1 Ani, douăzeci şi şapte-avea
Ieroboam, de când domnea,
Când – peste Iuda – a venit
Azaria, de a domnit.
Azaria este cel care,
Pe-Amaţia, părinte-l are.
2 Ani, şaisprezece, a avut,
Când, împărat, a fost făcut,
Iar – la Ierusalim – apoi,
El a domnit, cincizeci şi doi.
Mamă, i-a fost Icolia,
Cari din Ierusalim, venea.
3 Cât a trăit, el a făcut
Doar lucruri care I-au plăcut
Lui Dumnezeu, asemenea
Cum a făcut Amaţia.
4 Dar înălţimi tot mai erau.
Noroadele, încă, mergeau
Pe înălţimi, tămâie-arzând,
Precum şi jertfe aducând.
5 Domnul, cu lepră, l-a lovit
Pe împărat. El a bolit,
Până în ziua morţii sale.
De-aceea, a găsit cu cale,
Să nu mai şeadă la palat,
Ci într-o casă aşezat,
Care era deosebită,
Mai la oparte construită.
Al său fecior, Ioatam numit,
În fruntea casei a venit
Să judece pe-al său popor,
Căci a fost pus judecător.
6 Dar toate câte le-a făcut
Azaria, nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care în Iuda au domnit?
7 Azaria a adormit,
Fiind şi el adăugat
Lângă ai săi şi îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, în stăpânire-o are.
Iotam – al său fiu – a venit
În locul lui şi a domnit.
8 Treizeci şi opt de ani făcuse
De când în fruntea ţării fuse
Pus împărat Azaria.
Atuncea, la Samaria,
Un împărat nou a venit,
Cari, Zaharia, s-a numit.
Al lui Ieroboam fecior,
Fusese el. Stăpânitor,
Doar şase luni şezuse el,
Peste poporul Israel.
9 El a făcut ce este rău,
La fel ca-naintaşul său –
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are
Şi – în păcate – după el,
A tras întregul Israel.
Lucrările ce le-a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.
10 Apoi, Şalum – acela care,
Părinte, pe Iabeş, îl are –
În contra lui a uneltit.
De moarte-n urmă, l-a lovit,
În faţa-ntregului popor
Şi s-a făcut el, domnitor.
11 Dar toate câte-au fost făcute
De Zaharia, sunt trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Ce-n Israel au stăpânit.
12 În felu-acesta, s-a-mplinit
Ceea ce Domnul prevestise,
Când El – lui Iehu – îi vorbise:
„Iată că la împărăţie,
Mult timp, feciorii o să-ţi fie.
Pân’ la al patrulea tău neam,
Eu, în vedere, am să-i am
Şi am să-i ţin în acest fel,
Drept împăraţi în Israel.”
13 Treizeci şi nouă ani făcuse
De când în fruntea ţării fuse
Drept împărat, pus, Ozia.
Atuncea, la Samaria,
Veni Şalum, acela care,
Pe Iabeş, drept părinte-l are.
O lună numai, el a stat
În Israel ca împărat,
14 Căci Menahem – acela care,
Pe Gadi, drept părinte-l are –
Grabnic din Tirţa a venit
Şi pe Şalum el l-a lovit.
L-a omorât şi-n acest fel,
El a domnit, în Israel.
15 Dar toate câte le-a făcut
Şalum atuncea, s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care-au domnit în Israel.
De-asemeni, felu-n care el
A mers apoi şi-a uneltit,
E tot în Cronici, amintit.
16 Când Menahem – într-un ţinut
De lângă Tirţa – a bătut
Tifsahul – fiind mâniat –
Cu sabia a spintecat
Burta femeilor aflate
În acel loc, însărcinate.
Lucrul acesta l-a făcut,
Furios fiind, când a văzut
Că porţile ţinutului
Nu s-au deschis în faţa lui.
17 Treizeci şi nouă ani avea
Azaria de când domnea,
Când Menahem s-a-nscăunat
În Israel ca împărat.
Ăst împărat e-acela care,
Pe Gadi, drept părinte-l are,
El la Samaria-a domnit
Şi zece ani a împlinit –
Ca împărat – în Israel.
18 Tot ceea ce făcuse el,
S-a dovedit a fi doar rău,
Lucrând ca-naintaşul său –
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are
Şi în păcate, după el,
Trăsese-ntregul Israel.
Astfel, ceea ce a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.
19 Pul, împăratul cel pe care
Asiria în frunte-l are,
În Israel a năvălit,
Iar Menahem, bir, i-a plătit.
O mie de talanţi i-a dat –
De-argint – care l-au ajutat
Ca întărită să îi fie,
În ţara lui, a sa domnie.
20 Argintul care a fost dat
De Menahem, a fost luat
Doar de la cei cari se vădeau
Cum că avere stăpâneau.
Cincizeci de sicli s-au luat,
De la oricare om bogat.
Pul nu s-a mai oprit în ţară,
Ci s-a întors acasă, iară,
Adică în Asiria,
Asupra căreia stăpânea.
