1 De şapte ani împărăţea
Iehu, atunci când ajungea
Ioas, în Iuda, împărat.
El, patruzeci de ani, a stat,
În fruntea ţării şi-l găsim
Domnind de la Ierusalim.
E din Beer-Şeba, a sa mamă –
De loc – şi Ţibia, se cheamă.
2 Ioas acesta a făcut
Doar lucruri care I-au plăcut
Lui Dumnezeu, cât a urmat
Poveţele ce i s-au dat
De către Iehoiada, care
Era, atunci, preotul mare.
3 Dar înălţimi tot mai erau.
Noroadele, încă, mergeau
Pe înălţimi, tămâie-arzând,
Precum şi jertfe aducând.
4 Ioas, pe preoţi, i-a chemat
Şi-n acest fel a cuvântat:
„Argintul care-a fost adus
Şi-n Casa Domnului e pus –
Care-a ieşit la numărare,
Fiind preţ de răscumpărare,
Ce pentru oameni e plătit,
Aşa după cum preţuit
A fost atuncea fiecare –
Precum şi-acel argint pe care –
După al său plac – o să-l dea
5 Norodul, preotul să-l ia,
Căci el trebuie folosit
La dresul casei, negreşit.
6 Ani douăzeci şi trei făcea
Ioas, de când împărăţea,
Dar preoţii n-au reparat
Tot ceea ce era stricat,
La casă, precum s-a cerut.
7 Ioas, atunci când a văzut
Lucrul acesta, l-a chemat
Pe Iehoiada şi-a-ntrebat:
„Să-mi spui, de ce n-aţi împlinit
Ceea ce eu v-am poruncit?
De ce n-aţi dres casa, căci iată
Că stricăciuni multe arată?
Argint, de-acum, nu mai luaţi
De la popor, ci voi să-l daţi,
Spre-a drege casa, negreşit.
8 Toţi preoţii s-au învoit,
Să nu mai ia de la popor,
Argintul strâns de tagma lor.
În acest fel, au fost scăpaţi
Nemaifiind însărcinaţi
Cu dresul casei. Tot atunci,
9 Când date-au fost aste porunci,
O ladă mare-a fost adusă,
De Iehoiada, şi-apoi pusă,
Lângă altar – la dreapta lui –
Pe drumul Casei Domnului.
O gaură-n capac avea
Lada, spre a se pune-n ea,
Argintul strâns de la popor,
Argintul dat preoţilor.
Toţi preoţii care păzeau
Al casei prag – în ea – puneau
Argintul Casei Domnului.
10 Apoi, omu-mpăratului –
Cari logofăt se dovedea –
Cu preotul mare venea,
Din când în când, să cântărească
11 Argintul, şi să-l dăruiască
La meşterii care lucrau
În Casa Domnului. Erau
Mulţi lucrători: erau teslari –
12 Unii din ei – alţii zidari
Şi cipoliltori în piatră. Toţi,
Cu-acel argint de la preoţi
Erau plătiţi. De-asemenea,
Argintul se mai folosea
La cumpărarea lemnelor
Sau la adusul pietrelor
Care erau frumos cioplite,
Urmând să fie folosite
La dresul stricăciunilor.
13 Argintul strâns de la popor,
Nu a putut fi folosit
Lighene-a se fi făurit,
Potire, trâmbiţe, mucări,
Sau vase. Astfel de lucrări,
Nu s-au făcut. Argintul dat
14 Fusese întrebuinţat
La plata lucrătorilor,
Precum şi-a materialelor
Care au fost trebuitoare
Pentru a casei reparare.
15 Celor ce-argintul îl aveau
În grijă şi îl împărţeau,
Nimeni – nicicând – nu le-a cerut
Vreo socoteală, căci ştiut
Era că ei lucrau cinstit.
16 Argintul care s-a primit
De la toţi cei care veneau,
Jertfe de vină, de-aduceau –
Sau jertfe ce aveau menire
De jertfe pentru ispăşire –
Fusese dat preoţilor,
Acesta fiind partea lor.
17 Atuncea, Hazael – cel care
Era în Siria mai mare –
Război, cu Gatul, a pornit,
Pe care l-a şi cucerit.
Din locu-acel, cu oastea lui,
Contra Ierusalimului
El plănuise să pornească,
Voind ca să îl cucerească.
18 Însă Ioas – acela care
Fusese-n Iuda cel mai mare –
Luat-a lucrurile date
De-naintaşii săi – aflate
Atunci, în Casa Domnului,
Fiindu-i închinate Lui –
Şi le-a trimis lui Hazael,
Să-l îmbuneze-n acest fel.
Ioas, atunci, a adunat
Lucruri date de Iosafat,
Ioram şi-Ahazia. Astfel,
El a scăpat de Hazael.
19 Dar toate câte le-a făcut
Ioas, oare nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care în Iuda au domnit?
20 Slujbaşii săi au uneltit
În contra lui. S-au răsculat
Şi pe Ioas l-au atacat
În casa care-a fost chemată
Drept Milo, şi este aflată
La Sila, lângă dealul care
Pogoară într-o pantă mare.
21 Acela care l-a lovit
Fusese Iozacar numit,
Şi e feciorul lui Şimeat.
De el, s-a mai alăturat
Şi Iozabad, acela care,
Drept tată, pe Şomer, îl are.
În felu-acesta a murit
Ioas, de slujitori, lovit.
Apoi, a fost adăugat
Părinţilor săi şi-ngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, în stăpânire-o are.
Însă, Ioas, un fiu, avea,
Cari se chema Amaţia.
În locul său, el a venit
Şi peste Iuda a domnit.