezeu,
Atunci, din cer, coboare foc
Şi să vă mistuie pe loc,
Pe tine şi oamenii tăi!”
Îndată, el – şi toţi ai săi –
De-un mere foc, au fost loviţi –
Venit din cer – şi mistuiţi.
11 Ahazia, apoi, a pus
Alt căpitan care s-a dus,
Cu oamenii ce îi avea –
Căci peste cincizeci stăpânea –
Pân’ la Ilie. L-a găsit,
Pe munte stând şi i-a vorbit:
„Hei tu, om al lui Dumnezeu!
Te cheamă împăratul meu!
Pogoară-te la el, cu mine!”
12 Ilie a răspuns: „Ei bine,
Dacă aşa ai spus că eu
Sunt chiar omul lui Dumnezeu,
Atunci, din cer, coboare foc
Şi să vă mistuie, pe loc,
Pe tine şi oamenii tăi!”
Îndată, el – şi toţi ai săi –
De-un mere foc, au fost loviţi –
Venit din cer – şi mistuiţi.
13 Ahazia, din nou, a pus
Alt căpitan, care s-a dus,
Cu oamenii ce îi avea –
Căci peste cincizeci stăpânea –
Pân’ la Ilie. L-a găsit,
Pe munte stând şi i-a vorbit,
După ce-ntâi i s-a-nchinat
Şi-n faţa lui a-ngenunchiat:
„Tu eşti om al lui Dumnezeu.
Pentru-a mea viaţă, te rog eu,
Şi pentru cei ce sunt cu mine.
Scumpă să fie – pentru tine –
Vieţile noastre. Am văzut
14 Prea bine, ceea ce-ai făcut,
Cu cei cincizeci care-au venit
Întâi. Cu toţii au pierit,
Când a căzut, din ceruri, foc.
De-asemeni, au pierit pe loc,
Ceilalţi cincizeci care-au venit,
Pe urma lor şi ţi-au vorbit.
Acuma însă, viaţa mea –
Şi-a oamenilor mei – aş vrea,
Scumpă să fie, pentru tine.
Te rog, să te pogori, cu mine!”
15 Îngerul Domnului s-a dus,
Pân’ la Ilie şi i-a spus:
„Pogoară-te cu omu-acel,
Iar frică, să nu ai, de el.”
Ilie-atuncea a plecat
Cu căpitanul, la-mpărat.
16 În faţa lui, când a sosit,
În felu-acesta a vorbit:
„La Bal-Zebub – la cel pe care
Drept dumnezeu, Ecronu-l are –
Soli ai trimis, voind astfel,
Să afli ce-ţi va spune el,
Deşi în ţară, tot mereu,
Se află Domnul Dumnezeu.
Pentru că astfel te-ai purtat,
Nu vei mai coborî din pat,
Căci moartea te va fi răpus.”
17 Aşa a fost, precum a spus:
Ahazia a şi murit,
După cuvântul cel rostit
De către Domnul, prin Ilie.
În locul lui, la-mpărăţie,
Ioram, în urmă, a venit.
Când a-nceput el de-a domnit,
În Iuda sta Ioram, cel care,
Pe Iosafat, părinte-l are.
Doi ani, acest Ioram avea,
De când în Iuda stăpânea.
Ahazia – cum e ştiut –
Nici un fecior nu a avut.
18 Dar faptele ce-au fost făcute
De-Ahazia, nu sunt trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari în Israel au venit
Şi peste el au stăpânit?