21 Dar toate câte-au fost făcute
De Menahem, nu sunt trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Ce-n Israel au stăpânit?
22 Când Menahem a adormit,
A fost şi el adăugit
La al său neam. El e urmat
De fiul său, care-a venit
Şi-n Israel a stăpânit.
Fiul pe care îl avea
Era chemat Pecahia.
23 Cincizeci de ani, tocmai făcuse,
De când ca împărat şezuse
Peste Iudei Azaria.
Atuncea, în Samaria –
La-mpărăţie – a venit
Şi-n Israel a stăpânit
Pecahia, acela care,
Pe Menahem, părinte-l are.
Pecahia, doi ani, a stat,
În Israel, ca împărat.
24 El a făcut ce este rău,
La fel ca-naintaşul său –
Ieroboam – acela care,
Părinte, Pe Nebat, îl are
Şi în păcate, după el,
A tras întregul Israel.
Lucrările ce le-a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.
25 Pe-al lui Ramalia fecior,
Îl avusese slujitor.
Slujbaşu-acela s-a numit
Pecah, iar el a uneltit
În contra împăratului.
Astfel, chiar în palatul lui,
El l-a ucis pe împărat,
La fel precum s-a întâmplat
Cu-Argob şi Arie. Cu el,
Avuse slujitoru-acel,
Cincizeci de inşi cari îl urmau
Şi care Galaadiţi erau.
Pecah, în urmă, a venit
Şi-n Israel, a stăpânit.
26 Dar tot ceea ce a făcut
Pecahia, a fost trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari la domnie au venit
Şi-n Israel au stăpânit.
27 Cincizeci şi doi de ani făcuse,
De când – ca împărat – şezuse
Peste Iudei, Azaria.
Atuncea, în Samaria –
La-mpărăţie – a venit
Şi-n Israel a stăpânit
Feciorul lui Ramalia.
Pecah, acesta se numea.
El douăzeci de ani a stat,
În Israel, ca împărat.
28 Cât a domnit, a făcut rău,
La fel ca-naintaşul său –
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are
Şi – în păcate – după el,
A tras întregul Israel.
Lucrările ce le-a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.
29 În vremea lui, a năvălit
Tiglat-Pileser, ce-a domnit
Peste Asiria. Astfel,
El smulse, de la Israel,
Iionul, Chedeşul, urmat
De-Abel-Bet-Maca. A luat
Şi Ioanahul, cu război.
A smuls Haţorul, iar apoi,
Spre Galaad s-a repezit,
Pe care l-a şi cucerit.
S-a îndreptat – după aceea –
Către micuţa Galileea.
Apoi, spre-a lui Neftali ţară,
Oştile lui se îndreptară.
Locuitori-au fost luaţi
Şi în Asiria mutaţi.
30 Osea, atunci – acela care,
Pe Ela, drept părinte-l are,
În mare taină-a uneltit
Şi pe Pecah el l-a lovit.
În urmă, el s-a aşezat
Pe scaunul de împărat.
Lucrul acest s-a făptuit,
Chiar când Iotam a împlinit,
Ani, douăzeci, de când domnea.
El fiu îi e, lui Ozia.
31 Dar tot ceea ce-a săvârşit
Pecah atunci, s-a pomenit
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Cari la domnie au venit
Şi-n Israel, au stăpânit.
32 Pecah doi ani abia făcuse,
De când – ca împărat – şezuse
În Israel, când a venit –
La tron – Iotam şi a domnit
Peste Iudei. El e cel care,
Pe Ozia, părinte-l are.
33 Ani douăzeci şi cinci avuse
Când – domnitor – el se făcuse,
Iar la Ierusalim a stat,
Ani şaisprezece ca-mpărat.
Ieruşa fost-a a lui mamă,
Iar tatăl ei, Ţadoc, se cheamă.
34 Cât a domnit, el a făcut
Doar lucruri care i-au plăcut
Lui Dumnezeu, precum făcea
Şi al său tată, Ozia.
35 Dar înălţimi tot mai erau.
Noroadele, încă, mergeau
Pe înălţimi, tămâie-arzând,
Precum şi jertfe aducând.
În vremea-n care a domnit
Iotam în Iuda, s-a zidit
Cea mai înaltă poartă care,
Casa lui Dumnezeu o are.
36 Dar toate câte le-a făcut
Iotam, oare nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor,
Cari la domnie au venit
Şi-n Iuda au împărăţit?
37 În vremea ‘ceea s-a văzut
Că Dumnezeu a început
Ca să-l trimeată la Iudei,
Pe împăratul Siriei,
Care – Reţin – a fost numit,
Şi pe Pecah, care-a domnit
În Israel. El îl avea,
Drept tată, pe Ramalia.
38 Iotam, în urmă, a murit,
Fiind şi el adăugit
La neamul său. L-au îngropat
Într-un mormânt ce s-a aflat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Apoi, în locu-i a venit
Ahaz – al său fiu – şi-a domnit.